|
Alege luna si anul
 |
Noiembrie |
 |
|
2009 |
|
|
|
VLADIMIR TISMĂNEANU: "Acest articol urma să apară săptămâna viitoare la rubrica mea din EVZ."Între timp, mi-a parvenit cutremurătoarea veste a trecerii Monicăi Lovinescu în lumea celor drepţi. Datoria mea, a noastră, faţă de Monica Lovinescu este imensă. Ca membră a Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste, Monica Lovinescu a fost prezentă, chiar şi în cele mai grele clipe de suferinţă, în acţiunea de condamnare a totalitarismului comunist. Solidaritatea ei a fost indefectibilă, deopotrivă în plan moral şi intelectual.
Mai presus de orice, Monica Lovinescu contează pentru că este una dintre cele mai importante voci ale gândirii antitotalitare a Europei de Est şi Centrale. Împreună cu Virgil Ierunca, vreme de decenii, Monica Lovinescu a luptat împotriva colectivismelor teroriste, a încazarmării spiritului şi a capitulărilor morale. Nu vom mulţumi niciodată cât ar trebui Monicăi Lovinescu pentru faptul că ne-a ajutat să interiorizăm marile mesaje ale operelor lui Camus, Arendt, Kolakowski, Orwell, Soljeniţîn, Koestler, Cioran, Milosz, Revel, Aron, şi lista este fatalmente lacunară. Spirit de o nestăvilită modernitate, deschisă spre polemicile esenţiale ale veacului douăzeci, Monica Lovinescu a servit şi serveşte ideea sincronismului ca şansă a ieşirii culturii româneşti dintr-un dezolant provincialism. De la ea am învăţat că „pentru libertate trebuie memorie“.
Tot astfel, nu putem mulţumi îndeajuns Editurii Humanitas şi lui Gabriel Liiceanu pentru faptul că au adus operele Monicăi Lovinescu şi ale lui Virgil Ierunca în firescul circuit al unei culturi pe care au iubit-o cu pasiune şi, nu o singură dată, cu disperare. Au încercat diverşii jandarmi culturali să o compromită, cu pestilenţiale calomnii, pe Monica Lovinescu. Îmi amintesc acum, începând acest serial despre Monica Lovinescu şi „Europa Liberă“ în anul crucial 1968, de mizerabilele campanii în care s-au făcut pe veci părtaşi la infamie personaje precum E. Barbu, Artur Silvestri, Dinu Săraru şi toţi cei care au pactizat cu huliganismul securistosă ptămânist.
Monica Lovinescu contează pentru că ştie să susţină unitatea dintre etic şi estetic în literatură, propunând liniile de forţă ale unei morale a responsabilităţii. Nu de o manieră atemporală, ci în condiţiile precise ale universului totalitar şi post-totalitar din blocul sovietic. În 1963 scria: „Trăim într-o epocă bolnavă în care imposturile abundă. Ele nu trebuie să ascundă însă celelalte voci, ale victimelor“. Ne-a învăţat că apostazia e nu o singură dată calea regală spre iluminare, spre dezmeticirea din ceea ce Kant numise „somnul dogmatic“. Pentru Monica Lovinescu, ca şi pentru Koestler, rolul intelighenţiei critice este esenţial în despărţirea de himerele marxiste sau marxizante. Scrierile ei sunt de o copleşitoare actualitate şi trebuie recitite cu neobosită atenţie. Sunt uluit că până la ora actuală, după ştiinţa mea, nimeni nu s-a gândit să scrie o teză de doctorat despre opera Monicăi Lovinescu (ori despre aceea a lui Virgil Ierunca, for that matter). Se fac reverenţe aproximaţiilor nebuloase ale lui G.M. Tam·s despre polarizările ideologice din cultura românească post-comunistă, dar se examinează prea puţin ceea ce a scris Monica Lovinescu, informat şi profund, pe acelaşi subiect. Generaţii de intelectuali din România îi datorează faptul că şi-au deschis spiritul spre autenticele valori democratice, dar prea puţini sunt cei care dezbat acele contribuţii excepţionale ca scriitură, ca vocaţie hermeneutică şi ca tensiune etică.
