PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Opinii EVZ

Antonescu, Ponta şi Larcius Licinius. Căderea retoricii

Autor: | | 67 Comentarii | 2203 Vizualizari
17_voinescu
Prietenul meu Toader Paleologu dă lecţii private de retorică. Din cînd în cînd mai vorbim despre asta şi mi se pare cu atît mai important ce face cu cît văd cum vorbesc gloriile retoricii politice. Îi ascult şi eu pe cei care reuşesc să ia minţile poporului şi mă întreb, sincer, ce fel deminţi are acest popor de pot fi luate cu asemenea vorbire.

Lecţiile lui Paleologu sînt cu adevărat salutare pentru supravieţuirea unui minim de criterii serioase în aprecierea discursurilor publice. Crin Antonescu, de pildă, cu verbiajul său năuc dar zglobiu trece drept marele orator al timpului nostru. Aşa timp, aşa orator – fără îndoială. Şi Ponta este socotit, atît în popor cît şi printre "experţi", ceea ce se cheamă "un bun comunicator". Totuşi, cum de pot oameni ca aceştia să cîştige încrederea cuiva vorbind aşa cum vorbesc? Primul, vraişte, împrăştiat şi fără consistenţă, al doilea rudimentar, în stilul loviturii cu bîta, complet lipsit de farmec, ca şi cum s-ar plimba în picioarele goale printr-un strat gros de noroi cleios? Ca întotdeauna, răspunsul stă într-o poveste veche de cînd lumea.

Acum aproape două mii de ani, Domitius Afer, orator celebru al Romei, admirator al clasicului Cicero, s-a trezit că pledoaria-i din faţa centumvirilor este întreruptă de strigăte violente. Domitius, al cărui fel de oratorie era calm şi grav, argumentat şi erudit, s-a oprit nedumerit. Urletele au încetat şi ele. Domitius a reînceput să vorbească, strigătele au erupt cu o violenţă încă şi mai mare. Domitius se opreşte din nou, de data asta consternat. Zbieretele amuţesc. Domitius Afer îşi reia pentru a treia oară pledoaria şi strigătele se revarsă încă şi mai amplificate. Atunci, Domitius Afer, cu aerul că a înţeles, se interesează împotriva cui pledează. I s-a spus numele lui Larcius Licinius, avocat de mare succes, cunoscut pentru obiceiul său cu totul original de a cumpăra pe trei sesterţi lăudători, oameni care veneau în for şi strigau în favoarea sa. Aflînd numele adversarului său şi văzînd cum masa cumpărată copleşeşte auditoriul inocent, la rîndu-i stupefiat de gălăgia galeriei tocmite, Afer a spus: "Centumviri, arta noastră s-a sfîrşit!“. Se sfîrşise o epocă în oratoria publică. De-acum înainte, ceea ce va conta nu va mai fi logica argumentaţiei, persuasiunea tonului, starea pe care o induce în auditoriu discursul rostit. De-acum înainte, vor conta vocile susţinătorilor plătiţi, care vor face auditoriul să pară cucerit. Căci rostul principal al lăudătorilor nu e acela de a impresiona vreun juriu sau judecător şi nici măcar acela de a intimida adversarul, ci este precis acela de a da impresia spectatorilor oneşti că oamenii aidoma lor îl susţin frenetic pe vorbitor. În fine, practica de a cumpăra lăudători s-a extins rapid şi, pe măsură ce a trecut vremea, în conformitate cu legea fatală a cererii şi ofertei, s-a articulat tot mai coerent şi meseria de lăudător de profesie, meserie care, în greaca veche, era desemnată printr-o sintagmă care s-ar traduce «omul-care-strigă-"minunat!“».

La Roma, epoca adevăratei elocinţe, a oratoriei glorioase nu a fost chiar atît de lungă. Ştim, de pildă, că episodul consumat cam cu 150 de ani înainte de Cristos, cînd a sosit la Roma o ambasadă grecească formată din trei filozofi celebri în epocă, a şocat elita romană. Măiestria cu care grecii întorceau cuvintele şi argumentau era, pentru romani, amuţitoare ca o vrajă. Grecii puteau argumenta teza şi contra-teza cu egală şi impunătoare convingere, iar romanii nu pricepau cum de e posibil aşa ceva. Unul dintre purtătorii de ambasadă, academicul Carneades, a ţinut chiar nişte conferinţe private pentru intelighenţia locală, în care a construit o argumentaţie indestructibilă împotriva imperialismului roman. Roma întreagă s-a cutremurat, căci argumentele academicului grec contraziceau fără rest o idee axiomatică pentru gîndirea locală, o idee care era în asemenea măsură dincolo de orice criticism, încît devenise credinţă în cel mai mistic sens cu putinţă, şi anume că Roma este centrul lumii şi că Imperiul Roman este intrinsec alcătuirii universului. Conservatorul Cato cel Bătrîn, un viguros anti-elenist, şi-a ieşit din răbdări şi a convins autorităţile să alunge grecii din Roma, dar fascinaţia intelectuală iscată de vorbele lor a rămas. După ei, ca un fel de efect pervers, retorica romană s-a dezvoltat cu adevărat şi nu a trecut mult pînă cînd, prin marii oratori ai epocii ciceroniene, a ajuns la culmi. Cam două secole mai tîrziu, Domitius Afer va anunţa sfîrşitul acestei epoci, spunînd centumvirilor că arta sa a murit. Nu mulţi ani după incidentul din faţa centumvirilor, obiceiul vicios introdus de Larcius Licinius se răspîndise în asemenea măsură şi, în consecinţă, oratoria căzuse atît de jos, încît Pliniu cel Tînăr scria într-o epistolă: "Dacă treci cumva prin tribunal şi vrei să ştii cum vorbeşte vreunul, n-ai nevoie să te urci la tribună şi nici să stai să asculţi, căci e uşor să ghiceşti: află că acela care este cel mai aplaudat vorbeşte cel mai prost“.

Grecii aduseseră la Roma nobila artă a oratoriei, a convingerii celuilalt prin cuvînt, a tranşării disputelor prin pledoarii. Romanii au fost vrăjiţi şi, cu spiritul lor pragmatic, au făcut din retorică şi oratorie principalele mijloace de dezvoltare a ceea ce aveau ei mai preţios: dreptul. Dar au şi pervertit darul nepreţuit făcut de greci, anulînd cu totul nobila artă a persuasiunii publice în momentul în care şiretul Larcius Licinius a început să cumpere plebei ca să-i aplaude în extaz pledoariile şi să huiduie adversarii.

De atunci încoace, lumea s-a sofisticat. Cei trei sesterţi ai lui Licinius au devenit metaforă pentru o realitate cu mult mai complicată. Ei sînt acum contracte pentru firmele soţiei sau funcţii, privilegii sau complicităţi, vinovăţii şantajabile sau doar tovărăşii de drum mutual avantajoase. Pe măsură ce sesterţii au devenit mai subtili şi noi am devenit mai moderni. Astăzi, sînt de vînzare cu mult mai multe lucruri decît erau acum două mii de ani.

Înainte de a ne ridica să aplaudăm un politician, ar fi bine să privim întîi la cei care îl aplaudă imediat şi necondiţionat. Este posibil să îi vedem pe iubitorii de sersteţi.


Tag-uri: Toader Paleologu, Dictatura culturii
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Antonescu, Ponta şi Larcius Licinius. Căderea retoricii .




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

WOWbiz

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi
Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




Ma abonez la newsletter
Sunt de acord cu termenii si conditiile concursului
* Toate campurile formularului sunt obligatorii