Ardealul este văzut (cu regiunile care nu sunt tehnic în Ardeal, dar cumva asimilate acestuia ignorându-se diferențele culturale și evoluțiile istorice) de către ardeleni, dar nu numai, ca special: mai curat, mai onest, mai direct și mai civilizat.

Uneori și eu cad în această plăcută, atrăgătoare laudă de sine. Ca un ardelean absolut ce mă aflu. Avem noroc noi aici în Ardeal. Putem simți lauda asta fără să avem nevoie de lăudători și putem, fără să ne simțim vinovați, disprețui în timp ce și iubim, restul României.

Adevăruri vechi ne sprijină în gândirea asta, legate de produsul nostru intern brut în județele “noastre”, de tradiția școlii noastre locale, de Cluj, Sibiu, Brașov, Alba, Blaj. Avem un mix cultural interesant și nimic nu ne face să ne simțim vreodată inferiori. Dacă cineva are Enescu, noi avem Bartok Bela. Și daca ceva nu avem nu face nimic, pentru că îl preluăm. Nu avem Caragiale?

Nu-i bai. N-are a face, că oricum e universal. Eroii noștri sunt meritul nostru, eroii altora sunt accidente. Așa suntem și ne e bine cum suntem.

Interesant lucru cum ne ferim de evidențe exportând defectele produse chiar în urbea cea mai de seamă a Ardealului, Clujul.

Să iau de pilda cazul Apostu.

Un primar care nu semna, se spune, nimic fără un oarece profit dar care nu are o bogăție demnă de renumele său în mare parte justificat și de altfel dovedit în justiție. Clujenii nu s-au rușinat însă de faptele propriului primar, pentru că:

1.       Apostu e din Vrancea, nu-i de-al nostru deci nu a pătat numele orașului și Transilvaniei (dacă era numai de laudă, însă, l-am fi adoptat și revendicat)

2.       Nici Boc nu-i de vină, chiar daca l-a susținut public și instalat practic cu mâna lui în scaunul de pe strada Moților, cumva a fost “prostit” de vicleanul baci vrâncean într-o răsturnare în oglindă a unei celebre balade. Că l-a vizitat și susținut chiar și odată închis de DNA la Gherla? Păi asta nu dovedește decât curățenie și naivitate și loialitate față de colegi în cazul primarului –pe atunci cred că era prim-ministru - Emil Boc.

3.       A făcut destule pentru oraș.

Ne exonerăm singuri de vreo vină ba chiar ne lăudam cinstea iar, de asta dată camuflată în naivitate, nouă și primarului în funcție acum.

Făcând însă un exercițiu de imaginație simplu, cum ar fi să ne închipuim că primarul din Constanța (sau ce știu eu, Alexandria dacă vreți) e arestat și închis și primul ministru – fost, actual, detronat, nu contează - merge și îl vizitează în pușcărie manifestând un evident sprijin personal. Ce ar zice ardeleanul? Păi ar zice (și aș zice și eu firește) că ministrul e un corupt probabil, un mafiot, pentru că sprijină un evident și probat infractor. Nu poți vizita un delapidator. Nu poți sprijini un om care a luat mită în sume imense. Sau da, poți, dacă ești de acord cu gesturile lui, dacă ar exista bănuiala că o parte din bani au mers la tine în campanie, daca și iar dacă și încă odată dacă. Așa am face. În cazul nostru local, ardelenesc, nu. În cazul nostru vrânceanul e hoț, iar ardeleanul e naiv. Ceea ce e  destul de grav, dacă e așa, pentru că înseamnă că am avut un naiv la Victoria o mulțime de vreme. Mitul mocanului de Apuseni, ardelean prin excelență,  cuminte și la locul lui, suprimă orice urmă de bănuială (fac o confesiune: și eu sunt o victimă a acestui mit. Văd ce se întâmplă și degeaba, tot în mitul ăsta mă încred).   Alt caz e Johannis. Dovedit că a folosit declarații false, acte măsluite și moștenitori făcuți iar nu născuți, Sibiul îl aplaudă în continuare. De data asta nu se poate spune că a venit de undeva sau că are vreo urmă de “mitic” în vine, mai ardelean nu se poate. Johannis e mai ardelean ca Barițiu și mai neaoș decât Cipariu. Dar nu contează: mitul sasului ardelean excepțional de comun, fenomenal de la locul lui și fantastic de obișnuit, plictisitor de onest și muncitor, primează asupra oricăror dovezi.   Acum Uioreanu, fost președinte a CJ Cluj, care nu e în nici un fel de import nici dânsul, e dovedit murdar în nenumărate feluri.

