În urmă cu 15 ani, Papa Ioan Paul al II-lea efectua pentru prima oară o vizită în România, ţară majoritar creştin-ortodoxă. Era prima vizită a unui Papă în România.
''Este pentru prima dată că Providenţa Divină mi-a oferit posibilitatea de a face o călătorie apostolică într-o ţară predominant ortodoxă'' a spus Papa Ioan Paul al II-lea, mulţumindu-i Patriarhului Teoctist, care l-a întâmpinat la scara aeronavei.
Spre Palatul Patriarhiei
Vizita în România a Sanctităţii Sale Papa Ioan Paul al II-lea s-a desfăşurat între între 7 şi 9 mai 1999. Înaltul oaspete a sosit la Bucureşti, la 7 mai, la prânz, fiind întâmpinat de preşedintele României, Emil Constantinescu, Patriarhul Bisericii Ortodoxe-Române, Prea Fericitul Teoctist, Arhiepiscopul romano-catolic, Ioan Robu, Mitropolitul Bisericii Române Unite cu Roma, Lucian Mureşan, Nunţiul Apostolic, Jean-Claude Perisset şi alte personalităţi ale vieţii politice şi publice româneşti.
Ne puteți urmări și pe Google News
După ceremonialul întâmpinării, Suveranul Pontif şi Patriarhul Teoctist s-au îndreptat, în papamobil, spre Palatul Patriarhiei, coloana oficială fiind salutată de mii de locuitori ai Capitalei. A urmat prima întrevedere între cei doi întâistătători. Seara a fost încheiată de o recepţie oficială oferită în onoarea sa la Palatul Cotroceni.
Discurs în limba română
Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea a rostit atunci un discurs în limba română: "Cu mare bucurie sosesc, astăzi, în România, naţiune mult dragă mie şi pe care de multă vreme doream să o vizitez. Cu profundă emoţie i-am sărutat pământul, recunoscător înainte de toate lui Dumnezeu cel atotputernic care, în prevăzătoarea Sa bunăvoinţă, mi-a hărăzit să văd realizat acest gând. (...) Am încredere că vizita mea va contribui la cicatrizarea rănilor produse în relaţiile dintre Bisericile noastre în timpul celor 50 de ani care s-au scurs şi va deschide un anotimp de colaborare reciprocă plină de încredere (...).
Sămânţa Evangheliei, căzută în teren fertil, a produs, în perioada acestor două milenii, roade abundente de sfinţenie şi de martiriu. Mă gândesc la Sfântul Ioan Cassian şi la Dionisie Exiguul, care au contribuit la transmiterea comorilor spirituale, teologice şi canonice ale Orientului grec, Occidentului latin; apoi, mult mai târziu, la voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt, 'un adevărat atlet al credinţei creştine', cum l-a numit Papa Sixt al IV-lea şi la numeroşi alţi slujitori ai Evangheliei, între care domnitorul şi martirul Constantin Brâncoveanu, iar mai recent, numeroşii martiri şi mărturisitori ai credinţei (...). ''România, ţara-punte între Orient şi Occident, punct de răscruce între Europa Centrală şi cea Orientală, România, pe care tradiţia o numeşte cu frumosul titlu de 'Grădina Maicii Domnului', vin la tine în numele lui Iisus Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi al Prea Sfintei Fecioare Maria. (...) Dumnezeu să te ocrotească şi să te binecuvânteze mereu!''.
Recomandările noastre
