De 1 Martie, pe strada Mărțișor din București, odinioară refugiul marelui poet român Tudor Arghezi, primăvara începea să-și intre, încet-încet, în drepturi. Ghid printre poveștile locului ne-a fost Gherghina Dincă, o femeie care a avut norocul să-l cunoască pe autorul „Florilor de mucigai”

A apus demult liniștea pe strada pe care odinioară Tudor Arghezi își ridicase micul paradis. Astăzi, huruitul pickamerelor și al buldozelor te scoate din minți. Se construiește în ritm susținut, se ridică vile şi blocuri de locuințe. Printre toate aceste „beneficii“ ale secolului XXI mai găsești și oameni din alte timpuri, dar şi case bătrâneşti peste care trecerea anilor şi-a pus amprenta. La poarta unei locuinţe elegante şi spaţioase, cândva o bojdeucă, o femeie trecută de 80 de ani îşi ridică faţa către soarele proaspăt evadat dintre norii cenuşii şi trage adânc aer în piept.

Cântărea cireşile din livada casei şi le vindea la poartă

„De când locuiţi, aici, pe strada Mărţişor?“, o deranjez pe bătrână. „Sunt născută şi crescută aici, maică! Anul acesta împlinesc 80 de ani“, răspunde Gherghina Dincă, care mă roagă să îi fac o fotografie în faţa casei ei ca să aibă o amintire. Se mândreşte cu fetele ei, care au ajutat-o să construiască vila în care locuieşte cu ele, dar şi că a avut norocul să îl cunoască pe marele scriitor. „Majoritatea caselor erau din alea bătrâneşti, era o frumuseţe aici la noi cum nu s-a mai văzut. Domnul Tudor Arghezi era cel mai respectat om de aici, eu eram o copil pe vremurile alea, iar el avea cea mai mare moşie din zonă. După ce recolta cireşele din livada casei, aveau la poartă cântar şi vindeau. Eu pe copiii scriitorului i-am cunoscut. Mitzura era mai mare ca noi, nu prea ne vedeam, dar cu Baruţu vorbeam. Era foarte popular, venea şi pe la ceaiuri, cum era odată“, deapănă amintiri bătrâna.

Arghezi şi preotul au dat numele străzii

Copilele ei sunt mai toată ziua la muncă, iar faptul că am stat de vorbă cu ea a fost ca o oază de relaxare. Bucuroasă că o ascultam, Gherghina şi-a mai adus aminte de o întâmplare din viaţa fostului mare poet. „Când eram copii, aici unde vedeţi aceste case era un câmp mare, iar lângă, bodega lui Sile Cârciumarul. Ne dădeau părinţii câţiva lei şi fugeam să ne luăm Cico de ei. Aşa îi zicea atunci la suc. Acolo îl întâlneam şi pe Arghezi, se întâlnea cu mai mulţi bărbaţi la o bere. Şi la biserică îl mai vedeam. Era un om credincios. El şi cu fostul părinte Mihai Tătărâm au dat numele străzii Mărţişor“, ne-a mai spus Ghergina.

FOTO: Strada Mărțișor din București nu mai păstrează azi nimic din farmecul anilor ‚50

Două hectare de teren pentru o casă

Strada Mărţişor pornea, în nord, din mahalaua Cărămidarilor (astăzi Parcul Tineretului) şi cobora pe Dealul Piscului (unde se află astăzi Sala Polivalentă) până în sud la Calea Văcăreşti, în faţa mănăstirii Văcăreşti (fostă închisoare, astăzi complexul comercial Sun Plaza de la Piaţa Sudului). Mahalaua din Dealul Mărţişor (denumit înainte Dealul Măicăneştilor) aparţinea vetrei Mănăstirii Văcăreşti, fiind acoperită de plantaţii de viţă de vie. În anul 1926, marele scriitor român a cumpărat aproape două hectare de teren unde să-și construiască o casă. Pentru Arghezi nu a contat că mahalaua nu avea apă, nu avea electricitate, nu avea canalizare, nu avea nici măcar trotuar sau stradă, ba chiar s-a înhămat la muncă și-a început a umbla încolo și-ncoace să le fie tuturor mai bine. Apoi, când a trebuit găsit un nume pentru stradă, tot el a fost cel care-a zis, simplu și frumos, să fie Mărțișor. Nu de alta, dar dealul Piscului era primăvara plin de mărțișoarele fetelor care, după obiceiul din partea locului, le atârnau în primii pomi înfloriți ca să-și întâlneascã mai repede ursitul. Preotul şi scriitorul Mihai Tătărâm, fondatorul bisericii de pe strada Mărţişor în 1941, scrie în cărţile sale că numele provine de la vechiul obicei de 1 Martie, când fetele primesc mărţişoare pe care le poartă până întâlnesc un pom înflorit.

Se odihneşte lângă soţie şi fiica Mitzura

Casa memorială a lui Tudor Arghezi, situată pe strada Mărţişor la numărul 26, din sectorul 4 al Capitalei, poate fi vizitată. Locuinţa în care marele poet a trăit în perioada 1926-1967 este construită din 20 de camere şi cămăruţe. Curtea familiei Arghezi era plină de animale, câini şi pisici. Evident, cel mai iubit câine al familiei era celebrul Zdreanţă, animalul căruia i-a dedicat şi celebra poezie. Astăzi, celebrul Zdreanţă se odihneşte, la fel ca stăpânii săi, Tudor Arghezi, Paraschiva, soţia, şi Mitzura, cel de-al treilea copil.

Arghezi, de fapt, Ion Nae Theodorescu

Tudor Arghezi s-a născut la Bucureşti, la 23 mai 1880, numele său adevărat fiind Ion N. Theodorescu. Pseudonimul Arghezi provine, după cum mărturiseşte însuşi poetul, de la numele vechi al Argeşului, Argesis. A fost căsătorit cu Constanţa Zissu, în urma relaţiei s-a născut Eli Lotar, iar din căsătoria cu Paraschiva Burda au apărut Mitzura şi Baruţu Arghezi, toţi trei decedaţi. Marele poet s-a stins din viaţă în casa din strada Mărţişor, la data de 14 iulie 1967.