Autentificare
User:
Pass:
Inregistrare | Login
Newsletter
e-mail'ul dumneavoastra
| Inregistreaza
Inregistreaza-te la newsletter
wwwoteaza
Sunteţi de acord cu decizia Guvernului care vrea ca românii să muncească până la 65 de ani, deşi speranţa de viaţă e de 68 de ani?
Da
Nu
Nu ştiu/ Nu mă interesează
Voteaza| Rezultate
Arhiva
L M M J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
Alege luna si anul
Februarie
2010
Vest
ALIN GAVRELIUC: Deindividualizarea la romani
 
Joi, 26 Iulie 2007
Descrisa ca un proces de traire a pierderii identitatii din cauze de natura fizica (precum intunericul) sau de natura sociala (precum starea de multime), deindividualizarea a suscitat numeroase controverse si a reunit multe demersuri experimentale cu rezultate nelinistitoare.

Cercetatorul care a avut cele mai importante contributii in domeniu este psihosociologul american Philip Zimbardo.

Inca din studiul sau din 1969, acesta a distribuit subiectii in doua grupe: in prima le-a solicitat participantilor sa imbrace haine care sa le intretina anonimatul, de genul unor mantale lungi, cu glugi de tipul Ku Klux Klan; iar in cea de-a doua, haine comune, obisnuite, particularizate.

Rolul celor implicati a fost acela de a administra socuri electrice unor complici ai experimentatorului, care erau invatati sa greseasca intr-o sarcina de invatare. S-a constatat ca cei din prima grupa aplicau socuri electrice de intensitate considerabil mai ridicata, pierzandu-se sub anonimat, ceea ce l-a facut pe cercetator sa concluzioneze ca deindividualizarea conduce la comportamente iresponsabile, cu efecte negative asupra retelelor sociale locale.

Dar exista diferente culturale asupra deindividualizarii? Cum s-ar comporta romanii in conditii de anonimat? Cateva studii derulate pe loturi de subiecti in vestul tarii ne sugereaza unele tendinte care ne pot pune pe ganduri, ce urmeaza – sau nu – sa fie validate pe esantioane mai largi.

Merita subliniat faptul ca anonimatul transforma intr-un mod cu totul special participantul roman la experiment. Aici, in termeni relativi, se inregistreaza scoruri mult mai mari ale violentei interpersonale decat in varianta „occidentala”. Insusita in vremea comunismului ca o „resursa” prin care „puteai supravietui”, convertind astfel frustrarea si marginalitatea, ascunderea de „celalalt” conferea omului obisnuit energia interpersonala necesara pentru denunt sau agresiune explicita.

Si cu cat frustrarea sociala era mai pronuntata, cu atat „disponibilitatea” de a „lovi in semenul tau” sporea. Ciudate sunt insa „mostenirile” acestor comportamente deviante, mobilizate acum de tineri care nu s-au socializat in comunism.

De exemplu, atunci cand unui grup de 74 de studenti (de la o facultate… umanista) le-am asigurat anonimatul, mai bine de jumatate dintre acestia (41) au decis sa aplice un soc electric „letal” unor „nevinovati” (medie peste 220 V), „studenti si ei” (desigur, complici in tot acest scenariu foarte realist), pentru ca nu isi aminteau niste asociatii de cuvinte, citite in prealabil o singura data. Cu toate acestea, tinerii „umanisti” au fost la fel de iresponsabili ca si „parintii” lor (cu totii din invatamant, cu o medie varsta de peste 50 de ani, si cu o rata a „violentei extreme” de 33 din 61).

Pana la urma, chiar si limita agresiunii era conventional stabilita (220 V), cvasi-totalitatea fiind mai mult sau mai putin violenti, doar 11 subiecti refuzand transant aplicarea unor socuri electrice. Ce putem intelege din aceasta descriere care poate sa ne para terifianta? Ca, asa cum sustine Zimbardo, personalitatea este un construct situational (deci „ceva” „flexibil”, modelat de context), astfel incat, parafrazandu-l, „suntem cu totii asasini potentiali”? In parte, ori cat de greu ar fi sa ne asumam asta, da.

