PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Cultură

100 de ani de la Primul Război Mondial. Ziua în care Regele Ferdinand şi-a înăbuşit glasul sângelui şi a decis intrarea Românei în război împotriva Germaniei | GALERIE FOTO

Autor: | | 25 Comentarii | 1819 Vizualizari
Puţine date sunt atât de importante în istoria României ca cea de 28 august 1916. Conjunctura face ca acest moment crucial să fi fost ocultat şi, mai cu seamă, falsificat în istoriografia epocii comuniste, iar după Revoluţie, nimeni nu şi-a dat osteneala să îl revalorizeze.

În 28 august 1916 (după calendarul gregorian, 14 august după calendarul iulian) România lua decizia de a se alătură Antantei şi de a intra în război împotriva Puterilor Centrale reprezentate de Germania, Austro-Ungaria (şi mai târziu Turcia, Bulgaria…) pentru eliberarea Transilvaniei şi Bucovinei. A fost începutul a doi ani de război crunt, soldat cu 1 million de victime, militari şi civili, de partea română, şi care ar fi putut să ne coste fiinţa naţională. Rezultatul a fost însă reunirea tuturor românilor- Transilvania, Basarabia, Bucovina – între aceleaşi graniţe şi naşterea României Mari. Va fi momentul fondator al naţiunii aşa cum o înţelegem azi. Şi totuşi, nici decizia de a intra în război, nici alegerea alianţelor nu a fost uşoară. Suntem datori să vorbim despre asta şi să restabilim adevărurile care au fost trunchiate. Suntem datori mai ales să nu uităm.

Consiliul de Coroană nu a dat câştig de cauză regelui

Regele Carol I, care se afla pe tronul României de 48 de ani, va convoca imediat un Consiliu de Coroană la Sinaia. Motivul acestui Consiliu : intrarea în război de partea Germaniei. Trebuie spus că regele semnase un tratat de alianţă cu Germania şi Austro-Ungaria încă din 1883, tratat care obliga partenerii să se ajute reciproc în caz de atac din partea unor forţe externe, doar că acest tratat rămăsese secret. Regele îl scotea din seif doar la o schimbare de guvern şi numai pentru a pune la curent şeful Executivului despre existenţa lui.

În momentul declanşării ostilităţilor, Carol I primise solicitarea din partea Germaniei să i se alăture imediat, iar regele era convins pe de o parte că Germania va câştiga războiul, pe de altă că România trebuie să se alăture celui mai puternic dacă doreşte să supravieţuiască.

Numai că opinia publică românească era de altă părere, şi nici şeful guvernului, Ionel IC Brătianu, nu înţelegea lucrurile de această manieră: România trebuia să se alăture Antantei, pentru a elibera Transilvania şi Bucovina sau, în cel mai rău caz, să rămână neutră. Argumentul juridic utilizat de Brătianu a fost acela că Tratatul near fi obligat să intrăm în război dacă Germania şi Austro- Ungaria ar fi fost atacate, numai că cele două erau, dimpotrivă, puterile agresoare.

A murit de inimă rea

Consiliul de Coroană (care s-a ţinut în limba franceză!) nu a dat câştig de cauza regelui. Pentru moment, România rămânea neutră.

Frământat de griji pentru soarta pe care ar fi putut-o avea România şi umilit de imposibilitatea de a-şi respecta cuvântul şi semnătura, regele a murit - s-a spus - de inima rea, câteva luni mai târziu. Găsiţi relatarea ultimelor lui zile în memoriile reginei Elisabeta (Carmen Sylva).

Întâmplarea fericită face că pe tron să urce nepotul lui Carol I, Ferdinand, căsătorit cu Maria, nepoata reginei Victoria a Angliei şi descendentă a familiei ţariste. Ferdinand, născut şi crescut în Germania, era extrem de ataşat ţării lui de adopţie (de menţionat chiar că se botezase ortodox), iar Maria era, fără nici o umbră de îndoială, favorabilă intrării în război de partea Antantei.

Şi totuşi, până în 1916, România va rămâne neutră. Prim-ministrul Brătianu foloseşte această perioada pentru a negocia cu aliaţii – în special cu Franţa – obţinerea de furnituri pentru armată, şi mai ales condiţiile în care România ar urma să între în război, adică obţinerea Transilvaniei şi Bucovinei. Brătianu era conştient că armata nu dispunea de armamentul şi pregătirea necesare pentru a face faţă războiului.

