Cercetarile de teren atesta ca peste tot in Romania sociala de astazi exista o retractilitate pronuntata a provinciilor privitoare la atitudinea centrului fata de „margine”, dar in mod constant, de sapte ani incoace, Banatul ramane cel mai critic in intensitatea nemultumirii fata de maniera – apreciata discretionara si inechitabila – in care Bucurestiul trateaza agenda publica a provinciei.

De aceea, rezultatele de acum din zona de vest a Romaniei nu trebuie sa ne mire: rata cea mai scazuta a participarii si votul difuz, nemotivant al majoritatii celor care s-au prezentat, totusi, la urne exprima reactia inertiala a unui corp electoral care pretutindeni in Romania – si cel mai intens aici – „s-a saturat” sa i se serveasca acelasi spectacol jalnic al „patrihotilor”.

Liste complet nereprezentative (in care nu apar banateni pe pozitii eligibile care sa aiba ceva de spus cu adevarat), evacuarea discutiilor care pot privi direct cetateanul provinciei (precum una legata, bunaoara, de potentialul cooperarii euroregionale, transfrontaliere, ce constituie o resursa remarcabila a Europei unite), sacrificarea din ratiuni oportuniste a dezbaterii unor subiecte urgente (de genul temei Mailat si a problematicii „tiganesti”) sunt tot atatea cauze ale comportamentului electoral retractil si dezgustat de duminica.

E memorabil faptul ca initiativa interventiei in imperiul bastanilor locali a apartinut autoritatilor franceze specializate in cazuri de crima organizata, la care s-au raliat, tardiv, si autoritatile romane, iar subiectul insusi al dobandirii averilor pe cai dubioase de catre unii membrii ai comunitatii tiganesti din Banat a fost impachetat in haine de presa cat mai discrete.

Mereu, asadar, reactionam, in loc sa actionam coerent, strategic, in jurul unui plan stabilit neconjunctural. Iar daca nu vom fi capabili sa raspundem urgentelor clipei, perseverand in discursuri narcisiste si autiste deopotriva, vom exporta pe mai departe instabilitate, delicventa si temeri privitoare la „ceea ce suntem”. Si toata povestea de deunazi a alegerilor ar putea deveni inceputul unui scenariu si mai dezamagitor, in care intreaga clasa politica sa fie global recuzata.

Astfel, sub semnul unanimitatii negatiei, s-ar putea ivi o noua forta politica sa valorifice frustrarile inerente ale integrarii si sa disloce ordinea politica a democratiei originale autohtone. Sau, poate, vom avea intelepciunea ceasului din urma de a incepe sa cladim, pas cu pas, o altfel de politica, mai coerenta, mai responsabila, mai onesta, mai intoarsa catre binele public. Daca nu vom izbuti, s-ar putea ca foarte curand sa fie prea tarziu…