Editura Evenimentul si Capital

Toamna se aleg paraziții

Angela Tocilă
Autor: | | 3 Comentarii | 1331 Vizualizari

Vine o vreme când te saturi și ți-e acru sufletul până si de trimiterile la opera lui Caragiale, eterna întrebare dinaintea oricăror alegeri a unui cetățean turmentat. Da, despre ”eu cu cine votez?” e vorba... O întrebare căreia i se răspunde tacit în momentul în care pui ștampila pe o listă de partid în care nu crezi, dar ai convingerea că alegi invariabilul rău mai mic. Eu nu cred în răul mic sau răul mare, cred în bine și rău, doar că în România răul și urâtul nu se mai pot despărți unul de altul și se-nțeleg atât de bine încât și-au făcut mutație permanentă, un fel de chiriași fără acordul cărora nu poți vinde casa. Casa, nu țara, țara e amanetată demult, vândută, răsvândută și niciodată răscumpărată. De ai noștri, ca brazii, aproape aceiași de când votăm noi ”liber și democratic”.

Campania din această toamnă a adus cu sine niște noutăți, în ciuda previziunilor mele cum că va fi anostă și plictisitoare. A apărut falsul subiect despre redefinirea noțiunii de familie, subiect care s-a dovedit a fi un mare fâs, cu toată implicarea președintelui Iohannis ce părea în favoarea redefinirii, numindu-i pe cei ce se opun ”fanatici religioși”. Spun că subiectul este fals pentru că cred că a fost aruncat pe piață tocmai pentru a dezbina de sus până jos, de la cei care încă mai scriu cu ”â” la începutul cuvântului, până la intelectualii de elită. Cu siguranță, cineva rânjește în barbă și-și freacă mâinile de mulțumire la ora asta. Misiune îndeplinită cu succes!

UDMR-ul a decis să folosească cel mai dur slogan de campanie de până acum, poate pentru că electoratul său captiv din localitațile preponderent maghiare dă semne că ar vrea să scape din lesă. În realitate, cel mai mare partid blatist al cărui unic interes e să intre mereu la guvernare, fără să-i pese cu cine, își menține dezideratul, cu riscul renașterii sentimentelor naționaliste din partea românilor și maghiarilor deopotrivă. Dar cui îi pasă? În niciun caz UDMR-ului, acest parazit nesătul, care, asemeni omologulului său român, PSD-ul, dorește doar să-și țină dinții înfipți la capătul ciolanului, chiar dacă ar curge sânge de maghiar pe ulițele Transilvaniei. Sau poate, chiar cu atât mai mult!

În PMP nu s-au stins încă ecourile scandalurilor din campania precedentă, frustrările nu s-au ostoit, dezamăgirea celor care s-au implicat și au fost îndepărtați pe ultima sută de metri și care au decis să se retragă, subțiază vizibilitatea PMP în spațiul public și așa destul de rarefiată. Prea puțini implicați în campanie, prea puțin vocali, un partid șubrezit din interior, cu doar două-trei voci sonore și cu a lui Băsescu, zece...

Căluțul Troian, că nu pot să-i zic nici cal, dar nici armăsar, omniprezentul în orice campanie, cu scopul nedeclarat de a răsfira dreapta în cele patru zări, Nicușor Dan, face ce știe mai bine: dezbină, ca apoi să predea ce-a cucerit celui care l-a tocmit. Nu e niciun secret din asta, nu cred că ascunde nici măcar el, așa a făcut mereu de când a apărut în zbuciumata poltică românească.

PSD și PNL au același slogan electoral: ”Îndrăznește să crezi (...)!”. Great minds think alike, poate așa s-au gândit, dar oricum, știm că niciodată nu și-au scos ochii, n-au niciun motiv s-o facă nici acum. Ei știu că prada va fi împărțită echitabil, pentru că evident, vor constitui o majoritate confortabilă în Parlament.

M10-le doamnei Mandela și-a dat obștescul sfârșit și se pare că acest mort nu se-ntoarce de la groapă, dar se reîncarnează în proaspătul USR, la un loc cu hipstărimea zguduitoare de peturi, uniți salvăm și alte particule browniene în căutare de ceva pe care să se așeze, barem sub formă de praf.

Revenind la introducere, cum spuneam, mi s-a acrit până și de întrebarea bețivului lui Caragiale... La ce să mă mai întreb când știu sigur că alegerile mele, indiferent care ar fi sunt aceleași de când cu ”democrația” lui tătucul Iliescu? La ce să mă mai zbat, să mă agit când știu că mirobolantul, charmantul Lord of The Dead, Dragnea, face prezența morților și viilor prin Teleorman? Și ce să aștepți când știi sigur că nimeni și nimic nu va putea împiedica eternul PSD să dețină majoritatea în Parlament, laolaltă cu legiunile de trădători de neam, aliați de circumstanță si frăție între penali? Singura curiozitate a mea e cu câți ne vom alege de data asta... 500, 600? La 300 nu îndrăznesc să sper.

Alegeri ușoare vă doresc... Nu vă înjurați vecinii și neamurile pentru preferința lor la vot. Nu stricați prietenii pentru niște paraziți ce vor sta în spinarea noastră următorul mandat, trântori ce-și vor vota privilegii și vieți de huzur pe buzunarul nostru. Nu vă faceți nici iluzii, ei vor risca câțiva ani de pușcărie contra a câtorva milioane de euro pitite prin conturi offshore, că alt motiv să intre în luptă, credeți-mă pe cuvânt, nu au.

Acest text a fost publicat inițial pe site-ul angelatocila.ro.




Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro