Anul 2012 - o sinistr? produc?ie Mosfilm: „Niemtzii pa ulitza. Davai pistolieta. Ta-ta-ta-ta-ta!”

Anul 2012 - o sinistr? produc?ie Mosfilm: „Niemtzii pa ulitza. Davai pistolieta. Ta-ta-ta-ta-ta!”

Traian B?sescu braveaz?: „2012 nu a fost atât de greu precum pare, dar a fost un an aventuros politic”. Doar aventuros? A?a, ca o traversare a Bosforului pe hul?? Haida de!

De-aia ast?-var? ?i-au tocit pingelele pân? la Bucure?ti to?i emisarii cancelariilor din lumea civilizat?? De-aia ?i-au uscat gura alde Barroso, Merkel ori Schulz vorbind despre România mai mult decât despre criza din Grecia? De-aia au scris despre puciul dâmbovi?ean toate publica?iile mapamondului, de la Spiegel ?i New York Times la Afghanistan Daily ?i Te Maori News, încât pân? ?i triburile din Congo ?i-au amintit cu duio?ie despre România, ?ara de unde, odinioar?, le venea pe cap, în vizite de lucru, unul mic, alb ?i agitat, mânca-l-ar Bokassa pe el de dulce! B?sescu braveaz?. La fel ca acum câteva luni, când era moartea pe el cât garajul, USL pârjolea totul, iar el d?dea asigur?ri c? institu?iile statului func?ioneaz?. Îl în?eleg. E sindromul comandantului de pe Titanic, care, de?i cunoa?te adev?rul, cere orchestrei s? cânte val?uri zglobii, pân? la sfâr?it. Adev?rul e c? în 2012 ne-a trecut glon?ul pe la ureche. A fost cel mai nenorocit an post-revolu?ionar, dup? 1990. Am mai scris c? atacul USL la adresa ordinii de drept nu trebuie comparat cu lovitura de stat din decembrie 1989, ci cu mineriada din iunie 1990. În decembrie 1989, lovitura de stat urm?rea s? ia puterea din mâinile lui Ceau?escu ?i s? transforme ?ara într-o republic? perestroikist?, dup? modelul reformelor impuse de KGB în Uniunea Sovietic?. Lucrurile au sc?pat îns? de sub control. Ni?te copii, ni?te „ceau?ei”, au ie?it cu piepturile goale în fa?a armelor ?i au strigat ceva neverosimil pentru secolul XX. De?i înfometa?i, nu au cerut mâncare. De?i înfrigura?i, nu au cerut c?ldur?. Dac? ar fi fost a?a, Ceau?escu ar fi avut ce s? negocieze. Dar pu?tii aceia au strigat, absolut uluitor: „Vom muri ?i vom fi liberi!” Ca primii mucenici din catacombele cre?tinismului. Sacrificarea lor f?r? scrupule i-a ajutat pe comploti?ti doar pe moment. Au pus ?aua pe ?ar?, dar în scurt timp au început s? se b?l?ng?ne în sc?ri. Sângele v?rsat cerea mai mult. Striga dup? revenirea la ordinea ?i rosturile interbelice. Occidentul, sim?ind momentul prielnic, a fost tentat s? arunce la co? ?erve?elul mâzg?lit pe iaht la Malta. Un vânt de simpatie din Vest umfla pânzele României. Dac? nu voia s?-i fug? de sub fund ?ara pe care de-abia o înc?lecase iar??i, Moscova trebuia s? intervin? urgent. Decisiv. Pân? când Opozi?ia politic? ?i cea din strad? nu reu?eau s? prind? cheag. S? sparg? monopolul informa?iilor, prin care FSN controla majoritatea covâr?itoare a popula?iei. S? dema?te mascarada prin care activi?tii ?i securi?tii din rândurile doi ?i trei au fost l?sa?i s? prade ?ara, dup? ce au pupat papucul ?arului. Reac?iunea rusofil? nu mai avea timp: trebuia s? ac?ioneze la prima ocazie, dar încercând s? p?streze aparen?ele democra?iei, pentru a nu inflama prea mult Occidentul. Momentul a fost g?sit dup? alegerile din mai 1990, din celebra „Duminic? a orbului”. Când FSN a ob?inut 66% din voturi. Împreun? cu sateli?ii, controla peste 80% din Parlament. Pretextul au fost câteva zeci de manifestan?i care continuau s? protesteze în Pia?a Universit??ii, Dup? o diversiunea a for?elor de ordine, care ?i-au incendiat singure autobuzele, peste ?ar? s-a rev?rsat iadul. Hoardele negre, conduse de securi?ti, au izbit România în moalele capului. Au pocnit necru??tor, barbar, ca la Aiud, Gherla sau Pite?ti. S?-i scoat? g?rg?unii, mama ta de bandit, ai vrut libertate, ai? În iunie 1990, minerii nu au fost chema?i s?-l salveze pe Iliescu ?i clica sa fesenist? (ace?tia nu au fost niciodat? în pericol), ci pentru a distruge România. Pentru a o deraia de pe drumul spre Vest. Pentru a o mutila în a?a hal, încât s? o fac? resping?toare pentru lumea civilizat?. Pentru a o întoarce înapoi, docil?, cumin?it?, în bra?ele bl?noase ale Marelui URSS. Acela?i scop l-a avut ?i lovitura USL din 2012. B?sescu î?i luase nepermis de mult elan spre Vest. Se ?inea pe dup? umeri cu Merkel, teoretiza despre Statele Unite ale Europei, de jurai c? începuse s? aduc? cu Jean Monnet. Vorbea despre independen?a energetic? a României, despre petrolul din Marea Neagr? ?i gazele de ?ist, de cr?pau conductele Gazprom de ciud?. ?i era de-abia la jum?tatea mandatului. Nici nu-mi amintesc bine ce-a fost mai întâi: declan?area blitzkrieg-ului de demitere a lui B?sescu sau cl?bucii de la „Vocea Moscovei”. Mineriada USL din 2012, spre deosebire de cea din 1990, a e?uat la musta??. Lini?tea s-a a?ezat peste ?ar?, mai idilic? ?i artificial? decât programele folclorice de la Favorit TV. Dar dac? e?ti atent, dintre clinchete de pahare ?i colinde suave, r?zbate un hâr?âit amenin??tor. Cu?itele lungi sunt trecute peste tocil?. Degetele verific? t?i?urile ca briciul. Se lustruiesc ?evile. Cl?n??ne glon?ul vârât pe ?eav?. Nimeni nu s-a împ?cat cu pacea asta de mucava. Moscova nu el obi?nuit? s? piard?. „Anul 2012 a fost unul aventuros politic!” Dac? e a?a, mam?, ce Mosfilm de r?zboi ne a?teapt? în 2013! Ca-n copil?rie: „Niemtzii pa ulitza! Davai pistolieta! Ta-ta-ta-ta-ta!”