O analiză bulversantă realizată de Business Insider susține că întâlnirea dintre cei doi lideri, departe de a fi sterilă, a însemnat o redistribuire a cărților geo-strategice. Casa Albă a lăsat deliberat Kremlinul să preia inițiativa în Siria

Când Vladimir Putin a invocat în discursul său de la tribuna Adunării Generale a ONU tratatul de la Yalta, nu a făcut- o (doar) pentru a sfida (Yalta se află în Crimeea, „în țara MEA” a spus el), ci și pentru a aduce în discuție „principiile -cheie ale ordinii internaționale”. I-a cerut Putin lui Obama, la întâlnirea de la New York, o nouă împărțire a lumii? Business Insider susține că, în orice caz, a avut loc o împărțire a influenței în Orientul Mijlociu.

Concentrarea militară a Rusiei în Siria și sporirea influenței în Orientul Mijlociu au oferit administrației Obama exact ceea ce visează de când războiul civil a izbucnit în 2011 în Siria: ocazia de a sta în planul secund. Emile Hokayem, expert la International Institute for Strategic Studies, a comentat pentru BI: „Dacă credeți că administrația Obama este deranjată de recentele evenimente din Siria, vă înșelați”.

Administrația Obama nu își permite un nou eșec în Siria, după cele care au urmat „Primăverii arabe”

În discursul de la ONU, Putin a afirmat că prezența militară a Rusiei în Siria este motivată de dorința de a împiedica debarcarea președintelui Assad de către rebeli. La rândul său, Obama a afirmat că, în final, Assad nu trebuie să rămână în funcție, dar a pledat pentru o „tranziție controlată”, un compromis pe care Rusia și Iranul - care îl susțin pe Assad - îl salută cu siguranță.

FOTO: Sprijinul pentru președintele sirian Bashar Al-Assad i-a oferit lui Putin ocazia de a reintra în cărțile geo-stratetice FOTO: MEDIAFAX

Alibi pentru Obama

Tony Badran, cercetător la Foundation for the Defense of Democracies, comentează: „Adevăratul motiv al concentrării militare a Rusiei în Siria este determinarea lui Obama să accepte ca Assad să rămână în funcție, ceea ce, în bună parte este ca și făcut. Putin i-a furnizat acum lui Obama alibiul perfect pentru a nu face nimic în legătură cu Assad”.

Realizarea în domeniul politicii externe pe care Obama o consideră opera de căpătâi a președinției sale este acordul nuclear cu Iranul, după 20 de luni de negocieri extenuante.

În timpul acestor tratative a devenit limpede că administrația Obama, în dorința sa de a încheia odată acordul cu Iranul, i-a informat pe liderii de la Teheran despre decizia sa de a se abține de la o intervenție în Siria, pe care Obama o vede ca făcând parte din sfera de influență a Iranului, afirmă Badran.

Bântuit de spectrele dezastrelor din Irak și Libia, Obama a fost întotdeauna „profund ambivalent” - și de aceea deliberat ambiguu - în legătură cu îndepărtarea lui Assad, iar Rusia a observat asta, spune Badran.

„Rusia nu și-a făcut niciodată prea multe griji în legătură cu acceptarea de către Obama ca Assad să continue să joace un rol în Siria, deoarce este clar că Obama nu și-a dorit cu adevărat ca Assad să plece.”

Așa cum expertul vede lucrurile, Obama - știind că Teheranul „poate provoca o criză care să pună la colț Casa Albă”, să boicoteze negocierile și să spulbere orice speranță de normalizare a relațiilor cu Iranul - nu a avut niciodată intenția de a interveni împotriva lui Assad. De aceea Obama a consimțit atât de ușor ca Rusia să supervizeze lichidarea stocurilor de arme chimice ale regimului de la Damasc în 2013.

Assad culege deja roadele intervenției Rusiei: liderii occidentali - inclusiv secretarul de stat american, cancelarul german și premierul britanic - par tot mai mult înclinați să accepte poziția Moscovei, anume că jihadiștii pot fi învinși doar dacă Assad rămâne la putere. Cel puțin pe termen scurt.

Assad în cârca lui Putin

Yezid Sayigh, expert la Carnegie Middle East Center, a comentat pentru AFP: „Ceea ce au făcut rușii este o mișcare deșteaptă. Au înclinat balanța în favoarea lor, l-au ajutat pe Assad să câștige timp, au făcut ca Rusia să pară importantă, i-au pus pe americani în defensivă, și toate astea fără să schimbe prea multe în teren”.

Dar s-ar putea ca administrația americană să nu fie prea deranjată de asta. Propulsându-se în fruntea viesparului din Siria, Putin a luat de pe umerii lui Obama povara găsirii unei soluții la „problema Assad”. Tony Badran conchide: „Aceasta îi dă lui Obama ocazia să spună ce «trebuie să regândim » prioritățile în Siria. Caută să câștige timp și lasă dinamica unei situații care se tot înrăutățește să-i îmbu nătățească starea diplomatică. Într-un fel, Obama și Assad aplică aceeași strategie.”

„Obama era dezinteresat și mesteca gumă”

Potrivit unor dezvăluiri făcute de New York Times în 2013, Obama părea total dezinteresat în legătură cu subiectul Siria, „chiar și când venise vorba despre urgența înarmării rebelilor”. Iată ce scria acum doi ani NY Times: „Obama a avut rareori intervenții hotărâte în timpul ședințelor. Însă foști și actuali oficiali au declarat că limbajul trupului său spunea totul. Adesea părea nerăbdător sau dezinteresat în timpul dezbaterilor, uneori își citea mesajele pe telefon, alteori tăcea și mesteca gumă.” Antrenarea rebelilor, în cadrul unui program al Pentagonului a avut drept rezultat trimiterea pe frontul din Siria a doar 124 de oameni, dintre care circa 50 au căzut prizonieri în prima săptămână. Pentagonul a anunțat marți suspendarea programului.