Moartea unei adolescente adepte a curentului
emo este semnalul de alarmă tras de copiii
lăsaţi prea mult timp singuri acasă.Povestea Andradei, copila de 12 ani care şi-a pus capăt zilelor la începutul acestei săptămâni, ascunde mai mult decât s-a scris în ziare despre curentul „emo“. Nu e doar o poveste despre ochii pictaţi, ca de un pictor morbid, cu negru. Nu e doar despre celebra poză în care se sărută cu o colegă, buzele lor fiind despărţite de o suzetă. Nu e nici doar despre certurile cu mama sau despre tatăl plecat de acasă.
Povestea Andradei nu e tristă doar fiindcă s-a terminat cu sânge pe un caldarâm gri. E tristă şi pentru că lumea în care a crescut copila nu e ce trebuie. De pe Şoseaua Pantelimon, aproape de capătul tramvaiului 14, e greu să vezi viaţa ca pe o colecţie de întâmplări cu final fericit. În zonă, singura mare „chestie“ veselă e un „smiley“ galben, lipit pe o centrală termică îngheţată.
Garofiţe roz şi dâre de ceară
După ce vestea că o emo a sărit pe geam a bubuit prin redacţii, ziariştii au luat cu asalt blocul „faptei“. Au vorbit cu vecinii, cu ţâncii din cartier, cu poliţiştii de la Secţia 9, aflată la doi paşi, chiar şi cu popa de la biserica de vizavi de secţia de poliţie, cu singurul profesor de la şcoala Andradei, care a acceptat să spună patru vorbe previzibile, ca declaraţiile fotbaliştilor: „Era un copil bun“.
Noi am ajuns acolo când valul media dădea înapoi şi viaţa revenea la ceea ce ne-am obişnuit să numim „normal“.
Pe fâşia de trotuar unde Andrada şi-a sfârşit brutal existenţa se odihneau un pâlc de lumânări, câteva garofiţe roz într-o glastră albastră şi câţiva trandafiri albi deja îmbâcsiţi de gazele de eşapament. Lumânările se stinseseră şi vărsaseră înspre şosea dâre groase de ceară.
O şosea subţire, o limbă de asfalt, desparte blocul din care a sărit Andrada înspre necunoscut de casele mici şi înghesuite din care ne zâmbesc nişte dulăi şi nişte pui de romi.
Pe o poartă stă, triumfător ca un general, un anunţ care ne vesteşte că proprietarii au de oferit tacâmuri şi corturi pentru nunţi. Ţigănuşii din zonă poartă tricouri din care ne surâde discret „primarul serios şi devotat - Neculai Onţanu“. Ei ştiu multe lucruri despre Andrada, ca şi copiii de la scara celei mai cunoscute puştoaice din cartier. Faptele din viaţa scurtă a celei dispărute au intrat în legendă.
DEZOLANT. Locul impactului fatal, un tablou cu flori, lumânări, o sticlă de ulei şi câteva pietre
Legendă de cartier
Puştii ştiu că fata a avut în ultimul timp trei prieteni, cu nume de telenovelă: Angelo, Mauro, Vasi. De la ei a învăţat tot ce era rău, ba să tragă un fum de ţigară, ba să bea o duşcă de ceva.
Angelo, prietenul ei „de mai demult“, adică de acum trei luni, are doar 14 ani. Legenda spune că, de când Andrada a sărit pe geam, stă numai în casă. E pedepsit. Şi mai zice lumea că nu era nici prea arătos. În jurul blocului i s-a dus buhul că e cam plinuţ.
Nici Mauro nu e bine văzut: s-a tot vorbit că ar fi un golan, care, ca şi Vasi, n-ar fi străin nici de experienţe extreme cu substanţe şi prafuri nu tocmai legale.
După blocurile gri din Pantelimon, Andrada a rămas o amintire plăcută, chiar dacă încă neînţeleasă: „Purta fustă neagră peste pantaloni negri…“.
Muntele de beton din şoseaua Pantelimon, făcut celebru de Andrada, cu vedere pe spate, cu opt scări, e trist. Oamenii din el nu diferă fundamental de cei care au rămas în casele de lângă. Pe unii i-a mutat comunismul la bloc, pe alţii nu. Figurile lor ne spun că dacă li s-ar putea deşuruba sufletele pentru a vedea ce ascunde fiecare s-ar întinde un mare covor de iluzii frânte şi tristeţi neascultate, de la scara Andradei până la cea mai colorată maşină din zonă. Microbuzul ansamblului artistic Dan Bursuc.
ADEVĂRATA PROBLEMĂ
„Nu ştiu de ce mai au părinţii timp, de copii în niciun caz!“
M. este o fată care învaţă la o şcoală bună din Bucureşti. În clasa a VII-a. Ne-a rugat să nu-i dăm numele în ziar pentru că o vor chinui colegii mai mari, care sunt mai ales „manelişti, lăutari“ şi nu prea îi înghit pe „emo“. Ea a ales moda aceasta pentru că „eu nu sunt ca şi ceilalţi, care râd din orice, ştii…“. Nu crede că Andradei i-au adus moartea cântecele deprimante pe care le ascultă emo-kids. „Hmm… eu am impresia că a făcut-o doar crezând că e cool să o faci. Şi pentru că te cerţi cu prietenul tău şi din când în când cu prietenii tăi, nu e un motiv să te sinucizi“.
„Râd de noi, ne spun «pokemoni»“
Pentru M. e greu să fie aşa cum a ales să fie, să poarte tenişii specifici de emo şi capul de mort ca podoabă, fiindcă se iau mulţi de ea şi îi spun că e satanistă: „Ştii cum e… te judecă pentru orice chestie. La şcoală râd de noi, ne spun că suntem «pokemoni»! (n.r. - după personajele unor desene animate asiatice)“.
După ce Andrada s-a sinucis, mama lui M. a intrat la bănuieli, mai ales că a văzut „un reportaj, ceva, pe Realitatea, şi a început să-mi pună tot felul de întrebări“. Emo-kids se întâlnesc mai ales la Unirii, în faţa restaurantelor tip fast-food. „Lumea se uită la noi cu silă şi cu ură“, oftează M., care ne spune că puştii de vârsta ei sunt trişti pentru că nu îi înţeleg părinţii „şi ceilalţi oameni mari sunt altfel cu noi, nu ştiu…“, că suferă „din cauza neafecţiunii“. La întrebarea: „Părinţii nu mai au timp să discute cu voi, să caute să vă înţeleagă?“, răspunsul vine iute şi necruţător, ca un glonţ: „Nu ştiu de ce mai au ei timp, de copii în niciun caz!“.
VIAŢA E COMPLEXĂ
Moartea s-a mutat pe internet
În România, semnele că lumea e mai echipată tehnic pentru viaţă, dar mai puţin gata să accepte moartea aşa cum s-a pomenit din bătrâni, au început în anii ’90, când oamenii au început să filmeze, mai întâi cu camere video mari, apoi din ce în ce mai mici, înmormântările celor dragi. Să le păstreze „o amintire pentru totdeauna“.
Astăzi, când puştii emo se refugiază în virtual, „omagiile“ se aduc pe internet. Pe site-ul YouTube sunt mii de mesaje „in memoriam“ pentru mai toţi adolescenţii României dispăruţi în epoca hi-tech. Imaginile din care ne zâmbesc tineri ferchezuiţi „plecaţi prea devreme“, după accidente rutiere oribile, sau adolescente despre care dacă n-ai şti că nu mai sunt vii ai spune că erau voluptuoase, se succed cu repeziciunea ciudată a lumii în care trăim.
Priveghiul virtual
Şi moartea s-a schimbat în zilele noastre. Sinuciderea care a zguduit cel mai mult opinia publică în ultimul timp a fost cea de anul trecut a elevului Costache, zis „Ralph“, un tânăr dintr-a doişpea care făcea amor şi meditaţii cu profa de română - doamna Corina. România de mâine şi poimâine ne-a trimis atunci un semn explicit, ca anunţurile de pe CD-urile cu muzică hip-hop, pe profilul elevului de pe site-ul de socializare hi5.
Moartea dramatică a unuia de-al lor i-a făcut pe mulţi tineri să ia cu asalt pagina lui Bogdan Costache.
Revoltaţi de atitudinea Corinei, dezgustaţi de circul media, siguri că „Ralph“ (pentru generaţia priveghiului on-line, „nick-name-ul“ bate numele din buletin) a fost ucis de „nenorocita de profa“, străini de gramatica limbii române, aşa cum o ştiam noi, aşa cum încă se mai predă în şcoli, tinerii au luat atitudine. Au pus la cale „marşuri ale tăcerii în numele îngerului nostru iubit şi drag“, şi i-au dat sute de „five“-uri (un fel de complimente standard, de genul „eşti deştept“).