Am recitit recent volumul „Unde scurte - Jurnal indirect“, apărut acum trei decenii la Editura Limite din Madrid. Este o colecţie a celor mai percutante eseuri ale Monicăi Lovinescu citite la „Europa Liberă“ până la acea dată. Mi l-a dăruit cu prilejul primei noastre întâlniri, absolut de neuitat, în noiembrie 1986, la Paris (plănuită pentru vreo două ceasuri, a durat şapte, până în zori). Între timp, cum spuneam, Humanitas a publicat aceste texte şi multe altele şi nu pot decât să îndemn la citirea şi recitirea lor. În acest an aniversar, la patruzeci de ani de la Primăvara de la Praga şi de la Mai 68, constatăm cât de lucide sunt cronicile Monicăi Lovinescu, preocupată de fenomenul revoltei globale, de resuscitarea revizionismului marxist, de declinul Vechii Stângi leniniste, de geneza noului anticonformism ca factor coroziv al certitudinilor împietrite şi bigote.
Pentru Monica Lovinescu, intelectualul trebuie să-şi ridice vocea împotriva Răului. Este punctul în care gândirea ei se întâlneşte cu aceea a Hannei Arendt, a lui Raymond Aron şi a lui Albert Camus. Comentând în 1961 o carte a ex-marxistului Pierre Fougeyrollas pe tema rupturii cu misticismul comunist, Monica Lovinescu îşi afirmă un crez care va rămâne cel de o viaţă: „Intelectualul ar trebui să-şi păstreze energia critică, nerespectul tabuurilor, dar să nu se mai închine supremaţiei raţiunii (raţionalismul de tip clasic este o gândire de mult epuizată), să nu mai confunde mitul cu superstiţia (minimalizarea miturilor a fost una din capcanele în care a căzut intelectualul secolului nostru, devenind astfel victima predestinată a mitologiilor fabricate în arsenalele raţiunii), să renunţe la premisa falsă a salvării prin cultură“. Simplu spus, intelectualul trebuie să se autodesacralizeze prin lupta împotriva oricăror regimuri logocratice, afirmând „puterea negativă, antifetişistă, radical critică a spiritului, dar renunţând la orice ideologie optimistă a salvării“.
Citiţi şi:
S-a stins vocea care l-a sfidat pe Nicolae Ceauşescu
HERA: Monica Lovinescu, vocea care se aude dinăuntru
|
|
|
|
|
|
|
|
Articole din aceeasi categorie:
|
|
|
|
 |
Utile |
|
|
Bucuresti |
 |
Iasi |
|
Constanta |
|
Timisoara |
|
Cluj |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BET |
|
BET-C |
|
BET-FI |
|
RAQC |
|
RTL |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Vocea graseiata
De la aceasta voce ragusita de tigarile fara filtru, pe care le consuma prodigios, am invatat mai multa literatura romana decat de la orice manual!
Merita o statuie
care sa fie asezata in locul pribilei tepe a revolutiei cu cartofu-nfipt in varf. O statuie, impreuna cu Virgil Ierunca. Exact cum a spus Camus , "ma revolt, deci suntem", Monica Lovinescu s-a revolata, deci noi suntem.
Cred ca a fost mai mult decat o instanta morala, a fost un scanner moral, capabil sa detecteze impostura si falsa disidenta la cei mai mari histrioni care au incercat in repetate randuri sa ii indoaie taforta morala, vizitand-o la Paris. "Undele scurte" vor sta mereu marturie Acolo se gaseste si cheia uriasei furii denigratoare pe care starnit-o. Merita o statuie!
Merita o statuie / varianta corectata
care sa fie asezata in locul oribilei tepe a revolutiei cu cartofu-nfipt in varf. O statuie, impreuna cu Virgil Ierunca. Exact cum a spus Camus , "ma revolt, deci suntem", Monica Lovinescu s-a revolata, deci noi suntem.