Exista, insa, societati traumatizate, in care oamenii ce le compun au experimentat atat de frecvent si de profund neputinta, privarea de liberate si marginalizarea simbolica (adica, mai pe romaneste, batjocura la drumul mare!), incat inclina sa transforme aceasta imensa energie negativa in violenta indreptata impotriva celui care, fie si numai pentru o clipa, „ajunge pe mana mea”. Asa „imi imaginez” ca „si eu sunt puternic”, devenind „stapanul vietii mele”. In fapt, cei care „controleaza” la nivelul societatii toata aceasta gramatica a supunerii generalizate nu fac altceva decat sa amenajeze profitabil frica si frustrarea. Inrobind o data in plus.

Astfel, putem intelege de ce denunturile la romani au fost atat de frecvente, de ce violenta mediatica, linsajul intelectual, badarania interpersonala constituie regula si nu exceptia climatului public. Asadar, la noi agresivitatea exteriorizata prin deindividualizare nu este (numai) „din afara noastra” (situationala), ci, mai ales, „din noi”. Si merge dincolo de noi, inspre o istorie in care am uitat – prea  adesea – sa traim ca actori angajati, ci numai ca spectatori aruncati la spectacolul propriei vieti.



 
Articole din aceeasi categorie:
Târg de chilipiruri, la Timişoara
Mile Cărpenişan îşi donează casca de război
Bănăţenii, invitaţi la carnaval în Ungaria
Timişoara îşi recuperează istoria din Serbia
Avion deviat de la Arad la Timişoara
Falcă, audiat la doi ani după trimiterea în judecată pentru corupţie
[vezi toate]
Comentarii | Spune-ti parerea
  1. Bun articol

    de Daniela(Vizitator), joi, 26 iulie 2007 - 01:17

    Un articol bine compus, ma bucur ca mai sunt tineri ziaristi care depun efort in ceea ce scriu si capteaza atentia cititorului. Imi pierdusem speranta cu bucurenciul zambitor. De multe ori ma gandesc ca traim si ne comportam ca o societate neputincioasa si bolnava. Ani de zile am asistat la jafuri pe care noi le platim, la degradarea relatiilor sociale in loc sa aspiram la valorile unei tari europene. Cred ca toti romanii care au calatorit in afara au ramas impresionati de ordinea, linistea, respectul, calmul oamenilor din orasele respective. Nu stiu daca putem importa acel model, sigur noi trebuie sa ne regasim, desi suntem norocosi pentru ca avem exemple in jurul nostru despre cum sa devenim mai buni, umani, competenti, nu depunem efort sa insusim aceste valori. Cred ca cel mai bun exemplu este felul in care canicula ne loveste in acest an. Avem pretentia sa fim informati ce temperatura reala simte omul pe strada, ce masuri se iau, cum crede dl Videanu ca poate gestiona din Saint-Tropez o situatie grava cum este codul rosu, si daca autoritatile isi dau seama ca defrisarile din ultimii ani au influentat in mod negativ efectele caldurii si daca au vreun plan serios pentru protejarea si extinderea spatiului verde pe urmatorii ani. Probabil ca nu se va intampla nimic, va trece si caldura, va trece si iarna si vom ramane spectatori anonimi si neputinciosi la mizeria zilnica bine administrata. Sau poate opinia publica se va trezi si va deveni puternica incat sa fie respectata de autoritati si se vor naste oameni, lideri care se vor gandi cum sa imbunatateasca climatul social.

  2. Intelectual

    de *.escu(Vizitator), joi, 26 iulie 2007 - 04:32

  3. Deindividualizarea=un soi de comunizare sau ,,turmizare"

    de Kolectivistu'(Vizitator), joi, 26 iulie 2007 - 08:24

    Citez din articol: ,,deindividualizarea conduce la comportamente iresponsabile" Extraordinar cat de adevarata este afirmatia, cel putin in cazul galeriilor marilor cluburi bucurestene (Steaua, Dinamo si Rapid), care se comporta ca niste turme, sau poate mai bine spus ca niste haite de primitivi degenerati.

