Aristocrații cerebelului. Prea deștepți ca să voteze!

Aristocrații cerebelului. Prea deștepți ca să voteze!

O să scriu asta în fiecare an electoral doar, doar le va intra ceva în cap unora. E o regulă a democraţiei.

 Nu sunt pentru votul obligatoriu, ca în alte ţări, tocmai pentru că nu poţi face democraţie prin constrângere. E paradoxul democrației! Dar nici nu-i suport pe cei care nu merg la vot, dar comentează. Nu votezi, nu comentezi! Dacă nu ţi-a păsat, ai fost indolent sau ai făcut pe interesantul şi nu te-ai dus la vot, cu ce drept faci pe analistul? Nu ai nici un drept moral să declari după aia că ţara este condusă de hoţi, că politicienii fură. Îţi meriţi soarta, pentru că ţi-ai bătut joc de votul tău. Iar votul tău contează! Nu e o lozincă, ci purul adevăr. E ştiut faptul că toţi sau aproape toţi politicienii sunt la fel, o apă şi un pământ, dar ai ocazia să-i schimbi. Sau să-i încurajezi, să-i sprijini pe cei în care crezi.

Nici nu contează opţiunea până la urmă, ci să te duci la la vot. Picătură cu picătură se face marea. Dacă nimeni nu s-ar duce la vot, s-ar alege politicienii între ei. Avem ocazia să schimbăm ceva. Dar pentru asta trebuie să mergem la vot! Mă calcă pe nervi cei care comentează cu patos şi îi declară pe toţi politicienii nişte lichele. Nu că n-ar fi adevărat, ci pentru că, de cele mai multe ori când îi întrebi cu cine votează, îşi compun o mască de mari gânditori, de aristocraţi ai cerebelului şi spun ritos: „Nu mă duc la vot. N-am cu cine vota“. Evident, sunt prea deştepţi ca să se ducă. Ei se gândesc la încălzirea globală, la cum să salveze balenele, întreaga planetă stă în cumpănă aşteptând să fie salvată de aceşti urmaşi ai gânditorului de la Hamangia. Laşitatea aceasta civică mascată într- o autosuficienţă idioată face ravagii. Se plâng pe la toate colţurile că le merge rău, dar nu şi-ar sacrifica câteva minute o dată la patru ani ca să se ducă să arunce un vot în urnă. Nu-i de nasul lor, ei sunt comentatori. La urma urmei, e vorba de un fel de sadomasochism sau o autovictimizare. Nu te prezinţi la scrutin, chit că ştii că votul tău e important, dar apoi plângi cu lacrimi de crocodil căţi merge rău. Că primarul nu ştiu ce n-a făcut, că-i bandit şi fură. Că marea majoritate a edililor sunt nişte ciocli ai speranţei e deja un pleonasm. Dar să nu te prezinţi la vot, să nu încerci să schimbi ceva, după puterile tale, prin vot e o crimă împotriva comunităţii.

Bun, dacă eşti vreun Socrate sau un autist şi te doare-n bască de ce se întâmplă în jurul tău, mai treacă- meargă. Dar să stai ca melteanul la grătar şi să-i bagi în mă-sa pe toţi, fără să te duci la vot, e bădărănie. Nu-s de acord ca votul să fie obligatoriu ca în alte ţări, unde plăteşti amendă sau nu primeşti paşaportul dacă nu-ţi exerciţi drepturile cetăţeneşti.

Ne puteți urmări și pe Google News

Dar să nu votezi şi pe urmă să te dai lovit, să-ţi răceşti gura de pomană, să faci analize politice fără să te întrebe nimeni de sănătate e mârlănie. Denotă că eşti un neam prost. Şi ţi-o meriţi. Ai politicianul care-ţi trebuie! Dacă ai fost nesimţit, e normal ca şi pe ei să-i doară-n cot de tine.

Nu-s vorbe goale, votul tău chiar contează. Chit că nu-ţi iese preferatul, rămâi cu inima uşurată că ai făcut ceva, că ai încercat să schimbi. Noi nu trăim în ţări consolidate democratic, unde totul merge şnur, iar diferenţele dintre candidaţi sunt nesemnificative. Aici, la porţile Orientului, încă se face politică ca să te îmbogăţeşti, să te ajungi. De aceea, contează să mergi la vot. Poate vei fi păcălit o dată, de două ori, dar această golănie nu poate să meargă la infinit. Unii politicieni ne cred prea proşti. Hai la vot! Dacă nu vii, măcar nu mai comenta!