PUBLICAȚIILE NOASTRE:

EVZ Special

Vrăjitorii care învie păpuși din cârpe și câlți

Autor: | | 0 Comentarii | 344 Vizualizari
Olga Bela și motanul său preferat
Câți dintre noi n-am fost vrăjiți, în copilărie, de acești magicieni care însuflețesc niște banale marionete? Actori, de cele mai multe ori anonimi, dar devotați unei meserii pe cât de frumoasă, pe atât de prost plătită. Dar răsplătită generos de cei mai exigenți spectatori din lume: copiii

În China, Japonia sau Coreea, genul acesta de teatru face parte din conștiința națională a fiecărei țări, de milenii. În Europa a ajuns târziu, în Evul Mediu timpuriu, și s-a poziționat în lumea saltimbancilor și a circarilor nomazi. Plebea îi vedea pe acești artiști mai ales la bâlciuri și sărbători populare, și se distra pe cinste întrucât personajele din cârpe și câlți îi introduceau într-o lume aparte. Erau tolerați de nobili, care îi invitau adesea la chiolhanele lor, ca pe niște bufoni, chit că deveneau astfel subiectele unui miștou rudimentar, dar la obiect. Odată cu apariția cinemaului, viața li s-a schimbat. Personajele lor s-au mutat din căruța unde stăteau atârnate în cuie, sau înghesuite în lăzi, direct în recuzita teatrelor de sine stătătoare. Iar ei, păpușarii, care la origini distrau adulții, au ajuns să joace mai mult pentru copii. Mai nou, actorii păpușari de la Teatrul Țăndărică încearcă, și chiar reușesc, să-i așeze măcar la strapontină, și pe părinți. Însă, copiii sunt cei mai frumoși fani, dar și cei mai răi critici ai lor. Doar ai lor, nu și ai păpușilor pe care le însuflețesc, disociindu-se aproape schizofren, în multiple personalități. Și dacă pentru un actor pare ușor să se dedubleze în pielea altui personaj, uman, cam cum e să dai viață unei paiațe...




Păpușari și ventriloci

De ce un tânăr cu aspirații artistice s-ar face păpușar și nu actor, în denotația primară a termenului? „Păi, eu fac și.., și…”, se îmbujorează Olga Bela, o bijuterie de fată, de 26 de ani, actriță la Teatrul Țăndărică. Apoi, explică: „Am dat examen la facultate la două secții și am intrat la secția de «Păpuși și marionete». La examen nu erau diferențe mari, doar că aici era vorba de lucru cu obiecte și de un dialog cu tine însuți. Să asculți «câteva voci»! Să interpretezi două, sau mai multe personaje în același timp, cu aceeași gură și aceleași membre”. O aprobă, timizi la început, trei colegi de aceeași generație, din același celebru teatru din Piața Lahovary, din București: Dan Codreanu, de 28 de ani, Alex Neculcea, de 27 de ani, și George Năstase, de 29 de ani.



FOTO: DAan, Olga, George, domnul Brancu și Alex



„Supervizor” este maestrul lor, profesorul Ioan Brancu, de 57 de ani, om cu vechime în branșă. Întrebarea vine, firesc: „Cum așa, ca un ventriloc?”. Pe cei cinci îi umflă râsul. Domnul Brancu te lămurește, simplu: „Tehnica unui ventriloc o poate învăța aproape oricine! Dar nu atât tehnica e spectaculoasă, cât interpretarea. Un ventriloc trebuie să fie un actor foarte bun. Și cu haz... Dacă nu ar avea calitățile astea, ar muri de foame”.

Schizofrenia și războiul păpușilor

Dan Codreanu te bagă în ceață: „E un pic schizofrenă meseria. La păpuși, actorul nu prea e la vedere, interpretează mai multe personaje. Suntem un teatru mic, doar cu vreo 30 de actori. Într-o piesă joacă maxim șase și se poate ajunge ca fiecare artist să aibă până la trei roluri deodată”. Dom’ profesor e întru-totul de acord cu ucenicul său: „Schizofrenia de care vorbește Dan vine și de la faptul că, la păpuși, vorbește și actorul, și păpușa sa. De multe ori pare că se prostește..., iar copiilor le place chestia asta!”. Gheața se sparge și încep cu toții să vorbească, în același timp. Parcă ar fi pe scenă. Râd, gesticulează, își schimbă vocile. „Uneori, păpușarul se ceartă cu păpușa sa”, spune Alex. Olga se strâmbă de răs: „Da’, n-ai ce face, trebuie să te împaci cu ea”. George se bagă și el, cu haz: „Da! Da’ de ochii lumii! După aia vede ea în culise!”. Uneori, păpușa e așa de mare și de grea că îi cocoșează pe păpușari. Așa, îi pedepsește ea pe cei ce îi dau viață...