Cred ca a fost mai mult decat o instanta morala, a fost un scanner moral, capabil sa detecteze impostura si falsa disidenta la cei mai mari histrioni care au incercat in repetate randuri sa ii indoaie forta morala, vizitand-o la Paris. "Undele scurte" vor sta mereu marturie Acolo se gaseste si cheia uriasei furii denigratoare pe care starnit-o.
Merita o statuie!
P.S. scuze ca ma postat din nou, dar niste greseli de cules au compromis primul text si, dat fiind subiectul, nu -mi pot permite sa-l las necorectat.
Ba chiar un grup statuar
Daca as avea posibilitati, i-as ridica un grup statuar chiar. EA, usor supradimensionata, cu un microfon urias si casti audio (elemente care ar sugera un studiou de inregistrari), adresandu-se unor indivizi ingenunchiati, cu fermoare la gura si palnii la urechi.
atat
Sunt aproape convins ca statul nu-i va ridica nicio statuie. Mai mult, aflu ca marele stat, mancator de taxe si impozite plus alte delicatese pentru care n-am acum bipul la mine, a lasat-o sa zaca singura, trei luni, intr-un spital din Paris. Ce zice statul? Ce zic prietenii, care se-nghesuie care mai de care la analize si sinteze dupa "Teze si antiteze…" Prin girul moral-intelectual care le-a fost acordat de Virgil Ierunca si Monica Lovinescu, multi dintre ei se considera un fel de statui vii si nu mai ies nici pana in curte fara soclu.
ACTUL VIETII NOASTRE
Il facem noi. Nu uitam nimic si nimeni nu ne poate inchide gura. Ce avem de facut: sa ne respectam pe noi insine - SI TOT CE IMPLICA ASTA.
De ce oare...
La Tismaneanu totul e fals, fortat, inundat de vorbe goale, filosofie seaca, si nume... nume... numele altora!
Stiu ca o sa ma cenzurati din nou, dar... individul asta n-are ce cauta la ziarul meu preferat!
Garfield, motanu
IARASI MOTANU'...
Amice(ghilimelele se subinteleg),asa cum ai presim-
tit,desi scurta,postarea ta se cere sever amendata
pt. ca:
- articolele d-lui Tismaneanu,desi de o inalta tinuta
intelectuala,sunt redactate intr-un stil care sa poata
fi perceput de toata lumea(incluziv de motani al ca-
ror creier se stie ca e mult mai redus decat cel u-
man.Ca volum si,deci,...
- tot ceea ce scrie este pertinent si actual
- EvZ nu este ziarul tau chiar daca ,in preferintele
tale,se situeaza pe primul loc
- in fine(dar nu in ultimul rand) daca aceasta este
aprecierea ta cu privire la dl Tismaneanu si articole-
le sale(ma indoiesc ca i-ai citit vreo carte!) n-ai de-
cat sa-l ignori(adica sa nu-l citesti) si basta.Asa ca
nu mai miorlai atat,ca naparlesti ! Zaat!
lui Vasile
Vreau s-ati semnalez faptul ca, intre Tismaneanu si Nastase, diferenta e de doua case... si de faptul ca au primit sarcini diferite! In rest, sunt ca fratii!
Ca tie iti place... treaba ta, chestie de gusturi!
Mie, nu! Crezi ca ar trebui?
Garfield, motanu
Nici tu
N-ai prea avea ce cauta in ziarul meu preferat, ti-ai facut un fix de a critica tot numai de dragul de a vota contra. Te bagi atat de mult in seama incat mai sa cred ca esti buricul pamantului.
Cata judecata ai...
atunci cand compari un mare om de cultura cu un nemernic de comunist, imbogatit peste noapte si demn urmas al lui iliescu ilici kgb; mi se face sila, cu tot umorul tau, esti de plans.
Slugile comuniste derigreaza si dincolo de moarte?
