PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Reportaj

EVZ CHIŞINĂU. La 85 de ani, şi-a văzut visul de o viaţă cu ochii: Este oficial ROMÂN!

Autor: | | 5 Comentarii | 1728 Vizualizari
06P1030003__1_
Bătrânul care a stat 10 ani în gulagurile din Siberia pentru că a trecut Prutul clandestin.

Iese cu paşi înceţi din clădirea Consulatului României. E ziua în care timpul s-a oprit şi cele opt decenii şi jumătate de viaţă l-au tras de mânecă înapoi şi i-au adus oficial, cu acte în regulă, ceea ce ştia dintotdeauna: recunoaşterea faptului că este român. Bucuria lui Nicolae Baltag pentru plicul cu paşaportul primit e total diferită de a celorlalţi care ies din consulat. Foarte probabil, lui documentul românesc nu îi va folosi ca să îşi caute de lucru sau să fie turist prin Europa, ci doar ca să mai ajungă când i se face dor să se închine la mormântul lui Ştefan cel Mare, fără formalităţi birocratice.

La bătrâneţe în Uniunea Europeană

Timp de trei ani Nicolae Baltag a aşteptat să primească actele. Pentru că a fost judecat în 1946 şi târât apoi prin închisorile din URSS din cauză că trecuse Prutul, i s-a spus că va fi organizată o comisie specială care să hotărască dacă îi vor fi sau nu făcute documentele. "Mulţi mă întrebau: la ce-ţi mai trebuie paşaport românesc? Dar am mers mai departe, pentru că eu m-am născut în România, am crescut în România şi trăiesc pe pământ românesc. Cele patru cetăţi de pe malul drept al Nistrului vorbesc mai mult decât toţi istoricii pe care i-am avut despre românismul nostru", spune omul.

Nu mai spera să ajungă să trăiască această clipă, dar oameni care i-au înţeles drama i-au venit în ajutor şi au pledat cauza sa în faţa autorităţilor române. Paradoxal, dar ataşamentul său faţă de România a fost cea mai mare piedică birocratică în calea recunoaşterii sale în documente ca român. "Iacă, după ce-am cutreierat toata Rusia, la bătrâneţe o să merg şi în casa mare a românilor", spune, zâmbind, Nicolae Baltag, care a uitat deja de calvarul birocratic.

"Siberia, iadul din Uniunea Sălbatică"

Povestea tânărului Nicolae Baltag, care a petrecut 10 ani în sistemul de exterminare sovietic, este demnă de un roman. Recunoaşte că are nevoie de mult timp ca să povestească despre tot ceea ce i s-a întâmplat. "M-am născut într-o familie cu 16 copii, dintre care 11 au crescut mari. Lucram de la 16 ani cu toţi muncitorii în rând. La 18 ani am trecut Prutul. Era anul în care începuse foametea. Nu plouase toată vara. Grâul era de-o şchioapă, porumbul - de jumătate de metru. Am trecut în România crezând că o să fie mai bine, dar şi teritoriul de acolo era plin cu armată sovietică. Am fost prinşi, readuşi în URSS şi condamnaţi la 10 ani de închisoare", povesteşte el.

Ceea ce avea să trăiască, cu greu poate fi descris în cuvinte. "Soarta mi-a arătat tot ce poate să fie mai odios pe pământ. Ceea ce arătau filmele sovietice despre nemţi, crime în masă, lagăre de exterminare, eu am văzut cu ochii mei în viaţa din Uniunea Sovietică, căreia eu îi zic Uniune Sălbatică", mai spune Baltag.

Nu a stat doar într-o singură închisoare. Pe cei tineri îi mutau dintr-o parte în alta, pentru a nu lega prietenii. "Am fost dus prin toată Rusia. Cunosc Rusia mai bine decât ruşii. Am muncit în construcţii. Tot lucrul îl făceam manual. Am dormit pe podele, pe cimentul gol. Era o cameră mică unde dormeam câte 160 de oameni. Eram aşa de mulţi, încât noaptea, dacă unul vroia să se mişte, trebuia să-i anunţe pe toţi şi o făceam ca la comandă. Aşa puţin loc era între noi. Nici mâncarea nu ne-o puteau da. Ieşeam câte unul de acolo şi doar îmbucam ce ne dădeau şi intram înapoi. Întârzia şi mâncarea. Masa de dimineaţă o primeam la amiază, iar cea de seară la miezul nopţii. Mă uit în urmă şi-mi vine şi a râde, dar şi a plânge", îşi aminteşte bătrânul.

