41 de ani de la inaugurarea celui mai pitoresc drum din lume. Istoria Transfăgărășanului povestită de omul care l-a construit

887 de metri are tunelul dintre vârfurile Capra și Paltinul. Serpentinele de pe ambele văi sunt fabuloase
Autor: | | 4 Comentarii | 3237 Vizualizari

Acum mai bine de patru decenii, pe vremea asta, Ceaușescu inaugura ceea ce avea să fie recunoscut, peste ani, ca cel mai pitoresc drum alpin din lume. Înșiși profesioniștii șoselelor, de la emisiunea Top Gear au recunoscut asta! Puțină lume știe, însă, că Transfăgărășanul trebuia să poarte numele „Conducătorului Iubit” și că, la construcția sa, Armata a fost factorul determinant. În ianuarie 2011, au stat de vorbă cu generalul de brigadă Nicolae Mazilu, comandantul imensului șantier. După un an, s-a stins. A fost ultimul interviu al „părintelui” Transfăgărășanului

L-am găsit pe creatorul Transfăgărășanului, în halat și papuci, într-un apartament modest din centrul Râmnicului Vâlcea. Ne-a spus că atunci când era mic visa să se facă doctor, dar că soarta i-a rezervat o surpriză explozivă, la propriu. În loc să vindece oameni s-a apucat să dinamiteze tot felul de chestii. „Am devenit genist!”, râdea generalul care a primit din mâna lui Ceaușescu cea dea doua decorație a țarii, Medalia de Aur Secera și Ciocanul. Marea realizare profesională a vieții sale e legată de construirea celui mai spectaculos drum din țară: Transfăgărășanul. Memoria nu îl părăsise și povestea, cui era curios, amănunte din perioada ’70-’74, pe timpul când comanda trupele care au construit partea de nord a drumului ce leagă azi Ardealul de Muntenia.


S-au executat circa patru milioane de metri cubi de terasament, 290.000 metri cubi de fundații, 598.000 metri pătrați de suprastructuri de macadam, 830 lucrări transversale, 27 viaducte și poduri, și s-au folosit peste șase milioane de kilograme de explozibil


Era unul dintre ultimii supraviețuitori ai celor care au coordonat uriașul șantier.


FOTO: Generalul Nicolae Mazilu, a fost cel care a coordonat construcția unuia dintre cele mai pitorești drumuri din lume FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANTU



Drumul morților de la Cracii Doamnei la Bâlea Lac

„Când am ajuns pe șantier, la poalele Făgărașilor, în ianuarie 1970, habar n-aveam cât timp o să stau. Era ordin...”, își amintea venerabilulul general. Se spunea că lucrările vor dura spre 20 de ani. Optimiștii sperau că va fi gata în zece! Faraonicul proiect comunist avea să fie inaugurat după numai cinci ani. „Eram comandantul Regimentului 52 Geniu Alba-Iulia și primisem sarcina să coordonez trupele ce urmau să construiască cei 35 de kilometri dintre intersecția Cracii Doamnei, de pe șoseaua Sibiu -Făgăraș, și Lacul Bâlea. Am avut și 1.200 de militari în subordine. Efortul a fost uriaș. Au fost și victime. Șase oameni au murit în accidente de muncă, iar 14 au fost răniți grav. Se lucra cu trinitrotoluen (TNT). S-au folosit 6.250.000 de kilograme de TNT. Sectorul sudic, de la tunel până la barajul Vidraru, a fost construit de Regimentul 1 Geniu Râmnicu-Vâlcea, comandat de colonelul Ștefan Bediu. A ajuns și el general și a murit acum șapte ani”, povestea bătrânul ostaș.

Stimulente în bani și permisii

„Toată lumea s-a mirat cum de-a fost posibil ca o lucrare așa de mare, uriașă, să fie executată într-un timp așa de scurt. A fost o extraordinar de bună organizare a muncii, a unei întreceri bine conduse și răsplătite după efortul fiecăruia. Se dădeau prime lunar și trimestrial. Ofițerii mergeau până la o soldă în plus lunar și două trimestrial. Militarii în termen primeau și ei bani, dar mai ales permisii. Astea îi încălzeau mai mult! Soldații își făcusere carnete la CEC și, de câte ori se dădeau primele, venea o doamnă de la Sibiu să le încaseze economiile. Era ca o sucursală ambulantă...”, zâmbește cătăna bătrână.