Monica Lovinescu NU a fost niciodata de acord cu spoiala securist-comunista actuala de "condamnare "a comunismului.
Nu, tov. tismaneanu ,Monica Lovinescu nu ar fi acceptat niciodata mizeria socio-politica in care clocaie Romania actuala dispretuita si blamata in lumea libera occidentala.
Condamnarea comunismului TREBUIA sa insemne si condamnarea criminalilor comunisti fosti si actuali in frunte cu hiena rosie, ion ilici iliescu.
Condamnarea comunismului trebuia sa insemne oprirea totala a furtului din bani publici in favoarea tuturor "pensionarilor"securisto-comunisti ,care sunt rasplatiti de actuala guvernare si actuala presedentie comunista cu pensii mai mult decat foarte mari fata de mizeria si saracia in care traiesc adevartii pensionari romani.
Conadmnarea comunsimului inseamna ca legea Lustratiei sa fie aplicabila si-n tara romaneasca.
erata
titlul corect este
Slugile comuniste denigreaza si dincolo de moarte.
Daca stii atatea..
cine sa-i condamne si sa-i bage la puscarie?
spune-le pe nume sau arat-i cu degetul, maestre.
Critica ratiunii pure
Intelectualii nostri se imbata cu apa rece in turnul lor de fildes, nefericiti ca tirajul revistelor de cultura este in cadere libera.
Cand vorbele lor vor avea un impact social de la Falticeni la Maglavit atunci putem discuta despre o revolutie culturala in Romania.
Pina atunci insa poporenii se indoapa cu telenovele si programe de divertisment ca ii tin ocupati si preocupati.
Epoca culturii pentru mase a apus tovarasi !
D-lui Keller sau Critica ratiunii critice
Intr-o Romanie stratificata ca un tort de nunta supraetajat, cum ati vrea dvs. ca intelectualii sa coboare cu propriile picioare in straturile de la Falticeni si Maglavit?
Cum, cand singurul lor scop e cocotarea si mentinerea in topul prrajiturii, unde, bine ati spus, se inchid in turnuri de fildes astfel incat nici mirosul gloatei sa nu-i mai poata ajunge?
Acolo, in turnulete, isi stabilesc ei reguli perverse si ierarhii bizare, acolo-si construiesc de jur imprejur baricade inexpugnabile. Doar mana lunga a statului Mecena mai ajunge la ei uneori, ba cu cate-o sinecura-n plisc, ba cu cate o oferta de post-demnitate.
Greu sa aduci cultura la mase ori masele inspre cultura. Mai usor cobori sau urci un pian cu coada pe scara unui bloc din Zabrauti.
D-lui Keller...
Ei si tu acum parca nu stii cum.
Le oferi un post umil la Paris de unde ne trimit comentarii despre fotbal ca Manolescu.
Dinescu cel putin a fraternizat cu Duiliu Zamfirescu si zace dezamagit in hamac savurand vinul mosierului si viata la tara.
"NEBUNII CONDUC ORBII",
Dragilor,nu stiu de ce,citind "cuvintul"d-lui Tismaneanu,de astazi,gindul mi-a fugit spre intelectualii bulgari,care au semnat o scrisoare comuna,dedicata decizionarilor politici ai statului bulgar,in urma recunoasterii de catre Bulgaria a independentei regiunii Kosovo.Poate gindul sa fi recunoscut in intelectualii bulgari,in titlul adinc si profund ales de ei,fratietatea intru spirit cu D-na Monica Lovinescu?!Poate!Eu continui sa cred ca pe noi,oamenii,ne reprezinta spiritul,forta lui,si nu felia de piine de pe masa!Eu continui sa cred ca Ana Blandiana avea dreptate cind spunea ca"unii oameni sunt pentru a avea si unii pentru a fi"!Coincidenta sau nu,spiritul rational al D-nei Monica Lovinescu s-a contopit,in Saptamina Luminata,cu Spiritul Universal al Umanitatii Fiintei ce Suntem!E potrivit sa ne inchinam cu INIMA, LUMINII!