  4. normalitate si proprietate intelectuala

    de Cornelia Vodoiu(Vizitator), joi, 26 iulie 2007 - 10:50

    Exista miracolul "Romania" pentru ca aici a fost o scoala de stat foarte buna.Personalizarea absolventilor de facultate s-a facut printr-o repartitie guvernamentala. Pentru elitele facultatilor de stat repartitia a fost proasta. Va rog sa retineti ideea.Fiind admitere foarte serioasa la toate facultatile din perioada 1978 de exemplu, atmosfera in facultate era academica, invatam la toate examenele pentru o repartitie buna. Ca absolvent de facultate erai construit ca om, ca personalitate faceai parte dintr-un sistem de valori. Am avut burse de stat, nu mineri care sa ne faca viata un chin. Am avut conditii de studiu si colegi adevarati pentru a obtine rezultate foarte bune la terminarea facultatii. Ceea ce a fost minunat, ne-am gasit un sot pentru toata viata pentru ca o diploma obtinuta in anii 1982 insemna o zestre extraordinara pentru o tanara. Ca profesor, produs de competitie am facut armata trei ani, arma 52 pentru chimie, fascinant, azi realizez de ce suntem prizoniere de 25 de ani in Romania.Se pot face droguri chiar institutele de cercetare ale statului. Cei care ne-au tradat au fost chiar profesorii nostri. Securitatea de care se vorbeste a fost creata de ei,pentru a nu vedea ce se lucreaza intr-un institut de cercetare. Elena Ceausescu nu a fost aleasa intamplator sa fie academician chimist. Prin ea, s-a ajuns la Nicolae Ceausescu care a investit bani grei in cercetare strategica, ce a disparut la "revolutie". Chimia nu are legatura cu COMUNISMUL SI CAPITALISMUL. Chimia este VIATA si MOARTE, PACE SI RAZBOI. Cred in EDUCATIE.Repartitile guvernamentale pentru absolventii de liceu si de facultate vor distruge "turma" si proprietatea intelectuala va garanta proprietatea privata. Am fost formata ca profesor si ca OM de academicienii V.E.Sahini,E.Segal, Maria Brezeanu, prof.Negoiu Dumitru, prof.Barbulescu,prof.Felicia Cornea,prof.Vasilica Croitoru, George Baiulescu,Olguta Cuza,prorector Dana Marinescu, Leonard Muller,Ilie Petre, Petre Ilie, prof.Belu, prof.Birr, prof. Rodica Valcu etc. Furtul intelectual si falsul intelectual duc la depersonalizarea unei societati,duc la trafic de persoane,violenta, crima organizata etc. Cu respect, Prof.Cornelia Vodoiu, Academia Romana, Institutul de Chimie Timisoara.

  5. Re: normalitate si proprietate intelectuala

    de Alexandru(Vizitator), joi, 26 iulie 2007 - 11:30

    D-na profesoara doreste repartitii facute de guvern? Ce aberatie ! Probabil e nostalgie tipic comunista; sa ne fereasca Dumnezeu!

  6. E bua sau nu e buna violenta?

    de @(Vizitator), joi, 26 iulie 2007 - 11:39

    Ca nu am inteles din articol, dealtfel foarte interesant. Uniforma, disciplina aparent arbitrara, duritatea leaderului sunt tehnici folosite de armata de mii de ani. Tocmai in ideea de a putea actiona decisiv si extrem de violent dar in acelasi timp controlat. Deci nimic nou sub soare. In momentul actual singurul in drept sa actioneze violent este statul. Zeul stat isi rezerva atributul violentei. As remarca plin de optimism ca romanii sunt capabili de violenta mai ales daca se simt in primejdie. De asemenea concluzie optimista este ca se tempereaza atunci cand realizeaza ca violenta poate atrage urmari. Deci romanii sunt un popor inca sanatos, capabil atat de violenta cat si de autocontrol. Inlocuind "turma" cu "haita" vedem o alta concluzie in mod cert optimista. Adevarata problema la romani nu mai apare de loc a fi individualizarea sau dezindividualizarea ci absenta unor leaderi reali capabili sa sublimeze capacitatea de violenta si organizare a haitei in realizari ale civilizatiei romanesti. Pentru cei ce nu inteleg necesitatea si importanta violentei organizate si controlate le recomand sa vizioneze pe youtube "johnny cash i wont back down". Ma bucur ca suntem inca un popor cu instincte sanatoase.