Apoi se umflă în pene: „Chiar dacă par lipsit de modestie, eu am fost un șurub important în soluția «Enigmei Transfăgărășanului ». Soluție pe care am scris-o în cartea mea, publicată în 2004”.



Erou al Muncii Socialiste

Cele două sectoare au fost construite aproape în exclusivitate de Armată, numai tunelul de sus, de la Lacul Bâlea a fiind săpat de cei de la Ministerul Energiei Electrice. Dar tot cu spinarea soldaților. Iar Ceaușescu a vizitat prima oară pe Transfăgărășanul abia la inaugurare, pe 20 septembrie 1974. „Nici măcar ideea nu i-a aparținut lui Ceaușescu. Se spunea așa, că era la modă! Inițiativa a avut-o Richard Winter, primul-secretar al Comitetului Județean al PCR de la Sibiu, și a fost sprijinit de Vasile Patilineț, omologul său din Argeș. Pe Ceaușescu l-am văzut doar la inaugurare, când mi-a dat titlul de Erou al Muncii Socialiste și m-a decorat cu Medalia de Aur Secera și Ciocanul! Mai mare decorație era doar Erou al RSR, da’ p-asta doar el și nevastă-sa au avut-o!”, se amuza generalul. Alte beneficii? Doar câțiva ani scutire de impozit: „Da’ tot Ceaușescu l-a tăiat. A spus: «Să se termine cu cei care iau pensie înainte să iasă la pensie!». Dacă aveam 5.000 de lei salariu, primeam în plus 500 de lei... I-a luat și p-ăia...”.

Ceaușescu n-a vrut ca șoseaua să-i poarte numele

Generalul Mazilu își amintea limpede că hotelul de la Bâlea-Cascadă a fost construit tot de Armată: „A fost o cazarmă pentru cadre, unde am făcut câteva revelioane...”. Apoi, o dă pe istorie. „Ceaușescu mi s-a părut cinstit! Înainte de inaugurare s-a făcut mare tămbălău ca drumul să-i poarte numele. Am fost de față, chiar la intrarea în tunel, când au năvălit pe el toți ziariștii care-l rugau să accepte ca Transfăgărășanul să-i poarte numele... Că în București toate tiparnițele sunt pregătite cu acest nume... Ceaușeasca a intervenit și ea: « Hai, Nicule, acceptă! O să dea bine în străinătate! ». El a dat din mână negativ: «Nu sunt io cel care trebuie să încalce hotărârile Biroului Politic Executiv! Nu, nu și nu!»”. Generalul Mazilu mai vizita, din când în când, Transfăgărășanul: „Așa, odată la cinci ani. Ce să măi văd acolo? Îl știu pe dinafară!”. „Tătucul” Transfăgărășanului a murit în februarie 2012, la vârsta de 87 de ani. A părăsit cel mai frumos drum din lumea noastră, pentru altul...



Ce au făcut comuniștii în patru ani, nu mai face nimeni azi în 25!

Ceea ce s-a putut realiza în patru ani și jumătate, pe timpul comuniștilor, nu s-ar putea face azi nici într-un sfert de veac. Transfăgărășeanul a fost inaugurat, la patru ani și nouă luni de la deschiderea șantierului. În România, la peste 25 de ani de la căderea comunismului, a fost finalizată cap-coadă, cu chiu-cu-vai, chit că a fost numai la șes, o singură autostradă: A2 – Autostrada Soarelui, de la București la Constanța. Ce-i drept, pe vremea aceea mâna de lucru era aproape gratis. Munceau soldații. Ceaușescu ne-a lăsat cu celebra A1 București- Pitești, de numai 100 de kilometri. În rest, s-au făcut numai bucățele și cu enorm de mulți bani. Avem puțin peste 650 de kilometri. Germania și Spania au peste 12.000! În urmă cu 30 de ani, probabil, toți cei implicați ajungeau la pușcărie și, poate indirect, tot la construirea lor, dar cu roaba și târnăcopul. Anual, se deschid tronsoane noi și atele inaugurate de curând se închid, de prost ce au fost făcute. Cel mai recent exemplu e cel al Autostrăzii Sibiu Orăștie. Singurul drum notabil, făcut în 25 de ani, este Transalpina. Cel care l-a făcut a fost arestat.



De la cale forestieră la șosea strategică

Când se uita la pozele îngălbenite, din acei ani, generalul se emoționa. Se uita le ele și explica, blajin: „La nord sunt două monumente: Poarta Geniștilor și Poarta Întâlnirii. Prima, de la cota 1.200, e săpată în munte și e dedicată celor care au muncit și au murit acolo... Cea de la 1.600 de metri e închinată întâlnirii detașamentelor care veneau de sus și de jos, că lucrările începuseră și de la Cârțișoara, și de la Căldarea Bâlea la vale”.

Generalul nu îi uitase nici pe civilii care au pus osul la muncă: „Să nu se creadă că numai noi am lucrat acolo! Au fost și civili, dar o zecime din câți eram noi. N-aveau mână de lucru decât pentru poduri și viaducte, iar inginer-șef era unu’ Dumitru Ducaru!”. Legenda spune că, de fapt, Transfăgărășanul era conceput ca un drum strategic. Finalmente, el și-a dovedit utilitatea doar ca obiectiv turistic. „I-au spus și drum strategic. Se putea trece, într-o noapte, o divizie mecanizată. Dar nu s-a întâmplat. N-a fost nevoie”, a fost explicați generalul de geniu. Ne-a oferit, acum aproape cinci ani, și altă abordare: „În niciun caz nu se lucra de frică! Eram în uniformă și trebuia să ne facem datoria. Plus că mai erau și stimulentele și celelalte recompense”.

Primii urși tomberonari

Noaptea îi mai vizitau urșii și alte lighioane ale pădurii. „Aveam gospodării ajutătoare, unde țineam scroafe cu purcei. Veneau noaptea, luau purcelu’, și fugeau cu el. Ne-au învățat oamenii să le punem mâncare. Resturi de la masa trupei. Mai întâi, aproape de cocina porcilor. Apoi, din ce în ce mai departe. Așa am scăpat de ei. Au fost primii urși tomberonari din țară!”, a conchis Nicolae Mazilu. Un urs se învățase să vină la drum, la cerșit. Șoferii opreau mașinile și îi dădeau mâncare. „Nu erau agresivi. Erau prietenoși, ca de-ai casei...”, își amintește generalul Mazilu de blănoșii companioni ai geniștilor. Altădată, o capră neagră a descins pe neașteptate în dormitorul soldaților. „Se simțea în pericol. Probabil era urmărită, a dat buzna și n-am mai vrut să iasă. A stat până dimineață, când a plecat singură!”, rememorează fostul genist.

Militarul care a coordonat segmentul ardelenesc al Transfăgărășanului avea o pensie de 3.000 de lei, în 2011. Bunicică. Mai îmbrăca uniforma și își punea decorațiile, doar la evenimentele unde era invitat și de sărbătorile naționale. Și-o punea la piept, cu mândrie și pe cea de Erou al Muncii Socialiste.

„Drumul din nori”, printre cele mai frumoase din lume

Transfăgărășanul a fost inaugurat pe 20 septembrie 1974.

● La 61 km de Pitești, dincolo de comuna Arefu, începe porțiunea așa-numitului Transfăgărășan, pe o lungime de aproximativ 91 km.

● Drumul național 7C (DN 7C) este unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din România și din lume, numit și „drumul din nori”, care leagă Muntenia cu Transilvania.

● În timpul iernii, de obicei de la 1 noiembrie până pe 30 iunie (sectorul cuprins între kilometrul 104 de la Piscu Negru și kilometrul 130 la cabana Bâlea Cascadă), Transfăgărășanul este închis circulației rutiere. La Lacul Bâlea se poate ajunge cu telecabina, de la Bâlea Cascadă.

● Chiar și în timpul verii, traseul este unul periculos, cu multe viraje, limita de viteză impusă fiind de 40 km/h.

● Transfăgărășanul trece peste 830 de podețe și 27 de viaducte.




Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...