Declaraţia de război şi mobilizarea generală

Un Consiliu de Coroană este convocat în dimineaţă zilei de 14/27 august, iar decizia de intrare în război este luată. Declaraţia de război este înmânată, la Viena, de către ambasadorul nostru, Eduard Mavrocordat. Frontiera cu Austro- Ungaria este închisă şi se declară mobilizarea generală.

Pentru a înţelege de ce parte înclină balanţă în opinia publică, o privire în presa vremii ne arată că decizia a fost primită cu explozii de bucurie ; manifestaţii spontane de susţinere se organizează peste tot în Bucureşti.

În zorii zilei de 28 august, trupele române vor pătrunde în Carpaţi prin mai multe trecători.

Care era situaţia în momentul în care intrăm în război?

Pe toată perioada negocierilor cu Aliaţii, aceştia au susţinut că România trebuie să înceapă cu un atac în sud, împotriva Bulgariei. La Salonic se aflau trupele anglo-franceze comandate de generalul Salail, de la care Brătianu – pentru care atacul nu se putea face decât spre nord, spre Transilvania – aştepta să îi asigure spatele.

Aliaţii încercaseră să atragă Bulgaria de partea lor, cerând chiar României să renunţe nu doar la Cadrilater (pe care îl obţinuse în timpul războaielor balcanice), ci şi la Dobrogea. Brătianu a refuzat orice negociere în acest sens.

Bulgarii vor ataca însă cu doar câteva zile înainte de intrarea în război a României spre sud, paralizând forţele anglo-franceze de la Salonic. România se afla, aşadar, în război şi la nord şi la sud, cu cel mai lung front din Europa: 1.200 de km !

De asemenea, România spera că, la nord, Puterile Centrale nu vor reuşi să mobilizeze efective importante. Şi, într-adevăr, într-un prim timp, armatele române nu vor întâmpina prea multă rezistenţă. Doar că pe celelalte fronturi se instalează o oarecare acalmie şi germanii basculează 40 de divizii de pe frontul francez, în Transilvania !

Atacul trupelor bulgare şi germane Conducerea trupelor este încredinţată lui Erich von Falkenheim, ofiţer cu multă experienţă, dar care nu a reuşit să se impună în faţa francezilor, la Verdun. Este o pedeapsă pentru care se va răzbuna, mai târziu, pe români…Armata română este oprită din marşul ei glorios şi începe să fie împinsă spre sud.

Între timp, trupele bulgare şi germane conduse de von Meckensen atacă la sud, unde România nu se aştepta şi, mai ales, unde apărarea era extrem de slabă. Garnizoanele sunt atacate cu o violenţă greu de descris. Va urma dezastrul de la Turtucaia, după câteva zile de rezistenţă eroică din partea românilor.


Generalul Henri Mathias Berthlot, pe front alături de militari români

Foto: Arhiva Muzeului Militar Național


Cum spuneam mai sus, Armata română ar fi trebuit să primească furniturile trimise din Franţa, doar că aceste au fost blocate în Rusia, care de la bun început, în ciuda promisiunilor, spunea că România nu putea fi apărată decât pe Siret. Aşa se face că n-a trimis nici un ajutor… Ludendorff scria mai târziu : « Nu ne putem explicamotivele pentru care Ruşii au lăsat România să fie bătută, lăsând-o să lupte singură : ruşii ar fi putut foarte bine să ia parte la luptele din Vallahia. Acest singur fapt ne-a adus victoria ».

Ruperea frontului românesc

Trupele lui Mekensen trec Dunărea, cele ale lui Falkenheim Carpaţii, iar frontul românesc se rupe din toate părţile…Bucureştiul va cădea în noiembrie, iar guvernul şi regele se retrag la Iaşi. Frontul se stabileşte pe Siret şi aici va renaşte – cu ajutorul misiunii Berthelot – Armata română, victorioasă în vara lui 1917 la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Dar asta este o altă istorie…

Subliniez încă o dată importanţa intrării României în război, de partea bună a Istoriei. În urmă Tratatelor de Pace, România va reuni toate provinciile sale istorice. Regele Ferdinand a promis soldaţilor, în proporţie covârşitoare ţărani, că vor deveni proprietari pe pământul pe care îl lucrau.