  7. Vai de mine!?!

    de stalker(Vizitator), joi, 26 iulie 2007 - 12:11

    Chiar asa suntem? Adica mai bine de jumatate din astia (studenti si profesori, nu boschetari!!!) le-ar lua gitul nevinovatilor care le ajung pe mina? Chiar asa suntem??? Pai chiar ca ce sa ne mai mire badaranizarea noastra, vorba autorului? Badarania e o forma soft, dulce, fata de violenta descrisa in experiment. Chiar asa de puternic avem in singe acest instinct al uciderii? Din ce pricep eu din articol, e exact pe dos ceea ce pare a fi: suntem asa, tocmai pentru ca suntem mai vulnerabili decit altii (americanii de ex.), pentru ca am fost umiliti mai mult. Trist, adevarat, jalnic, ce e de facut!?!

  8. Re: Vai de mine!?!

    de @(Vizitator), joi, 26 iulie 2007 - 13:08

    Nu e nimic de facut pentru ca nu e nevoie sa se faca nimic. Articolul nu e complet. Nu descrie complet conditiile experimentului tocmai pentru a se putea trage ORICE concluzie. Ideea e peecee cat se poate. Violenta e rea (fara a se preciza contextul care a condus la violenta). Romanii sunt violenti deci rai. Deci e nevoie de o turma mare de profesori de peecee care sa-i "invete" ce si cum. Adica sa nu fie violenti adica niste carpe lase si disociate, incapibili de violenta si organizare. Toleranti la orice idiotenie. Toleranta insemnand nimic altceva decat a renunta la tot in favoare primului venit care nu e nici pe departe peecee si tolerant. Experimentul arata ca romanii sunt sanatosi la minte iar sistemul de indobitocire nu-si arata rezultatele. :))

  9. alt experiment

    de traian sandor(Vizitator), joi, 26 iulie 2007 - 13:33

    Aline, am vazut in anii '80 un film " I de la Icar in care aceesi problematica era in discutie.Filmul prezinta un experiment care are subiectul- limita la care supunem tensiunii electrice un subiect.Daca nu ai vazut filmul scrie-mi pentru alte amanunte.Traian

  10. Re: E bua sau nu e buna violenta?

    de Florin(Vizitator), joi, 26 iulie 2007 - 16:38

    Subestimezi la romani "gura lumii" ,acea frica de a fi altfel ,acel altfel care duce in general la individualism.Suntem asa de dependenti de "gura lumii" tocmai pentru ca avem un accentuat simt al grupului,exagerat chiar.Si mia avem si perceptia inconstienta sau constienta ca cine e altfel ,cine se ridica deasupra risca sa ne compromita acesta stare de fapt,mod de gindi si de a fi.De unde si furia si chiar ura cu care individualismul este tratat la noi.Si asta e si motivul pentru care liderii nostrii nu sint si nu trebuie sa fie inteligenti si capabili, ci doar "de ai nostri ,di rindurile noastre".O gindire paguboasa care e muuult mai veche decit venirea comunismului.

