Există foarte puţini români care ştiu că în ţara noastră trăieşte o specie, sau mai bine zis o subspecie de şarpe care este proprie doar României!

Povestea şarpelui este cu multe semne de întrebare. Descoperită în anul 1993, Vipera de stepă moldavă, căci despre ea este vorba, se străduieşte în prezent să supravieţuiască numai datorită eforturilor unor tineri pasionaţi biologi români care se străduiesc să implementeze un program eficient de protecţie, fără de care specia ar putea dispare sub ochii noştri.

Mai mici

Potrivit descopera.ro, şarpele este veninos, dar nu a prezentat niciodată şi nu prezintă nici astăzi vreun pericol serios pentru oameni.

Şarpele pe care-l avem doar noi, românii, este o subspecie de viperă de stepă care pe baza arealului său de răspândire a primit un nume şi o denumire ştiinţifică:  Vipera de stepă moldavă (Vipera ursinii moldavica). Este un şarpe veninos de talie mică, considerabil mai mică decât a viperei obişnuite (Vipera berus) des întâlnită în zonele stâncoase din Carpaţi. De fapt toate subspeciile viperei de stepă (dintre care cea care trăieşte doar la noi în ţară este cea mai mare) sunt mai mici decât viperele comune, sau cele cu corn. Specia atinge în medie 55-60 centimetri, femela fiind mai mare decât masculul, iar cel mai mare exemplar măsurat la noi în ţară, deci şi în lume, a fost o femelă care avea lungimea de 66 centimetri. Are o înfăţişare tipic de viperă, cu un cap triunghiular, bine diferenţiat de corp şi coadă ascuţită, scurtă. Prezintă pe partea dorsală, desenul în zig-zag, prezent în tonalităţi şi nuanţe de culoare uşor diferite şi la alte subspecii de viperă de stepă.

Două habitate

Din punct de vedere istoric, vipera de stepă moldavă trăia şi în zonele de lângă Tecuci, două habitate din Judeţul Botoşani, precum şi în Bulgaria şi Republica Moldova. În prezent, toate populaţiile acestei specii din afara graniţelor României au dispărut cu desăvârşire.În România, pe baza datelor herpetologilor români amintiţi anterior, subspecia mai rezistă aproape eroic în doar 3-4 habitate din Judeţul Iaşi şi în 3 habitate din Delta Dunării.

 Mai precis în fâneţele, pajiştile sălbatice şi păşunile situate la nord de municipiul Iaşi, iar în Delta Dunării a fost observată la nord de Sfântu Gheorghe, pe Grindul Perişor şi pe Grindul Letea. Surpafaţa totală a acestor habitate, de altfel foarte fragmentate, unde mai trăieşte viepra de stepă moldavă în România a fost estimată la un total de circa 2.500 hectare. Aşadar, mai puţin de jumătate din toate populaţiile de vipere semnalate în anul 1993 mai există la nivelul anului 2014!

Această viperă a fost descoperită şi descrisă ştiinţtific pentru prima oară imediat după Revoluţia din anul 1989, mai precis în anul 1993, în umra unor cercetări de teren efectuate în Judeţul Iaşi de către herpetologii suedezi şi germani Nilson G., Andren C.,  Şi Joger U.

Echipa de cercetători străini au studiat cu atenţie toate caracterle morfologice şi serologice ale unor exemplare ce păreau a fi vipere de stepă obişnuite, din cadrul unor populaţii de vipere de stepă din rezervaţia Valea lui David din Judeţul Iaşi, precum şi din Delta Dunării. Anterior acelor noi studii de teren, cercetătorii români considerau că populaţiile de vipere din Delta Dunării aparţineau viperei estice de stepă (Vipera renardi), iar populaţiile de lângă Iaşi ar fi unele hibride, rezultate în urma împerecherilor accidentale dintre viperele estice de stepă şi vipera de fâneaţă (Vipera ursinii rakosiensis).

 Temeiul cercetărorilor români avea ca bază exemplul des întâlnit în natură la unele specii asemănătoare, sau mai ales subspecii, ale căror populaţii de la marginea arealelor de răspîndire intră deseori în contact în mod natural şi hibridizează uneori. Vestea descoperirii unei noi subspecii de viperă a entuziasmat întreaga comunitate internaţională a herpetologilor-biologi specializaţi pe studiul şi cercetarea reptilelor şi batracienilor.

Stadiul de pui

 În urma descrierii noii subspecii, primele cercetări ecologice au fost efectuate în perioada anilor 1999-2003 de către herpetologii Laszlo Krecksak şi Ştefan R. Zamfirescu, însă acestea au avut ca obiect de studiu exclusic, doar populaţiile de vipere din zona Moldovei. Primul studiu ştiinţific asupra viperelor de stepă moldave care trăiau în Delta Dunării a fost publicat în anul 2011 de către un grup de herpetologi pasionaţi din cadrul Facultăţii de Biologie din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi.

Precum toate celelalete specii de vipere din lume, vipera de stepă moldavă este o specie veninoasă încă de când este în stadiul de pui. Însă este cea mai puţin periculoasă specie de viperă din toată Europa. Veninul său este mai puţin toxic decât al viperei comune sau al viperei cu corn. Chiar şi fără tratament în urma muşcăturii, nu s-a raportat nicio fatalitate. De fapt, toţi oamenii muşcaţi până în prezent de această subspecie, au fost unii dintre membrii Grupului Herpetologic Moldavica, care mi-au spus că muşcătura viperei de stepă moldave este doar puţin mai neplăcută decât o înţepătură de viespe. Totuşi în cazul în care suntem muşcaţi de această specie trebuie să ne prezentăm la medic deoarece putem fi alergici la veninul ei, evident, fără ştirea noastră.