Cum ARD bate deocamdată pasul pe loc şi nu reuşeşte în nici un fel să se impună pe scena politică, şi cum această situaţie nu se poate schimba (decât printr-o minune) până la viitoarele alegeri, va urma probabil un dezastru naţional.

Ion Iliescu prevedea de curând un 60 la sută lejer pentru coaliţia aflată la guvernare: eu prevăd şi mai mult. România va deveni roşie şi galbenă ca mărul otrăvit pe care l-a primit Albă-ca-Zăpada de la mama ei vitregă. Ne vom alege cu cea mai înspăimântătoare, mai pusă pe rele, mai lipsită de conştiinţă, mai gata să zdrobească orice rezistenţă clasă politică de după 1989. Vom ajunge să vedem în golirea Pieţei Universităţii, în chemarea minerilor, în acapararea bucată cu bucată a României nişte fleacuri istorice demne de a fi uitate. Vom trăi un asalt al urangutanilor asupra României, şi nimeni nu le va putea sta împotrivă. Să nu ne facem iluzii: nu vor mai fi minuni ca boicotarea referendumului şi ca sprijinul Uniunii Europene. Europa, având la rândul ei mari probleme pentru care premiul Nobel e o slabă consolare, se va scârbi curând de o ţară a fărădelegii ca România. Daţi-mi voie să fac o profeţie (care sper totuşi din toate puterile mele să nu se realizeze): de-acum în trei ani nu vom mai fi nici membri UE, nici membri NATO. Obrăznicia sfruntată, pescuitul în ape tulburi, nerespectarea legilor, tirania majorităţii, populismul agresiv, holocaustul cultural, atentatul la fibra morală a naţiunii, fireşti când eşti guvernat de un plagiator şi de un Adolf în miniatură, ne vor scoate până la urmă din Occident şi ne vor arunca acolo unde pare că vrem să dovedim, mereu şi mereu, că ne e locul: unde şi-a dus surdul roata şi mutul iapa, unde şi-a-nţărcat dracul copiii, lângă Moldova, Ucraina şi Belarus. Nu ştiu dacă cei ce ne conduc azi şi-au propus deliberat performanţa asta, nu ştiu dacă şi-au vârât şi ruşii coada în planurile lor, dar şi aşa, şi aşa, tot acolo ajungem. Nu mai cred în trezirea, în al unsprezecelea ceas, a României. Romanticii credeau că fiecare popor are un geniu bun care veghează asupra sa. Al nostru cred că s-a sinucis de ruşine şi umilinţă în vara teribilă care ne-a pus pe şinele catastrofei. Vom avea ce ne-am dorit: o ţară şterpelită şi vârâtă-n buzunar de cefele groase din parlament, o ţară de o sărăcie (inclusiv de idei, de valori, de modele) cum n-a mai cunoscut ea în istoria ei modernă. În schimb bogată în ură şi în dispreţ, în frustrări şi complexe de inferioritate, în mitocănie şi proastă creştere. Un lucru nu vor putea face însă cei care vor însângera după alegeri trei sferturi din sala Parlamentului: nu vor aduce prosperitatea promisă, nici măcar nu vor putea menţine sărăcia de azi. Leul se va prăbuşi tot mai vertiginos, gafele din economie şi finanţe vor avea consecinţe draconice şi frământările sociale nu vor mai putea fi controlate prin Antene şi prin veşnica supapă Băsescu. Apocalipsa noastră va fi şi apocalipsa lor, şi nu se vor găsi destule capete ale lui Moţoc ca să mulţumească un popor minţit cu cinism de cinci ani de zile. USL nu va avea un sfârşit bun. Pe cât e de monstruos, ca un Transformer de pe Cartoon Network, pe atât se va prăbuşi mai adânc, "ca un copaci mare", cum ar spune cronicarul. Până atunci însă nu va lăsa piatră pe piatră în România, căci de 22 de ani nu ştiu formaţiune politică atât de pornită pe pângărire şi distrugere.