La 165 de ani de la nașterea POETULUI NAȚIONAL. Jurnalistul MIHAI EMINESCU despre LIBERTATEA DE EXPRIMARE:„Corupțiunea, frauda, amenințarea nu au putut nimic contra presei”

Autor: | | 25 Comentarii | 1119 Vizualizari

Înainte de a fi internat în spitalul în care a decedat, „Luceafărul poeziei românești” a scris ultimul articol în ziarul „Timpul”. A scris despre corupție, fraudă și amenințările la adresa libertății de exprimare.

Deși au trecut 165 de ani de la nașterea sa, rândurile scrise la sfârșitul secolului al XIX-lea de Mihai Eminescu sunt la fel de actuale pentru societatea în care trăim. Deși este cunoscut, mai ales ca poet național, grație „Luceafărului” care a intrat în Cartea Recordurilor drept cel mai lung poem de dragoste și a poeziilor nemuritoare, despre cariera de jurnalist a lui Mihai Eminescu se știu prea puține.

În ultimul editorial scris în ziarul „Timpul”, pe 28 iunie 1883, Eminescu pomenea despre corupție, despre fraudă și amenințare, teme atât de cunoscute cititorilor din ziua de astăzi. Articolul a apărut chiar în ziua în care i se pregătea internarea la spitalul în care și-a găsit sfârșitul: „Dacă, întru abaterea conștiintei alegătorilor, s-au dovedit cele mai eficace arme: corupțiunea, frauda, amenințarea; (...) de bună-seamă că ele n-au putut nimic contra presei”. Eminescu a adăugat: „Cât pentru presă, am putea să-l asigurăm pe regim că, oricât de cumplite ar fi actele sale de răzbunare, nu va fi în stare nici el a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa, și teamă ne e că, căutând victoria peste tot, va pierde și pe cea deja câștigată, în monstruoasa sa pornire de a-și subjuga și presa”.

Patologia socială

Poetul nostru națio nal a folosit, prima oară, termenul de „patologie socială”. Miron Manega, jurnalist și scriitor, arată că acest concept i se atribuie lui Emile Durkheim, un mare sociolog francez de origine evreiască, fondator al școlii franceze de sociologie. „Cartea lui Durkheim a apărut în 1895, iar cu 14 ani înaintea lui, pe 4 ianuarie 1881, denumirea, definiția și analiza acestui concept apărea la București, în ziarul „Timpul”, într-un articol intitulat„Patologia societății noastre”.

Ziua de naștere a poetului este serbată în toată țara, „de la Nistru pân la Tisa”, din Republica Moldova până în Banat. În București, Uniunea Ziariștilor Profesioniști (UZP) a organizat o nouă serată „Eminescu jurnalistul”, la Institutul Cultural Român.Iubitorilor de poezie, și nu numai, li s-a „servit” Eminescu, omul, poetul și jurnalistul.

Simfonia minții

La finalul manifestării, artistul epigramist Aculin Tănase a lansat, „în premieră mondială”, Eseul poetic contextual. Spiritul justiției morale al lui Mihai Eminescu în cupletele satirice ale lui Constantin Tănase este transfigurat în filmul „Actorul și sălbaticii” (1975), cu concursul actorilor Toma Caragiu, Mircea Albulescu, Margareta Pogonat, Mircea Diaconu, Marin Moraru, Florin Zamfirescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ioana Crăciunescu ș.a., în regia lui Manole Marcus, după un scenariu de Titus Popovici, muzica: George Grigoriu, coregrafia: Cornel Patrichi, Caricaturi: Cik Damadian.

Moto: „Noroiul poate murdări un diamant, dar nu îl poate transforma în noroi!” (Rabindranath Tagore) POETULUI SI JURNALISTULUI MIHAI EMINESCU Dacă-ți bagă pumnu-n gură, Disperările sunt mute: Când virtutea-i impostură, Impostura e virtute !

„Netrebnicii care ne conduc”

De ziua lui Eminescu și a Culturii Române, astăzi, la Teatrul Elisabeta din București (B-dul Regina Elisabeta nr. 45) va avea loc dramatizarea piesei de teatru „ACEȘTI NETREBNICI CARE NE CONDUC – Interviu cu Mihai Eminescu” de Miron Manega. Intrarea va fi liberă.

Miron Manega arată că piesa este un dialog între doi jurnaliști, unul din mileniul trei (interpretat chiar de autorul piesei) și celălalt din secolul al XIX-lea, respectiv Mihai Eminescu (interpretat de actorul Dan Seevaldt Bălășoiu). Precizare importantă: jurnalistul care ia interviul vorbește de pe un ecran; el este o proiecție, o umbră, în timp ce personajul Eminescu este viu, pe scenă. Piesa, în ansamblu, este, de fapt, o combinație între teatru și film, într-un raport de 2 la 1 (partea jucată este de aproximativ o oră, iar cea filmată de 30 de minute. Merită menționat, de asemenea, că autorul (care este și regizorul piesei) a înlocuit corul antic din tragediile grecești cu o haită de câini care latră, aceasta fiind și elementul care separă scenele între ele




Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi