|
Se decernează postului Realitatea TV,
ca recunoaştere a contribuţiei sale
decisive în abolirea celor
şapte ani de-acasă.
Şi acum, explicaţii. În
toamna lui 2006,
Gabriel Liiceanu şi
Andrei Pleşu au fost
întrerupţi din discuţia pe
care o purtau „Altfel“
pentru ca un reporter
trimis la Aeroportul „Henri
Coandă“ să anunţe că se
pregătesc să aterizeze
„galacticii“. Săptămâna
trecută, aceiaşi Gabriel
Liiceanu şi Emil Hurezeanu au
fost întrerupţi din evocarea
Monicăi Lovinescu pentru o
intervenţie a candidatului la
primărie Sorin Oprescu. În
ambele cazuri, întreruperea s-a
făcut neprevenitor, brutal, fără
scuze, în numele priorităţii pe
care o are ştirea fierbinte.
Vorbitorilor li s-a tăiat
macaroana ca unor elevi care
bat câmpii fiindcă au venit cu
lecţia neînvăţată. Amatorii de
fantezii conspiraţioniste ar
putea conchide că Realitatea
TV şi-a propus cu orice preţ
să-l irite pe Gabriel Liiceanu.
Nu e aşa. Cele două episoade
dovedesc alte lucruri: în primul
rând, o indiferenţă crasă faţă de
timpul liber, disponibilitatea şi
imaginea publică a invitaţilor,
oricum s-ar numi ei. În al
doilea rând, o tendinţă vinovată
de-a răsturna ordinea normală
a valorilor. Când Sorin Oprescu
o dislocă pe Monica Lovinescu
e limpede că vorbim de o lume
prost aşezată sau măsluită până
în străfunduri.
Miercurea trecută, m-am
convins pe propria piele că
logica bunului-simţ nu găseşte
ecou la Realitatea
TV. Am descoperit
totodată că umilirea
invitatului se poate
face nu doar pe ecran,
ci şi în culise. Ce s-a
întâmplat?
Producătoarea
Cristina Niţescu (sper
că am reţinut corect)
m-a invitat la
„Fabrica“ Realităţii
TV pentru o discuţie
cu Liana Pătraş despre
Orhan Pamuk. Cum de la o
vreme îmi triez apariţiile TV şi
refuz mult mai mult decât
accept, am vrut să declin şi
această invitaţie.
Producătoarea a insistat, mi-a
amintit că o refuzasem deja de
două ori şi până la urmă m-a
convins. Am întrebat la ce oră e
nevoie de mine. „La trei fără
zece, fiindcă la fix intrăm“.
(La momentul apelului era
12.30). M-am ferchezuit, m-am
urcat într-un taxi, am parcurs
şaptesprezece kilometri într-o
oră şi ceva, din cauza traficului
imposibil, şi la ora convenită
m-am prezentat la întâlnire.
Pe timpul meu, pe nervii mei,
pe banii mei.
A urmat o aşteptare de o
oră, perturbată doar la început
de producătoarea care m-a
anunţat că o să intrăm la 15.10,
după ce se va fi terminat
discuţia despre Sorin Oprescu
(ei bine, da, tot el). Am fost
poftit pe o canapea, la
marginea platoului, şi
abandonat acolo. Am mai
schimbat o vorbă cu diverşi
colaboratori sau angajaţi ai
postului, aflaţi prin preajmă cu
treburi. La 15.55 m-am ridicat,
mi-am deschis telefonul mobil
şi am părăsit studioul. Mă
aşteptam, recunosc cinstit, să
fiu sunat de Cristina Niţescu.
