Actualitate

AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR. "Vitrinele" în faţa cărora visau românii. Magazinele ”interzise”, cu marfă care te punea în pericol

Autor: | joi, 17 ianuarie 2013 | 149 Comentarii | 10526 Vizualizari
12__athenee
Mărfurile din magazinele pe valută erau tentante pentru toţi românii. Achiziţionarea lor te punea în mare pericol

Shopurile au fost magazinele unde se puteau cumpăra produse numai în valută. Ele au fost înfiinţate la sfârşitul anilor ’60. În oraşele mari românii nici nu aveau curajul să privească înăuntru , dar pe litoral acestea erau foarte multe, mai la vedere şi mai accesibile. Pentru că orice străin, contra unui târg, îţi putea cumpăra de acolo obiectul mult visat. Doar câţiva ani produsele puse în vânzare la shop s-au găsit şi în magazinele obişnuite, unde puteai plăti în lei. Apoi ţigările, băuturile, cosmeticele şi multe alte mărfuri străine mai puteau fi achiziţionate doar de la casele de comenzi dar de către privilegiaţii privilegiaţilor. Aşa că shopurile au devenit „vitrinele” în faţa cărora românii visau. Doar cei care lucrau în străinătate şi aveau bani în cont puteau cumpăra legal de la shop.
  • AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR. La Muzeul Satului cuvântul icoană era interzis
La un moment dat se vindeau produse alimentare şi aparatură electrocasnică. Ceilalţi români, strângeau câţiva dolari, pe ascuns şi riscau. De multe ori cu consecinţe nedorite.Dacă nu erai cuminte făceai cunoştinţă cu ofiţerii de securitate. „Eu am luat primă de la Shop” Doina V.: „Lucram de mulţi ani în reţeaua Comturist. Vara mergeam la mare, unde doream eu şi iarna la munte, de obicei în Poiana Braşov. Dar cel mai mult timp lucram în în Bucureşti, la hotelul Intercontinental. Acolo erau cei mai buni prieteni ai mei şi, de multe ori renunţam la mare sau la munte, doar ca să stau cu ei. Aveam un shop undeva pe la etajele superioare şi trăiam o viaţă liniştită. Într-o zi, în magazinul meu au intrat doi americani. Erau foarte în vârstă, poate peste 80 de ani. Se mişcau ca şi cum ar fi avut proteze la mâini şi la picioare. Nu le-am dat mare atenţie. Am crezut că sunt dintre turiştii chiţibuşari, pretenţioşi şi agasanţi. Ea s-a uitat către un obiect, ascuns pe un raft... Era o antichitate la care nu se uita nimeni. O aveam de ani de zile şi doar o treceam dintr- un inventar în altul. Americanca s-a uitat fix. El a întrebat- o: „you like it, honey?”.Ea a dat din cap. El mi-a spus să împachetez. Obiectul costa undeva în jur de 1.000 $. Era o sumă foarte mare. Am fost evidenţiată pe întreprindere, am primit bani şi cadouri scumpe. O sticlă mare de parfum franţuzesc şi alte cosmetice, care, atunci, nu se găseau. De fapt nu am avut nici un merit.”
  • AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR. "Bunicul meu şi Chivu Stoica frigeau mici pe cazanul de la locomotivă"
Ce am păţit după ciocolată „Toblerone”, bere Tuborg, ţigări Dunhill şi o carte despre flori Simona Ionescu: „Am căutat azi ceva în bibliotecă şi am dat peste o carte cu şi despre flori din toată lumea. Un fel de atlas, editat în Germania. Şi m-au năpădit amintirile... Istoria cărţii... A unei cărţi ascunse, a unei cărţi ce ne-a produs spaimă. Eram în vacanţă la Mamaia, în primul an de căsătorie. Ne aranjase mama, pe pile”, o cameră la hotelul Pallas, unde director era un fost coleg deal ei de liceu. Hotelul, plin de nemţi. „Shop” plin de bunătăţi în fata hotelului. Ni se scurgeau ochii, dar n-aveam valută. Şi cum să ai, când, dacă te prindea „organul” cu dolarul la cumpărături, riscai puşcăria?! TOP 3 RECOMANDĂRILE EDITORILOR:
