37 de ani de la sfârșitul controversat al unui mare scriitor. Misterul se adâncește | POVESTEA UNEI FOTOGRAFII

Cu doar două zile în urmă, s-au împlinit 37 de ani de la dispariția prematură a unuia dintre cei mai mari prozatori ai literaturii române. L-am numit aici pe Marin Preda, care, la mai puțin de două luni de la lansarea romanului Cel mai iubit dintre pământeni, avea să sfârșească la Casa de creație de la Mogoșoaia. Cauza? „Asfixie mecanică prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice”, suna raportul autorităților.

 În lipsa unor explicații suplimentare, zvonurile, altoite pe tulpina zbârcită a comunismului, au înflorit. A murit Marin Preda sufocat de propria vomă sau a fost asasinat de securiști? Sau a fost otrăvit de KGB?

Anii ’70, la Uniunea Scriitorilor

Povestea fotografiei pe care v-o propunem astăzi ține loc de cel mai bun scenariu. Mai ales că naratorul ei se numește Eugen Simion, un apropiat al scriitorului Marin Preda. Așadar, iat-o dezvăluită!

Exclusiv: Valentina Borcea și Cristian Boureanu, împreună în instanță. Cine i-a dat în judecată pe cei doi foști soți

Edițiile EVZ din 1992 și până în 2019, disponibile online. Arhiva conține 161.436 de pagini

„Fotografia datează de la mijlocul anilor ’70, mă întorsesem din Franța. Eram cu Marin Preda la Uniunea Scriitorilor, vorbeam degajat, când ne-a surprins fotoreporterul. A fost ceva spontan”, își amintește reputatul critic literar. După o tăcere apăsătoare, Eugen Simion cade pradă amintirilor: „Știu, s-au împlinit 37 de ani de la moartea sa... Ciudat, dar sunt lucruri care nu se verifică în cronologia acelei zile nefaste. Poate că a fost o întâmplare nefericită. Poate... Unii mizează pe dosarele întocmite de procuratură, dar eu consider că nu s-a dovedit nimic”.

Nu știa să bea

Ușor-ușor se conturează aura enigmatică a poveștii: „Mi s-a părut foarte bizară moartea lui Marin Preda, pentru că el era un om extrem de grijuliu cu propria persoană. Deși nu știa să bea, nu era un profesionist, a avut un comportament greu de explicat în acea zi”. Eugen Simion își adună gândurile. Din relatările ulterioare, Preda consumase o cantitate însemnată de rom la birou. Se întâmpla pe 15 mai seara. Sosit târziu la Mogoșoaia, cu un taxi, a servit o omletă, apoi ar mai fi băut vodcă, până a căzut în nesimțire. Cărat în camera 6 de doi colegi, s-a culcat îmbrăcat în palton. Se întâmpla în jurul orei 1.00. La prânz, era găsit mort de scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu.

Trei dedicații și ura bestială

„Am să vă dezvălui o întâmplare petrecută la mine acasă, cu mai puțin de o lună înainte să moară. Atunci mi-a vorbit Marin Preda despre sentimentul sfârșitului. Vă pot spune sigur că el avea sentimentul morții înainte ca aceasta să-l ia dintre noi. Îi apăruse Cel mai iubit dintre pământeni, iar eu scrisesem o cronică entuziastă. Într-o seară, mă pomenesc cu el la ușă. Mon cher, îmi spune. Ai intuit bine. Se referea la așa-zisa eră a ticăloșilor, în fapt era comuniștilor, descrisă atât de bine în roman”. Eugen Simion continuă, absorbit, prins în zborul iute al anilor: „Cel mai iubit dintre pământeni era cea mai dură carte scrisă în Europa de Est la adresa bolșevismului... A fost o seară neobișnuită. Mon cher, îmi zice Preda. Dămi cărțile (romanul apăruse în trei volume), ți-am scris câte o dedicație pe fiecare volum, dar vreau să-ți mai scriu ceva. Apoi, mi-a spus: Esențială este doar lumea în care trăim. Nici nu-mi trecea prin cap în acele clipe că el avea să dispară în mai puțin de o lună”.

Ultimul ecou al poveștii lui Eugen Simion: „Mulți dintre scriitori nu l-au iubit și nu-l iubesc, pentru că Preda a avut succes în timpul vieții. Acum e marginalizat, umilit, batjocorit. Unii îi mai poartă încă o ură bestială”.