Opinii EVZ
A doua deportare a tătarilor din Crimeea: deţinuţi politici şi indezirabili sub ocupaţia rusă | PULSUL PLANETEI
Crimeea a fost unul dintre cele mai fierbinţi puncte din al doilea război mondial, acolo unde populaţia tătară băştinaşă a fost acuzată de colaboraţionism cu Hitler şi Stalin a decis „soluţia definitivă”: deportarea în masă a tuturor tătarilor din Crimeea.
Ei nu au fost deplasaţi spre Bashkiria sau Tatarstan, acolo unde se aflau deja etnici tătari în Federaţie, ci deportarea s-a făcut preponderent în stepele Asiei Centrale, în Uzbekistan, cu precădere. Spre comparaţie, aceeaşi „soluţie definitivă” a fost propusă lui Stalin şi în privinţa românilor basarabeni, pentru a evita vecinătatea cu România, însă mareşalul Jukov a arătat că Uniunea Sovietică nu avea suficiente capacităţi tehnice pentru o asemenea operaţiune de deportare masivă, chiar dacă se făcea în mijlocul Siberiei, fără nici o investiţie de restabilire în noile locaţii a populaţiei nearestate sau condamnate după legile sovietice. Aşa s-a ajuns la programele de deportare doar a elitelor.
Tătarii s-au întors în peninsulă şi au fost găzduiţi de Ucraina pe teritoriile lor istorice. Şi-au creat instituţii, un parlament, Mejlis, şi o viaţă în peninsula componentă a Ucrainei. Astăzi, organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului care au acces, dar şi liderii istorici ai tătarilor crâmleni, relatează despre această a doua deportare în masă, soft, a tătarilor din Crimeea ocupată de ruşi, după anexarea din februarie 2014. Astfel, procesul trece prin mai multe etape, în funcţie de cei vizaţi, respectiv prizonierat politic – formal pentru terorism şi extremism – şomaj, expulzarea din instituţii, închiderea instituţiilor media şi reprezentative tătare din regiune, vânarea, intimidarea, expulzarea ca indezirabili şi, în final, auto-exilarea tătarilor care nu mai au viitor în peninsulă.
Potrivit avocaţilor tătarilor din Crimeea, dar şi lui Mustafa Djemilev, liderul istoric al tătarilor din Crimeea (interzis în peninsulă), este greu de spus numărul de tătari crâmleni care au ajuns în închisorile ruse sau în cele locale pentru fapte de drept comun sau teroriste. Astăzi circa 2.000 de prizonieri politici se află în Crimeea după ocupaţia rusă, majoritatea pentru acuzaţii de terorism şi extremism. Mulţi dintre tătarii activi, care au protestat față de ocuparea Crimeii, au fost daţi dispăruţi după anexarea Crimeii.
Ne puteți urmări și pe Google News
Primii prizonieri politici în Crimeea sunt Akhtem Chiygoz, Ali Asanov şi Mustafa Degermendzi, arestaţi la începutul lui 2014, pentru că au organizat proteste în faţa clădirii Parlamentului autonomiei din Crimeea, împotriva ocupaţiei ruse şi a simulacrului de referendum sub ameninţarea armelor. În capitala regiunii Simferopol, erau concomitent două manifestaţii, una pentru rămânerea în cadrul Ucrainei, alta, fireşte, o contra-demonstraţie oficială pentru transformarea în teritoriu rus. Atunci, în cadrul protestelor, au murit oameni în ciocnirile dintre părţi, cei trei organizatori ai protestului anti- anexare au fost arestaţi şi condamnaţi, însă nici unul dintre protestatarii pro-Kremlin implicaţi în ciocniri nu a fost reţinut măcar şi chestionat de autorităţi. Mark Feygin, avocatul prizonierilor politici din Crimeea, a declarat că scopul arestărilor şi al tuturor presiunilor nu este câştigarea loialităţii minorităţii tătare din Crimeea, acest lucru este greu sau imposibil de atins, cât de a forţa tătarii să plece din peninsulă.
Al doilea val de arestări a avut loc în 2016. Forţele speciale ruse au arestat 15 persoane, etnici tătari, pe care i-au acuzat de terorism, pe motiv că ar fi fost membri ai Hizb ut-Tahrir, o organizaţie politică islamică interzisă în Rusia. Situaţia tătarilor din închisori este incomparabil mai proastă decât cea a celorlalţi prizonieri – ruşi sau chiar ucraineni – potrivit avocatului acestor grupuri - Nikolay Polozov, care susţine că, din cauza nerecunoaşterii regimului şi al anexării, nu se poate acorda ajutor sau sprijin consular din partea Ucrainei, ai căror cetăţeni sunt tătarii, mai mult, acoperirea informaţională şi propaganda oficială îi condamnă pe tătari înainte chiar de a ajunge în faţa judecătorilor, iar poziţiile lor nu ajung niciodată publice.
Nu e de mirare atunci că un eveniment ca cel de săptămâna trecută, presupusa introducere de explozibil şi armament în peninsulă, interpretată de partea rusă ca operaţiune a serviciului militar ucrainean, nu are nicio posibilitate să fie contracarată, pentru că informaţia contrară nu ajunge la cetăţeni măcar, admiţând că ar genera vreo reacţie. Mai mult, situaţia rămâne tensionată şi poate genera, în orice moment, o explozie militară rusă, pretextul existând, ca şi voinţa politică de a trece în orice moment la faza războiului deschis.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