  • Stă în inchisoare pentru că a trecut cu Dacia pe un drum
  • Procurorii și judecătorii nu răspund comenzilor politice
  • Andreea şi Ştefan fac echipă ca să-şi relanseze carierele
Şi totuşi, în acea vacanţă, am avut parte să ne răsfăţăm şi cu ţigări Dunhill (inclusiv mentolate) şi cu ciocolată „Toblerone” şi cu bere Tuborg, ba am primit cadou şi o brichetă Bic, d-alea pe care după revoluţie le aruncăm la coş când se consumă gazul. Toate ne-au fost oferite cu prietenie de comeseanul nostru de la prânz, un turist german cazat în acelaşi hotel. Hans ne îndrăgise şi stăteam, zilnic, câte o oră-două de vorbă după ce mâncam. Când am plecat, i-am făcut cadou nişte discuri, fiindcă ne mărturisise că-i mare amator de muzică şi chiar avea o colecţie de discuri impresionantă. Am schimbat adresele, promiţând să ne scriem cărţi poştale. Ei bine, la o lună de la despărţirea noastră de la malul mării, am primit un aviz poştal acasă ca să merg să ridic un colet. De fapt, o scrisoare mai voluminoasă de la Hans. Era cartea despre flori şi o foaie de hârtie scrisă în engleză de Hans. Bucuria mea a ţinut până acasă. Locuiam cu părinţii mei, iar tata, când i-am povestit ce cadou am primit din Germania, s-a făcut stacojiu.
  • AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR. S-a băgat pâine pe cartelă!
Atunci am aflat de la el că nu e bine să avem „relaţii cu ce tă ţeni străini”, că deja e posibil că Securitatea să ştie că am primit„pachet” de la un neamţ şi că e posibil să ne cheme şi să ne întrebe. Exact aşa cum procedaseră, de vreo trei ori, cu sora lui care coresponda cu nişte prieteni din copilărie, grecotei la origine, care plecaseră din România şi se stabiliseră în Grecia. Cum mătuşămea nu s-a lăsat convinsă şi a recidivat, l-a chemat pe unchiu- meu la „partid” şi l-au prelucrat să o facă să înceteze. Iar acele banale scrisorele n-au mai fost trimise niciodată în Grecia, pentru liniştea familiei. Drept urmare, gândindu- mă că mă trezesc cu vreun securist la uşa tatei, am luat şi eu cartea lui Hans şi am ascuns-o...la soacrămea. Chiar şi acolo, în biblioteca ei, am pus-o pe lat, în spatele rândului cu cărţi, de parcă era un manifest anticomunist, nu o carte despre flori! Am adus-o acasă la mine după revoluţie”. Atunci am aflat de la el că nu e bine să avem „relaţii cu cetăţeni străini”, că deja e posibil că Securitatea să ştie că am primit „pachet”
  • AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR. O Dacia cu număr "mic" închidea gura oricărui miliţian
„Evenimentul zilei” publică, zilnic, cele mai interesante amintiri din „Epoca de aur”. Dorim să antrenăm şi cititorii noştri în această reconstituire a respectivei perioade, de aceea vă aşteptăm pe toţi cei care aveţi peste 40 de ani să ne scrieţi pe adresa redacţiei (bd. Dumitru Pompei nr 6, sector 2 Bucureşti) sau pe mail officeredactie@evz.ro. Rubrică realizată de Horia Tabacu (horia.tabacu@evz.ro)
Tag-uri: epoca de aur


SPUNE-TI PAREREA
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

Realitatea

B1

Stiri pe surse

Unica

Ziare.com

Capital

Doctorul Zilei

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.