  11. Re: Re: E bua sau nu e buna violenta?

    de @(Vizitator), joi, 26 iulie 2007 - 20:05

    Posibil sa aveti dreptate. Au spus-o si altii multa vreme in urma referindu-se la gregaritatea poporului roman. Totusi: - "du-te'n sat, da de stire, vin' acasa fa cum stii" - "cate bordeie atatea obicee" Sunt zicale autentice din Moldova, vechi de cand lumea si nu foarte apreciative la "gura lumii". Raman la parerea ca romanii sunt individualisti care s-au invatat cu double thinking-ul si conventia de limbaj sub imperiul fricii. Au invatat ca este foarte greu sa supravietuiesti individual, fara protectia grupului. Raman la parerea ca tocmai instinctul de grup i-a ajutat sa supravietuiasca. Problema a fost si ramane absenta leaderilor autentici. Si asta e de inteles din perspectiva istorica. Daca Brancoveanu a tinut capul sus a sfarsit pe butuc. Horia, Closca si Crisan au sfarsit pe roata. Bisericile din piatra au cazut sub lovituri de tun. Intelectualii au sfarsit impuscati de carol al II-lea si la canal. In Ardeal taranii nu aveau voie sa calareasca sub pedeapsa cu moartea. Daca s-au rasculat impotriva exploatarii nerusinate au sfarsit in bomabradamente. Eminescu arestat de politia politica si internat la balamuc. Dar au supravietuit. Mai multa intelegere si mai multa dragoste pentru propriul popor si a incerca corecturile de rigoare cu pasiune si dreptate pare a fi o actiune mai demna decat blamul perpetuu... Inapoiatilor, jegosilor, violentilor, barbarilor... nu va aduce decat refuzul. Pentru ca este doar o incercare de a induce sentimentul unei vini colective si a-i face pe romani sa se urasca pe ei insisi. Este o tentative de a indeparta diaspora de popor din tara. Altfel spus: Romanii sunt individualisti prin definitie dar care au invatat forta grupului. Taxarea fara reprezentare - tot atat de veche ca si poporul roman - i-a facut sa refuze tacit statul, recunoscand in acelasi timp puterea covarsitoare a acestuia si mai ales capacitatea acestuia de a reactiona violent si nemilos impotriva poporului. Aproape toate conducerile tarii au marsat pe atomizarea sociala. natural: Divide et Impera. Acum d-l Gavreliuc vine cu divide even further. :)) "Gregarul" la romani imi pare mai mult atac cinic la adresa libertatii de expresie pe temei ca "voi romani prosti sunteti prea prosti sa aveti pareri". Asta e senzatia creata astazi atat de d-l Gavreliuc cat si de d-l Radu Paraschivescu. Cu proxima ocazie voi sa am grija sa documentez altfel unilateralitatea si caracterul propagandist anti-romanesc al unor articole din EVZ. Acum am vorbit strict de sentimente. Toate cele bune.

  12. Re: Re: Re: E bua sau nu e buna violenta?

    de Florin(Vizitator), joi, 26 iulie 2007 - 22:06

    NU e vorba de ,sa zicem antiromanism aici.Ceea ce am afirmat ,este poate,fara lauda,rezultatul a ani de zile de observat ,stat de vorba cu cit mai multe persoane(de multe ori cu indivizi complet necunoscuti,la o bere pe o terasa oarecare).Si peste tot am gasit acesta gura a lumii,de care romanului ii e frica mai mult decit ii era frica de statul comunist.Am intilnit mult prea multe cazuri in care ceea ce spuneau ceilalti dicta viata unui individ,ca sa fie doar cazuri izolate.Si cum sint capos din fire(coraborat cu pasiunea pentru si socio-psihologie) si cum ,personal am auzit de prea multe ori "nu fa aia ca ce zice lumea" si cum nu prea stiu nici sa ascult ,am fost foarte curios sa aflu ce determina acest comportament.Si am gasit ca el precede comunismul.Este un comportament ,fara sa jignesc(sper sa nu fiu inteles gresit) de sorginte medievala.De acolo isi trage originile.Problema se pune astfel:cum se face ca Romania nu a avut o industrie mestesugareasca si un comert adevarat in evul mediu,oarse infloritoare si renasterea de la 1450-1600.Orice teorie raspunde doar partial.Daca invoci razboaiele...pot sa iti dau exemple de zone ale Europei care au avut razboaie lungi perioade de timp fara ca dezvoltarea economica si socio-umana sa ramina in loc.Daca invoci Biserica ortodoxa si traditionalismul ei ...rusia a avut la fel si nu a impiedecat-o sa dea o intreaga pleiada de personalitati de influienta certa vestica.Ev mediu cu tot ce implica au avut si altii,si razboaie si inchizitie. Nu ma intelege gresit, toate eforturile de a-mi explica toate acestea pleaca din nevoia de a identifica aceea componenta din mentalitatea romaneasca,acea comoditate de a ramine in niste metehne chiar daca sint dovedite rele doar pentru ca ne este frica de schimbare sau lene sa o facem.Daca vom sti cauza ,poate vom reusi sa stirpim si efectele.Imi doresc o natie puternica,si aici iti dau dreptate ,natiile puternice au fost facute de indivizi ,nu de mase.Dar ca sa ajungi la indivizi ,trebuie sa schimbi mentalitatea masei. Cu speranta sa mai citesti raspunsul...o seara placuta.


Utile
Bucuresti
Iasi
Constanta
Timisoara
Cluj
 
 
                             
Acasa |  Copyright |  Termeni si conditii |  Contact |  Publicitate |  Ringier Romania |  Regulament Forum