Acordul lui Ponta cu FMI şi UE: noi ținem economia stabilă până la alegeri, voi faceți ciocu’ mic cu justiţia şi democraţia

Cel mai integru şi competent cabinet nu ne lasă deloc să respirăm. Pe uşa turnantă numiri-demiteri a intrat săptămâna asta avocatul inculpatului de lux Cătălin Voicu, pus secretar de stat la Interne, unde era vorba de ani de zile ca senatorul PSD să ajungă. Presupun că familia Costiniu dă şi ea o bere pe chestia asta apropiaţilor: magistraţi, jurnalişti, oengişti.

În demersul său, guvernul e susţinut de tăcerea complice a unei pleiade de guerilleros urbani, luptători eroici la TV cu diktatura la Marea Revoluţie din Ianuarie, aflaţi acum în poziţia ghiocel, reveniţi la comentariul artistic, miştocăreală optzecistă şi obiectivele anti-corupţie din epoca Amăriei: promovarea eticii profesionale între medici, profesori şi naşi de tren, coduri de etică şi "traininguri" pentru funcţionari.

Are aerul că fricţiunile de natură privată cu tiranul şi gaşca sa, plus disconfortul substanţial de a achita TVA pe încasările din drept de autor mai mari de 35.000 euro pe an, prevedere legală perfect limpede, dar pe care şefi mari şi medii din presă au ingorat-o ani la rând – că pălmaşii mass-media nu-mi închipui că au ajuns vreodată la acest nivel de sume – trec înaintea principiilor, soartei ţării, statului de drept etc.

Iată cum o amnistie fiscală bine ţintită, către o categorie specială de mineri, face minuni la imaginea regimului, transformând despoţii anti-constituţionali în lideri luminaţi, lucru ignorat de Băsescu şi Blejnar. O avea şi liderul micile sale defecte, desigur, dar ele nu fac decât să-l umanizeze. În plus, e şi vina aparatului, greu de controlat, nepopulat doar de îngeri, care dezinformează pe lider. Şamd. Aşa trece românul de la delir milenarist la atitudine constructivă-Caragiale în doar câteva săptămâni, dacă interesele o cer.

Schimbări pe piața imobiliară. Investițiile, reglementate printr-o lege nouă

Atac israelian în Iran. Explozii puternice în Iran, Irak și Siria

Nu doar românul. Diagnosticul meu provizoriu după două luni de la rotirea Puterii, promis la vremea respectivă, e cam aşa. UE este în derută instituţională, iar crizei economice nu i se vede finalul; avem state europene semănând cu tinerele democraţii arabe – guvernele cele mai responsabile sunt alea ne-alese, iar când pui ceva la vot ies doar demagogi şi opţiuni inacceptabile; alţi demagogi, lideri de opinie globali egomaniaci, agită lumea cu soluţii-minune, dar apoi rămân cu gura căscată când electoratele astfel isterizate votează combinaţii de extremişti clasici şi vizionari post-moderni lunatici.

În acest talmeş-balmeş, numai de micile furtuni în ceşcuţa cu apă, numită România, n-are Europa vreme. Pare că s-a ajuns la un consens tacit între guvern şi supraveghetorii noştri externi, sub băţul cărora am mai făcut una-alta în ultimii ani: băieţi, pe termen scurt, cât noi avem problemele astea prin Grecia, ţineţi şi voi deficitul bugetar sub control (nu cerem detalii) şi continuaţi dialogul cu noi în forme acceptabile pe reformele companiilor de stat, privatizări etc.

În schimb noi facem ciocul mic pe justiţie, democraţie, alegeri şi pe unde mai aveţi voi urgenţe, cu condiţia să vă rezolvaţi profi, fără mare scandal. La o adică vă dăm înainte de alegeri şi jumătate de Schengen dacă lăsaţi prostiile şi faceţi lipeala cu olandezii. Iar după alegeri, om mai vedea, că în ziua de azi şase luni sunt o veşnicie.