Zăpada din ultimele zile scoate la iveală multe mizerii, pentru că pe alb petele se văd mai bine. Pe albul zăpezii se vede mai bine cum pe prefectul de Buzău îl doare-n Sud de judeţul lui, aşa încât nu poate înşira cinci localităţi înzăpezite.

Dacă vedeţi pe albul zăpezii o moviliţă, este probabil prefectul de Brăila, a cărui competeţă nu i-a permis nici măcar să se scoată pe sine din troiene timp de două zile. De râsul curcilor, să fii prefect şi să te uite angajaţii în nămeţi ca pe un hârleţ rezemat de gard. Pe albul zăpezii se poate citi mai bine înjurătura de mamă pe care baronul de Brăila, Gheorghe Bunea Stancu, i-a adresat-o unei ziariste, cu ministrul Apărării, Mircea Duşa, asistând pasiv la episod. Iar grosolănia cu care Bunea Stancu i-a promis unei femei picioare în gură este mai mare decât troienele adunate în Brăila în absenţa şefului CJ, aflat el ştie pe unde în timp ce votanţilor lui le ajungea zăpada până la acoperiş. Poate pricepe şi Ponta că degeaba îşi toceşte coatele puloverelor Paul&Shark pe la comandamentele de iarnă ţinute în prime time, căci nu există nămeţi care să ascundă neobrăzarea subordonaţilor săi pe linie de guvern şi partid. Nicio zăpadă nu poate cosmetiza faptul că noii baroni ai PSD poate nu-şi mai petrec concediile la Predeal, ci în Austria, dar că, în afară de marca de maşină şi eticheta de la costume, ei sunt, fundamental, acelaşi soi de baroni - şi uneori chiar aceiaşi baroni - care au făcut renume partidului în anii de nu prea veselă amintire când la Palatul Victoria era mentorul lui Ponta, Adrian Năstase. Baronii PSD sunt plaga deocamdată de nevindecat a acestei ţări. Au şi liberalii şefi de Consilii Judeţene, au avut şi pedeliştii, pe vremea gloriei lor, dar parcă niciunul nu s-a afirmat în toată splendoarea neobrăzării sale aşa cum au făcut-o, o fac şi, sigur, o vor mai face baronii PSD. Baronul PSD are obrazul gros şi mâna lungă şi suferă de o miopie accentuată. Miopia îi permite să confunde punga statului cu punga lui şi să-şi servească prietenii din aceasta cu o generozitate de care n-ar da dovadă din averea personală. Mâna lui lungă ajunge până la Bucureşti, schimbând miniştri sau secretari de stat şi chiar modificând legile în aşa fel încât acestea să nu-l stânjenească prea tare. Obrazul gros îi permite să nu se simtă ruşinat când este prins asupra faptului, ba chiar să reacţioneze cu o indignare îndeptăţită. Ăstora era să le dea Dragnea descentralizare dacă nu-i punea Curtea Constituţională piedică. Şi ce-o să-i facă Ponta lui Bunea Stancu? Nimic. Dacă e într-o zi în care chiar se simte brav, o să-l mustre în public: Ţţţţ! Dacă nu, nici măcar atâta n-o să-i facă. În ambele cazuri, Bunea Stancu va simţi acelaşi lucru: vagi dureri în cot. În fond, şefu’ are nevoie de el chiar anul ăsta, şi nu o dată, ci de două ori, că doar sunt alegeri. De la Constantin Nicolescu leşinând ultragiat că l-au luat procurorii la întrebări şi până la Bunea Stancu viscolind înjurături asupra presei ca un Crivăţ de buzunar, toţi aceşti mici dumnezei sunt coloana vertebrală - strâmbă, inflexibilă, dar solidă - a PSD. Poate să vorbească Ponta engleză şi să prezinte partenerilor europeni şi americani o faţă proaspătă, modernă, dar, de fapt, esenţa PSD nu el o reprezintă, ci baronii. Şi e bine să ştim asta într-un an în care ni se va cere să votăm de două ori.