„Era timpul să mă duc/ Era timpul să mă arunc“
Cei mai mulţi l-au gratulat pe „Ralph“ cu atributele de „patriot“, „erou“ şi „campion“! Lumea virtuală, unde e posibil să fii oricine, a scos la iveală suflete şi minţi viciate.
Anna, o fată de şaptesprezece ani, bisexuală, după propria descriere, ştia cum a reuşit „zdreanţa de Corina“ să „păcălească“ poligraful: „A luat calmante si deaia nu i sau accentuat bataile inimi“.
Alţi adolescenţi credeau că hi5 există şi dincolo de moarte, iar Ralph, încă romantic, tastează „Corina, ti amo anche oggi“.
Mădălina, 14 ani, o fată în ciorapi roşii şi sutien negru, îşi exersa lirismul pe marginea dramei: „Iti scriu de sus, m-am dus acum… / Iti trimit colet cu lacrimi, / Stiu ca doare nu mai plange / Te privesc si nu-mi ajunge.
Era timpul sa ma duc, / Era timpul sa m-arunc / Sa iti simt mirosul pielii! / Sa iti simt culoarea starii! Printre geamurile gri / Iti trimit o sarutare, / Vreau s-o simti pe buzele moi / Sa incerci sa nu te uiti inapoi. / Insa stiu… ca tu vei merge/ Si ma vei uita / Printre mirosul cafelei / Tu te vei schimba“.
VREMURI
Fiecare generaţie, cu „pandaliile“ ei 
La mijlocul anilor ’80, curentul hardcore a fost „trădat“ de câteva trupe decise să evadeze din formalismul oficial şi să experimenteze în direcţia unui sound mai degrabă „emoţional“ decât violent. În 1985, Rites of Spring au fost pionierii „emo“. Două decenii mai târziu, „emo“ este deja un atribut al tristeţii şi al tinereţii depresive. Generaţiile de copiiemo sunt noul pericol social, aşa cum vânătoarea de vrăjitoare viza în anii ’70 hipioţii „flower-power“ sau generaţia produsă de cultul Nirvana în anii ’90. Modernitatea pare a avea un apetit în a-şi reprima violent propriile produse. Cultura urbană venită pe filieră occidentală a importat în România o întreagă nişă muzicală excentrică, violentă, antisocială.
Punk - Pe măsură ce rockul devenea tot mai „neîncăpător“ în anii ’70, o nouă revoluţie muzicală milita pentru întoarcerea la soundul brut. De pe străzile New Yorkului şi ale Londrei au răsărit rebelii care aveau să redefinească o epocă. Decenii mai târziu, punkul este încă muzica răzvrătiţilor.
Gotic - De la barbarii medievali ai lui Odoacru, trecând prin arhitectura masivă a catedralelor şi prin literatura lui H.P. Lovecraft, goticul a aterizat în secolul trecut la marginea curentului punk unde Siouxsie Siux, solista trupei The Banshes, i-a dat o noua viaţă. Una morbidă, îmbrăcată în piele neagră, machiată, adorând medievalul şi religiile alternative.
Industrial - Istoric legat de evoluţia goticului, genul industrial provine tot din trunchiul punk. Diferenţa majoră între cele două curente este că industrialul pune accentul pe violenţă în aceeaşi măsură în care goticul marşează pe macabru.
CU EMO LA PSIHOLOG
„Drama unor copii care vor să fie adulţi“
Psihologul Cătălina Alexandru e de părere că asistăm la „drama unor copii care se maturizează înainte de vreme, încercând să fie «adulţi» prin arderea unor etape fundamentale. Sunt la vârsta la care schimbările de ordin emoţional pot să producă dezechilibre majore. Fumatul, băutura, tatuajele, accesoriile, încercarea de a fi cool sunt modalităţile lor de a face faţă tristeţii, noul sentiment care le pătrunde în suflet. Spre deosebire de adulţii care sunt echipaţi psihic să facă faţă acestui sentiment, copiii emo n-au atins încă gradul necesar de maturitate pentru a gestiona situaţia. Să nu uităm că sunt copii care s-au crescut mai mult singuri, deci au ajuns la concluzia că pot să-şi decidă singuri moartea! Nu sunt proşti, din contră. Chiar faptul că au spirit critic demonstrează că posedă un grad de inteligenţă remarcabil“.
|
Asta e drama miticilor nu a noastra
Unde ati mai auzit voi de emoisti decat acolo la mitici?
Hm
Ar trebui sa dai o raita prin Cluj ... aici curentul Emo e aproape la fel de extins ca si goticii (unde ma regasesc si eu).
drama lui chichi
este chiar existenta. Singura lui alinare este ca exista forumul EVZ unde este pionier fruntas. chichi, cand o sa te hotarasti si tu sa planezi, anunta-ne intai pe noi macar asa ca ti-am indurat idioteniile postate in primele randuri.
Dar lumea manelelor e perfecta?
Am inteles. Emo e bad, insa MANELELEsunt perfecte. TRAIASCA ROMANIA MANELISTA
Emo nu e "bad"...
ne bucuram pentru voi si va aplaudam cind va sinucideti:)). Dumnezeu sa va aiba in paza
neglijati o coacaza !
Eu am cunoscut orfani care sint bine. Si nu au avut niciodata o mingiiere de la nimeni.
Fata in cauza nu parea neglijata deloc. Era imbracata bine, statea cu parintii, avea bani de cumprat belciuge de pus in nas, si prin alte parti ( ca nu-mi da voie regulamentu' sa spun unde ).
Care vor sa se sinucida, le spun sa o faca bine! Adica sa reuseasca si sa nu fie o povara pt ceilalti pt tot restul vietii.
Si concubina mea a zis ca se sinucide daca afla ca moi condeiul in alte calimari. Pina acum nu a aflat ! hahahah !
Imi fac si eu un tatuaj
Scris " U 650 "
O generatie ignorata de parinti ...
...dar exacerbata de ziaristi.Daca ar fi vorba de o discutie de chestii rationale si logice ,s-ar fi scis trei rinduri si gata ,ce atita sinucidere si tambalau.Asa fiind vorba de emotii ,unde este presa este nu artista ci experta se scriu romane si se discuta mai ceva ca la OTV.Pai stimati ziaristi in iresponsabilitatea dvs mirobolizanta ,responsabilitate vis-a-vis de puterea presei (ca asta e cu multa putere vine si multa responsabilitate,asta in teorie) sunteti cam direct raspunzatori de jumatate din isteria la scara globala.Jumatate ca de cealalta jumatate impartiti responsabilitatea cu politicienii.Pai cine nu vinde de cit emotii,fie ca se cheama tabloid ,fie ca se vrea pompos formator de opinie?Lumea nu gindeste ci simte,ca asa ati dresat-o.Ca de aia e usor sa devi ziarist in ziua de azi si crainic tv.Nu iti trebuie logica si ratiune ci doar sa fi cit mai patetic si sa faci drama cosmica si din moartea unui gindac.Inainte sa tot cautati vinovati ,luati o oglinda!
Si inainte se sinucideau copiii
Erau destule cazuri de suicid (sau incercari de suicid) si pe vremea cand, inafara de Ceausescu si recoltele record (2,5 ore din cca 3), nu se prea vorbea / scria nimic in media romaneasca. Si deci nu avea lumea cum sa stie sau sa aibe impresia ca tinerii si foarte tinerii se supara una, doua. Acum daca se intampla un caz, doua, pe toata Romania, din cand in cand, s-a gasit explicatia. De vina este curentul emo de la emotional. Una era sa auzi doar de cazurile din cartierul sau localitatea ta, si alta, sa fi azi la curent cu toate cazurile din Ro. As fi curios sa se publice o statistica reala, intre numarul cazurilor de suicid ale copiilor de atunci si cele de acum. Accidente mortale de circulatie, in schimb, se intampla saptamanal daca nu chiar zilnic mai multe cazuri decat de sinucideri intr-un an intreg (incluzand aici toate sinuciderile, nu numai ale copiilor).
Principala cauza
Cred ca principala cauza a suicidului la unii copii o reprezenta azi mai mult noile realitati (consum sporit de droguri, nesupraveghere, numarul mare de filme promovand violenta, incusiv pe internet etc.) si mai putin curentul emo (sau ma rog emotiile) in sine.
Nimic nou sub soare
Si inainte tot din cauza emotiilor se intamplau majoritatea gesturilor sau faptelor atat pozitive cat si negative (ca si emotiile pot fi diferite). Oriunde in lume. Chiar daca nu se aflase inca de existenta curentului emo.
Societatea si parintii poarta toata vina
Imi cer iertare ziarului EVZ pentru propunerea pe care o avansez, de a se citi comentariul meu, cu nr.4, atasat articolului "Emopolitica", scris de Corina Dragotescu in Cotidianul din 14 Mai, 2008. Comentariul se refera la tema : "Victimele unei lumi defecte...".
A te sinucide nu este o bravura
Oamenii slabi , redusi mintal si fara personalitate se sinucid.Gunoaie umane!
oameni slabi nu se sinucid
oameni slabi nu se sinucid ci stau pe lok doar emo o fak dar emo nu sunt oameni slabi emo sunt oameni cu varsta intre 18-10 ani care au atins apacitatea de inteligenta mare
Vedeta!
Micuta ,,emo,, a devenit vedeta ,cu ajutorul imbecilior de ziaristi !Cu cat ,,popularizati,, mai mult aceste cazuri extreme,ele devin ,,tentatii ,,. Datoria voastra ( a celor de bun simt) este sa relatati stirea ,nu sa aduceti comentarii care de care mai stupide!Saca maine o alta ,,emo,, se sinucide nu va considerati vinovati cu nimic? Nu ma mira............la presa noastra !
si uite asa redescoperim roata...
cand vine vorba de deotologie jurnalistica (cvasi-inexistenta la noi). subiect tratat in maniera senzationala si unilaterala. sa stiti, nu au mai existat emotii pana la generatia asta...
eu as zice victimele unui psihic defect. au fost dintotdeauna asemenea cazuri, doar mediatizarea a lipsit. de toti copiii normali nu se scrie niciodata - evident de ce. nu aduc cititori, nu plac, nu se vad. normalitatea banala plictiseste. trebuie "inventata" o lume in care anormalul a devenit normal si invers. bineinteles, toata lumea este vinovata pentru ca o pustoaica (pusti) decide ca viata e insuportabila si ca o coplesesc problemele. toti, mai putin cei ce o fac. e mult mai usor sa negi, sa te deresponsabilizezi si sa sari pe geam. solutia facila si fatalista - "societatea, scoala, parintii, lumea e vinovata pentru asta. nu ma inteleg, asculta, sustin etc. eu sunt doar plastilina, eu nu am niciun cuvant de spus in viata"....
well....solutia este simpla iar pavajul tare. cu totul ne-emotiv.
daca atat le poate creierul
nicio pierdere. sunt atatia oameni, inclusiv adolescenti, care intampina greutati si nu-si iau zilele. persoanele care o fac au sigur o problema la mansarda. adolescenta la 12 ani? ziaristii lui peste...
Scoli de recuperare
Am mai scris o data in legatura cua cest subiect. In SUA (si probabil ca si in alte tari occidentale) exista scoli de recuperare a copiilor scapti din mana de parinti si de scoala. Cu toata durerea si rusinea, parintii si profesorii trebuie sa-si recunoasca neputinta si sa apeleze la aceste scoli atunci cand copii incep sa consume droguri si sa se poarte ciudat. Daca se doreste sa fie salvati ! Daca vor fi lasate lucrurile in voia lor, ca ceva implacabil, atunci cazurile ca ale Andradei si ale altor suflete debusolate vor fi tot mai multe.
vai de capul nostru!!!
niciodata nu cautam cauza ci doar efectul,opinia mea fata de emo era pana azi indiferenta,dar vazand vajnicii forumisti,care mai de care mai destepti si cu solutii mai inteligente,incep sa le dau dreptate tinerilor emo,la o asemenea mentalitate,seamana a limbaj de lemn,nu cred ca acesta problema a acestor tineri va fi rezolvata prea curand,daca isi vad de treaba lor si isi decid singuri destinul nu e bine dar daca v-ar da in cap si v-ar lua banii pun pariu ca nu ati fi asa de indignati,oricum la uitat in gradina vecinului si de dat idei despre cum sa faci anumite lucruri romanii sunt foarte avansati
mi-e mila de acesti copii,asta e, isi iau viata cum care de cuviinta dar mai mult mi-e mila de voi, dragi critici ai acestor tineri si curent
prea exagerat
mi se pare prea exagerat ce atata haz de necaz fara nici un rost. bunica a murit bunicul purta negru ca era in doliu avea parul mai ciufulit ca nu avea gel era foarte distrus nu mai putea trai zicea ca viata nu mai are nici un rost si sa arunkat de pe balkon.DECI VA ROG PUTZIN RESPECT.ASTA INSEAMNA CA ERA EMO FARA NICI O INDOIALA!!!!!!!!!!!!!!