Uneori, peste reperele cele mai „serioase“ cu putinta, regasite in indicatorii psihosociologici din cercetarile de teren sau din evidentele structurale si care ne indica invariabil, de o vreme incoace, „ca traim tot mai bine“, se aseaza respiratia unei vieti cu un orizont inchis, imbacsite in dezamagire si ratare.E suficient sa privesti chipurile oamenilor in orice dimineata, in statia de tramvai, inainte de a porni spre serviciu si nu poti sa nu constati dominanta speciei descumpanitului, a speriatului, a covarsitului. Si peste tot si toate, cenusiul si spalacitul imbracamintei, precum si rigiditatea chipurilor care, departe de a mai putea zambi cu naturalete semenului, prefera, mai degraba sa afiseze schimonoseala, ursuzenia si greata rutiniera. Ce mai ramane altceva, dupa aceasta fiere sociala exhibata firesc ca energie interpersonala naturala, decat un mare gol: al unei singuratati alaturi de „celalalt“.
Am examinat deunazi, impreuna cu o echipa de tineri cercetatori, modul in care se construieste expresivitatea faciala in conditii normale de interactiune in spatiile publice. Un complice avea sarcina sa ceara un mic ajutor intr-un loc aglomerat (o statie de autobuz), intreband unde se afla o destinatie „necunoscuta“, la care trebuie sa ajunga „degraba“. Solicitarea era adresata cu deferenta si intrebarea se sfarsea cu un zambet netrucat.
Cu toate ca in sase cazuri din zece cei „aflati in nevoie“ primeau o indicatie (fie ea si incerta), cel mai adesea deschiderea interpersonala se realiza prin intermediul unei fraze mai degraba rastite, fara sa i se raspunda cu un zambet. Atata mohoreala e intre noi, incat parem o cohorta de oameni singuri, care simt ca nu pot partaja impreuna nici macar imprevizibilul unei intalniri oarecare. In continuare, acele chipuri de trecatori care „ofera sprijin“ au fost imortalizate pe suport video, fiind prezentate mai apoi unui alt esantion de oameni obisnuiti, care erau rugati sa decodifice „cat de fericiti par cei din imagine?“.
Si, cu toate ca cei supusi evaluarii erau tocmai in miezul unei actiuni „generoase“, ce e de presupus ca le consolideaza o imagine de sine favorabila, totusi, in aproape 70% din cazuri, „evaluatorii“ decideau ca au de-a face cu niste oameni „apasati de griji“ si „nefericiti“.
Asa incat, cu toate estimarile optimiste ale expertilor guvernamentali care ne invata ca „traim bine“, realitatea cotidiana ne arata un popor de oameni incercati, care nu au depasit, in majoritatea lor, strategiile subzistentei. Si care, asa cum atesta rezultatele din Barometrele de opinie, continua sa se ascunda in spatele neincrederii si suspiciunii generalizate in „celalalt“. Aceasta schimonosire „fireasca“ reprezinta adevarata fata a Romaniei prezente si da seama, mai mult decat toate statisticile „obiective“, de „cat de bine ne e“.
Tot Banatu-i Fruncea
Mai banatenilor mai veniti prin Regat sa luati lectii de cultura si civilizatie. Va recomand orice oras regatean, incepind cu Bucuresti, Constanta, Craiova, Braila, Medgidia, Buzau, Pitesti sau Ploiesti. Singuri vad ca nici macar sa va comportati civilizat nu puteti, si mai vreti autonomie. In voi trebuie bagata civilizatia cu forta; conducerea tarii este prea ingaduitoare cu voi.
Numai abandonul e mai mare...
... decat mizeria in care ne tavalim, si nu am ajuns sclavi doar fiindca cei care ar putea dispune astfel de noi, considera intretinerea noastra mult mai costisitoare decat sa ne lase in voia soartei si ne arda atunci cand le arde sau cand e musai.
Re: Tot Banatu-i Fruncea
nici n-am idee despre ce vorbesti...
De ce sa nu fie romanii tristi cand vad ca parlamentarii s-au facut cu case pe gratis, Ponor se retrage din activitate, ala de la Ambasada americana a lovit o femeie, Steaua a mancat inca o bataie, Basescu e nemultumit de Parvulescu etc. Nu citesc si eu o stire vesela in ziare, totul este dramatizat si prezentat cu tristete, ura si durere, ne este servita si burta Andreei Marin pe post de desert iar viata politica este un circ grotesc. Trebuie sa ma stimulez singur si sa ma gandesc ca vine Craciunul si am pregatit de sarmale, de carnati, de piftie, muraturi, curcan si va doresc sa va descurcati si sa petreceti cu familia si cei dragi. Sa facem o pauza de ziare cateva zile sa fie ca o cura de dezintoxicare! Cine poate , eu nu !
MUTRE
E adevarat ce spuneti, dar expresia faciala nu tine numai de bunastare; educatia e cu mult mai importanta, multi dintre noi nu mai au cei 7 ani de acasa; minima politete se invata in familie si la scoala, dar la fel de mult si din cartile citite, ca si din ceeace vedem pe micul si marele ecran, ori , la noi, toate cele enumerate sunt in mare suferinta; prostul gust a triumfat si se lafaie peste tot, lipsa de educatie si nestiinta in toate cele sunt la moda; este un recul pornit din cei 45 + 18 ani de comunism si impostura, agramatii si parvenitii fac moda, iar omul simplu, fara multa carte, se simte debordat si stingher mai peste tot in tara asta, care nu e a lui; isi cupmara haine care "nu se murdaresc", e ingrijorat de ziua de maine si nu are timp sa se autoeduce, nici pentru el, nici pentru copii lui; la gradinite si in scoli, programele lasa de dorit, pregatirea celor pusi acolo sa-i invete pe copii si sa le fie exemplu e mai mult decat precara si peste toate , desantata, exista politica guvernelor mizerabile si incompetente.
Re: Re: Tot Banatu-i Fruncea
...lasa-l, saracul, e un frustrat si el acolo. Trist trebuie sa fie sa traiesti cu otrava-n gat tot timpul, asa ca si el...
Incredere
Am cumparat acum cativa ani un pachet de biscuiti si o cutie de coca-cola pentru un copilas de varsta prescolara care cersea in fata la Mega-Image. L-am intrebat cum il cheama si nu mi-a raspuns. Se uita la dulciurile din mana mea si astepta sa i le dau. - Ce esti tu, fetita sau baiat? am insistat. - Ff... baiat! Baiat. Era fetita. Am plecat cu inima stransa.
Re: Incredere/ Acestea-s...
...picaturi de har.