„Vouă, fiilor de ţărani, care aţi apărat cu braţul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun eu, regele vostru, că pe lângă răsplată cea mare a izbânzii care va asigura fiecăruia recunoştinţă neamului nostru întreg, aţi câştigat totodată dreptul de a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-aţi luptat. Vi se va da pământ ! Eu, regele vostru, voi fi întâiul în a da pildă. Vi se va da şi o largă participare la treburile statului” (Ferdinand I, Cuvântare către Armata a ÎI-a, 22 martie 1917).

Ultimatumuri pentru guvernul de la Bucureşti

Colonelul Rudeanu este trimis la Paris unde negociază cu generalul Joffre şi obţine furniturile cerute. Doar că transportul nu se poate face pe continentul răvăşit de război, şi va trebui să treacă prin Anglia, Suedia, Rusia…unde va fi blocat până în primăvară anului 1917! Rusia nu se va jena, de altfel, să se „servească” din transportul destinat României.


Foto: Arhiva Muzeului Militar Național


În fine, chiar dacă opinia publică era majoritar de partea Antantei, ca şi voci importante ca Brătianu, Take Ionescu, Nicolae Filipescu, Nicolae Iorga, existau şi voci (Petre Carp, Constantin Stere) care cereau intrarea în război de partea Germaniei, pentru a elibera Basarabia. Asta ar fi însemnat însă renunţarea definitivă la Transilvania şi Bucovina.

În vara anului 1916, situaţia este critică pentru Aliaţi. Franţa duce pe umerii ei „la mère de toutes les batailles” (mama tuturor bătăliilor) : Verdun ; ofensiva lui Brussilav fusese oprită pe frontul rus şi armata ţaristă se afla în dificultate. Pe de o parte, generalul Joffre, pe de alta generalul Alexeev trimit ultimatumuri guvernului de la Bucureşti, care riscă să piardă tot ceea ce obţinuse în doi ani de negocieri.

Ferdinand şi-a ţinut promisiunile

România va face între 1918-1922 cea mai mare reforma agrară, istoricul Neagu Djuvara susţine chiar că este fără echivalent în întreagă istorie universală : „Nu întâlneşti în istoria universală ca un regim burghez, unde membrii Parlamentului sunt aproape toţi şi mari proprietari de pământ să îşi facă un astfel de harakiri, adică să accepte că 80% din pământurile lor să fie distribuite ţăranilor. În general este un fapt trecut cu vederea în cărţile de istorie occidentale. Îşi închipuie occidentalii că comuniştii au împărţit pământul, dar comuniştii n-au mai împărţit decât cei 20 la sută care au mai rămas ! 80 % din pământuri au fost distribuite între 1918 şi 1922 !” („România în Primul Război Mondial”, documentar – ECPAD 2008). Regele Ferdinand este primul care va da exemplu, împărţind pământuri aparţinând Domeniilor Regale. Ferdinand şi-a ţinut toate promisiunile. Nu doar că a făcut reforma agrară, dar în timpul domniei lui s-a trecut la sufragiul universal şi a fost adoptată Constituţi modernă din 1923 care a stat la baza dezvoltării extraordinare a României din perioada interbelică.

Pe scurt:

● Lumea intrase în război în 1914.

● La 28 iulie 1914, Imperiul Austro-Ungar atacă Serbia, considerată responsabilă de atentatul de la Sarajevo.

● La 30 iulie, Rusia ţaristă, aliată a Serbiei, decretează mobilizare generală.

● La rândul ei, Germania, aliată a Austro-Ungariei, declara la 1 august război Rusiei şi două zile mai târziu, Franţei.

● La 4 august, Germania invadează Belgia. Anglia este legată de Belgia printr-un tratat care o obligă să îi asigure securitatea, prin urmare să declare şi ea război Germaniei.

● La 6 august, Austro-Ungaria declara război Rusiei, Serbia declara război Germaniei, iar Franţa declara război Austro- Ungariei (11 august), urmată a două zi de Marea Britanie.

● Toate acestea s-au petrecut în doar 15 zile.


Tag-uri: primul razboi mondial, germania, romania, ferdinand, monarhie, anglia, belgia, rusia, serbia, marea britanie, Brătianu, Take Ionescu, Nicolae Filipescu, Nicolae Iorga
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului 100 de ani de la Primul Război Mondial. Ziua în care Regele Ferdinand şi-a înăbuşit glasul sângelui şi a decis intrarea Românei în război împotriva Germaniei | GALERIE FOTO.




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi
Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




Ma abonez la newsletter
Sunt de acord cu termenii si conditiile concursului
* Toate campurile formularului sunt obligatorii