Fie ca să mă întrebe unde
dispărusem, fie ca să-şi ceară
scuze pentru neplăcerea
pricinuită. Însă Cristina
Niţescu mi-a uitat brusc
numărul. Ea mă sunase de trei
ori în timp ce mă îndreptam
spre Realitatea TV, ca să mă
întrebe unde eram şi să se
asigure că urma să ajung la
timp, dar n-a găsit de cuviinţă
să mă mai sune şi după plecarea
mea din „Fabrică“, aşa cum ar
fi făcut orice om cât de cât
educat. Telefonul pe care-l
aşteptam n-a sunat nici până în
ziua de azi.
Vreau să fiu bine înţeles.
Nu mă aşez pe acelaşi plan cu
Gabriel Liiceanu, nu mă cred
mai important decât sunt.
Discut o problemă de principiu,
nimic altceva. Tratamentul de
acest tip din partea unui
producător e condamnabil
indiferent de calibrul, alonja
publică sau competenţele
musafirului. Realitatea TV îşi
sporeşte afacerea şi îşi creşte
audienţa şi datorită invitaţilor
pe care-i aduce în studiouri.
Ratingul şi cota de piaţă nu
sunt meritul exclusiv al
moderatorilor sau al
producătorilor. Iată de ce o
asemenea bădărănie trebuie
arătată cu degetul. Trec peste
amănuntul că un laureat Nobel
pentru literatură mi se pare mai
important decât un candidat la
primărie. Lucrul peste care nu
trec e amestecul de uşurinţă şi
dispreţ cu care producătorii
tratează nişte oameni cărora
n-au voie să le batjocorească
timpul liber şi demnitatea.
Pentru un post care se
revendică din CNN, situaţia e
jenantă. Cât despre invitaţii
umiliţi în felul ăsta, ei au,
probabil, dezavantajul că nu
sunt Adrian Păunescu.
|
Din nou
total acord cu dumneravoastra. Pe linga part-pris-urile evidente si invitatii penibili uneori pe care ii aduce postul RTV in ultima vreme, este vizibila o lipsa de politete sau chiar de minima educatie ( cei sapte ani de acasa) la mutli dintre realizatori. Au ramas din ce in ce mai putini cei placuti, printre ei, la loc de frunte doamna Liana Patras.
emisiunea cu liiceanu
... deci nu au fost intrerupti propriu-zis invitatii, ci doar "fantasmele lor".
idem, inmormintarea resp. nu a fost intrerupta, ci doar transmisia ei.
nu aveti de ce sa fiti modest: impolitetea fata de dv. e mai mare si mai regretabila.
e depasita poate doar de impolitetea fata de telespectatori.
nu exsta scuze, dar exsta nst justificari pe care un cronicar tv cu state vechi ca dv., desigur, le-a sesizat.
aveti perfecta dreptate
a devenit un post penibil , nu numai prin ce sa intamplat cu dv si cu domnii mai inainte citati,dar faptul ca tii pe post doi penibili ca ;Laura si nu-i mai retin numele si Cosmin prelipceanu e de toata jena
:-(
Imi pare foarte rau ca ati patit asa ceva, D-le Paraschivescu. Va stimez foarte mult.
O zi buna!
Context
D-le Paraschivescu, v-ati prezentat la emisiunea aceea cu pretentii prea mari. Sa nu uitam ca Realitatea e o televiziune de stiri iar cultura se afla, in cel mai fericit caz, pe acelasi nivel cu stirile despre Madona. Liiceanu si Plesu nu au ce cauta, deasemenea, pe acest post, pentru ca pur si simplu nu se potrivesc in peisaj. De aceea si momentele penibile... Incercarea celor de la RTV de a chema oameni din mediul dvs. este doar un fel de "intindere mai mult decat e plapuma".
PS. Am mari indoieli ca Adrian Paunescu este chemat pentru ca ar fi oaresce om de cultura. El este chemat pe motiv de rating, multi telespectatori ai postului au nostalgii aiurea. Dvs sunteti chemat sa se laude producatorii la o bere seara ca stiu un om de cultura :D
O parere
Ar trebui boicotati de toti intelectualii, sa se vada in studiouri numai cu alde Vanghelie si cei ca el.