Și marionetele mor, nu-i așa?

În spectacolul Oblio, păpușile sunt foarte grele. Au, mai toate, în jur de zece kilograme. „Problema nu e s-o ții în mână, ci cât timp o ții în mână”, spune George. Dan îl completează, și „dă din casă”, spre hazul celorlalți: „Mi s-a întâmplat, când eram sus pe o pasarelă, să văd un coleg căruia i-a scăpat marioneta. Atunci am observat granița subțire dintre viața unui personaj și moartea sa”. Tinerii actori râd cu subânțeles, semn că „criminalul” e prezent la discuție. George e mai tehnic: „Când spectacolul e live, tu controlezi, orice s-ar întâmpla. Când e pe bandă, e altă treabă... E ceva ce nu se vede din față... În spate, e un al doilea spectacol!”. Așa e, în întuneric, firele cu care se manevrează păpușile sunt negre, să nu poată fi văzute de public.


FOTO: Dan Codreanu și broscoiul său de suflet



Și, nu toate lucrurile merg bine, dar tot stârnesc râsul. Dan își amintește o fază hazlie. „Personajul Shere Khan, tigrul din Carte Junglei, era o păpușă cu picioare scurte și cu ochii prea depărtați în cap. Oricât de fioros vroiai să-l faci, tot te făcea să râzi”.

Păpușile au visele lor. Ale păpușarilor

Băieții, când sunt mici, vor să se facă aviatori, marinari, polițiști sau pompieri. În niciun caz vidanjori sau stomatologi. Fetițele vor să fie doctorițe, actrițe sau balerine. Ei, tinerii păpușari de la Țăndărică, ce vroaiu să se facă atunci când vor fi mari? Olga e de o sinceritate și spontaneitate dezarmantă: „Eu vroiam să mă fac vânzătoare la tarabă! Să vând poșete, dresuri... Și așa mă jucam. Mama era cumpărătoarea mea! Apoi, am vrut să mă fac polițistă, cântăreață și, mai târziu, Xena – prințesa războinică!”. Sare în sus de bucurie. Și-a văzut visul cu ochii. La Teatrul Țăndărică poate fi tot ce își dorește...

Alex vroia să fie șofer de tir sau contabil (!?), domnul Brancu tot șofer de tir – că vroia să călătorească, Dam își dorea să ajungă fotbalist și să joace cu Hagi, George tot fotbalist. De fapt, fiecare ar fi vrut să fie mult mai mult. „Cred că fiecare personaj al nostru e, de fapt, o proiecție din copilărie”. Olga, spirit ludic, se alintă: „Am ajuns ce mi-am dorit, încă din clasa a VI-a: actriță. Am fost, în schimb, în viața personală: vrăjitoare!”.Călin Mocanu Octavian, de 51 de ani, directorul Teatrului Țăndărică, era pragmatic, când era mic: „Eu vroiam să repar pantofi. Mă fascinau aparatele alea cu care lucrau cizmarii. Cred că aș fi fost perfect...”. Dom’ director a debutat pe scenă de copil. La Cântarea României! Cade în nostalgie: „Prestigiul Cântării e de rahat, dar foarte mulți au urcat pe scenă atunci. Am recitat din Francois Villon sau Mistrețul cu colți de argint! Înainte de Păunescu...”.

Păpușile sunt vii!

Cele mai mari probleme ale păpușarilor sunt externe: părinții și eucatoarele! „Dar nu toți și nu toate!”, îmblânzește tonul Călin Mocanu. Apoi, se enervează: „Pentru ei, Albă ca Zăpada trebuie neapărat să fie bruntetă, pentru că așa au venit în Disney!”. Actorii se plâng că părinții își aduc copii la teatru fără să le fi citit înainte basmul: „Teatrul nu înlocuiește lectura!”. Călin Mocanu dezvoltă: „Noi, actorii, ar trebui să avem și cunoștințe de psihologie… Noi trebuie să ne gândim cum punem în scenă o piesă. Nu jucăm numai povești. Copilul trebuie să înțeleagă că, în viață, nimic nu e definitiv!”.