Să știți că nouă, clujenilor, nu ne pasă. Cumva îl excludem din vina noastră pentru că, nu e așa, e omul pus de București la vârf în PNL Cluj. Uităm, de îndată ce ne vine la îndemână, că acest infractor a fost votat cinstit și democratic de chiar clujenii cei frumoși, drepți și cinstiți (nu ca…. si ca…. nunu, nici vorbă, noi nu suntem ca… !). Acest Rareș Pop, noua telenovela a corupției și traficului de influență și manevrării unui inspectorat public precum o firma particulară, ne este străin de asemenea. Clujean e drept, dar totuși nu-i clujean și până la urmă nu am auzit de el și de fapt îl putem și pe el exclude frumos din poporul nostru mic și onest de sub Feleac pentru că a fost numit în funcție de alții, care stau pe Dâmbovița – gata, l-am exilat dintre noi, la revedere. Luați-l voi, ceilalți, care-ți dori, nouă nu ne seamănă.   Scandalurile cu mita universitară, nefericirea de a da Clujul cultural un ministru-caloriferist pe nume Marga-veșnicul-rector, rețeaua de influență transpartinică între PSD-ul local (celebrul Grup de la Cluj Ruso-Dâncist), PNL-ul domnilor Uioreanu și Nicoară și a tânărului lup Szeplecan și chiar a unor personaje din PDL care au reușit să muncească mână în mână indiferent de regim spre prosperitatea tuturor și în unele cazuri în beneficiul clujenilor, rateul cultural îngrozitor de la Tribuna, singura revistă de cultură din zonă, căzută în mâinile unui anume Armanu care e un pericol pentru cultura națională, nu doar locală, scăderea nivelului școlii locale, căderea în cap a industriei în Turda și Câmpia Turzii, frauda imensă numită Aeroportul Avram Iancu (sic) Cluj-Napoca, toate ne sunt străine nouă, clujenilor. Să vă spun un secret: nici măcar pădurile Apusenilor nu noi le-am furat. Ele s-au evaporat, laolaltă cu salcâmii de pe sute de hectare de la Arad de pe lunca Mureșului. Bag seama, trebuie musai să fi fost altcineva, că noua furtul ne e genetic interzis. Noi ne cerem scuze până si în cântece codrului, că i-am atins frunza cu clopu’.   Povestea asta se repetă în Arad, în Timișoara, în Bistrița, în Brașov, în Oradea, în Zalău, în Mureș, în secuime.   Suntem vaccinați contra pierderii stimei de sine.

Cu toate că e plăcut să fim așa, probabil singura șansă de evoluție reala e să mutăm granițele imaginare și sârmele ghimpate virtuale de pe Carpați, în interiorul dragului nostru Ardeal, izolând comunitatea fundamental bună de escrocii care o manipulează și mulg de resurse, indiferent de partide și origine geografică și să acceptăm într-un final că pușcăriile sunt pline și cu ardeleni de-ai noștri (de la Mureșeni și Remeși până la cei mai noi și tineri), că politicienii locali corupți ni i-am ales și nu ne-au fost impuși, că dacă vrei să cureți un cancer trebuie în prima etapă să îl admiți ca diagnostic și să înghițim pastila amară a unei smerenii care, în mod egal din păcate și din fericire, nu ne stă în fire.