"România – o haină fără mânecă" Moartea lui Stalin nu a însemnat pentru el sfârşitul greutăţilor. A fost eliberat şi s-a întors acasă, în comuna Goteşti, raionul Cantemir, acolo unde s-a născut, dar nu a fost primit să trăiască în sat. "Am fost nevoit să mă întorc înapoi în Ural. Am stat acolo încă doi ani, după care am revenit. Legea era deja mai îngăduitoare şi am putut rămâne aici", mai spune omul. Dar pentru Nicolae Baltag niciodată nu a mai fost ca înainte, pentru că în Moldova multe se schimbaseră. "Eu când privesc harta României, mă uit ca la o haină fără mânecă. Mâneca asta e fosta provincie românească - Basarabia. Pe asta n-au lăsat-o întreagă. Au scurtat-o şi de sus, şi de jos. Au lăţit-o la mijloc şi au prefăcut-o într-un covoraş de şters picioarele pe care l-au pus la hotarul dintre Europa şi fosta Uniune Sovietică", afirmă bătrânul. Soarta Moldovei îl doare şi azi. "Am dus o viaţă de cireadă. Ne-au vârât în turme şi ne-au băgat în cap că noi trebuie să ascultăm pe cineva, să fim ai cuiva. De asta s-a format o mentalitate neomenească, ce mai dăinuie şi azi. Omul pe pământ trebuie să trăiască cu viaţa şi soarta lui proprie, să se orienteze singur. Atâta timp cât ne vom numi Republica Moldova - ţară aparte, şi ne vom ţine de malul stâng al Nistrului, regulă nu va fi", spune Nicolae Baltag. "Cât am trăit cu ţara, am trăit omeneşte" Deşi recunoaşte că timpurile de azi sunt mai bune faţă de cele în care i-a fost dat să trăiască, bătrânul spune că avem o societate la fel de bolnavă, şi asta din cauza oamenilor. "Toţi, nefăcând nimic, vor să ajungă eroi. Să fie sus, să conducă, să trăiască pe spatele cuiva şi mai bine decât ceilalţi. Cât am trăit cu ţara mare, am trăit omeneşte. Acum, e altfel. În URSS se spunea că lumea trebuia să ajungă la cel mai înalt nivel de idealism, dar de fapt s-a ajuns la cel mai înalt nivel de idioţie. Viitorul trebuie să şi-l facă fiecare singur. Nu să aştepte să ni-l facă cineva. Eu să văd o bombă deasupra capului, tot m-aş apuca să construiesc ceva pe acest pământ", susţine Nicolae Baltag . Bătrânul mai spune că omul de azi este mai învăţat, dar a uitat să trăiască. "S-a uitat ce este respectul, dragostea, mila. Toţi se nasc la fel. Toţi avem o mamă şi ne declarăm drept o rasă superioară pe pământ, dar ne mâncăm ca lupii. Trebuie să avem fiecare grija unii de ceilalţi. Astfel şi pentru ţară va fi mai uşor", conchide Nicolae Baltag. În timpul cât a povestit despre viaţa pe care a trăit-o, s-a oprit de mai multe ori întrebând: înţelegi? Intuia probabil că noi, tinerii, cunoscând vremurile trecute doar din manuale, niciodată nu vom putea percepe pe deplin drama acestor oameni, în care istoria pământului românesc se păstrează mai vie decât în toate cărţile lumii. Şi de aceea trebuie înscrisă şi memorată, măcar în pagini de ziar. Deşi trecut prin atâtea greutăţi, atunci când a trebuit să-şi ia rămas bun de la mine, a mai spus, tot zâmbind: "Viaţa este tare interesantă şi frumoasă, dar numai dacă intri în profunzimea ei. Altfel, n-o percepi"! Să ne dea Dumnezeu înţelepciunea de a o vedea ca Nicolae Baltag!

Citeste si:


Tag-uri:
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului EVZ CHIŞINĂU. La 85 de ani, şi-a văzut visul de o viaţă cu ochii: Este oficial ROMÂN! .




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi
Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




Ma abonez la newsletter
Sunt de acord cu termenii si conditiile concursului
* Toate campurile formularului sunt obligatorii