FOTO: De peste 37 de ani, profesorul Ioan Brancu dă viață păpușilor



Profesorul Brancu e sceptic vizavi de viitorul meseriei sale: „Păpușeria a ajuns să aibe soarta remaiatului ciorapilor... E o artă a cărei esență e vraja. E iluzia că păpușa e vie. Dacă asta nu e, nu mai e nici teatrul de păpuși, ci teatrul cu păpuși!”.

De la Bau-Bau la Micul Prinț, al lui Saint Exupery

Orice actor are personajele sale preferate. Fiecare și-ar dori să joace un anumit rol care, crede el, i se potrivește. Dar când trebuie să dai viață unei păpuși, unei marionete, de cele mai multe ori făcută din cârpe și câlți, cam ce ai în cap? Sunt și aici personaje preferate? Olga e de-a dreptul fericită: „Eu joc o fetiță, pe nume Olga, din < Cui i-e frică de Bau- Bau». E spectacolul meu preferat, e iubirea mea!”. Alex se înnebunește după Lupul, din aceeași piesă, Dan e fanul aceleiași piese, directorul Călin Mocanu spune că Pilotul din „Micul Prinț” e rolul preferat, iar domnul Brancu se dă în vânt după Omul de Zăpadă, din piesa omonimă, a lui matei Vișiniec. „Omul de Zăpadă vrea să întâlnească soarele”, zâmbește oarecum trist, profesorul păpușarilor. George e filozof: „Rolul care îmi place cel mai mult e cel pe care nu l-amfăcut încă!”. În pielea Micului Prinț a intrat și Victor Rebengiuc, acum 30 de ani, pe aceeași scenă, se mândresc actorii-păpușari. Călin Mocanu Octavian dă detalii interesante: „El era singurul actor, iar restul personajelor erau păpuși...”.

Un teatru peste nivelul copiilor!

Există, fără îndoială, o frustrare în breasla lor. Se consideră, pe undeva pe bună dreptate, marginalizați în castă. Percepția publică e că fac o meserie facilă, bună doar pentru distracția copiilor. Or, asta e cel mai greu. Copiii sunt cei fideli spectatori, dar și cei mai sinceri critici. „Așa e!”, oftează Dan și completează, imediat: „Dar e de maximă importanță pentru educația lor! E un teatru foarte serios!”. Profesorul Brancu vorbește cu înțelepciune: „Sunt oameni care nu ar trebui luați în serios, dar teatrul nu-i așa! E o formă de educație și trebuie să te gândești că, dintre spectatorii ăștia, mici, vor fi viitorii noștri conducători!”. Dar, nu cumva,  piesele jucate de ei sunt un deliciu și pentru adulți? Directorul Mocanu pune degetul pe o rană deschisă: „Multe din piesele pentru copii sunt mult peste nivelul lor! Filozofia noastră e să jucăm un teatru normal și real. Vrem să fim și lăudați, dar și criticați. Dar cel mai important e să se țină cont că existăm!”

Salariu de păpușar: minim pe economie

Pe păpușarii de la Țăndărică îi supără și apariția mai multor trupe private sau stipendiate de stat, care fac rabat de la calitatea show-ului. Sunt revoltați că, în spectacolele acestora, păpușile nu sunt vii, nu trăiesc, că fac un teatru prost! Dar cel mai mult îi doare când își iau salariul. Ăla, minim pe economie. „«Ei» știu că asta e pasiunea noastră și au impresia că nu trebuie să mai și trăim din asta. Cred că ar trebui să o facem pe gratis!”, se supără profesorul Brancu pe viața sa. Apoi, continuă: „Eu, de pildă, câștig din lecțiile pe care le dau, ca profesor, de două ori mai mult decât e salariul de aici. Ei trăiesc doar din leafă...”.

În curând, Alex, Olga și cu cu Dan vor pleca în Coreea, unde vor juca în piesa „Cine ești tu?”. Și sunt siguri că vor avea succes mai mare ca acasă: „Asta, pentru că acolo se promovează teatrulde păpuși deopotrivă pentru copii și adulți. Ceea ce la noi nu se face!”.

Tag-uri: vraji, coreea, europa, papusari, teatrul tanadarica, bucuresti, dan codreanu, george nastase, cartea junglei, catallin mocanu octavian
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Vrăjitorii care învie păpuși din cârpe și câlți.




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi