|
Dan Tobescu, alias „Fursecul Mecanic“, face
dulciuri gratis pentru cei care i le cer pe net.
Când îţi vorbeşte despre prăjituri, îţi plouă în gură. Când îţi explică ce şi cum pune într-un „Tiramisu adevărat“, ochii îi sclipesc veseli din spatele ochelarilor cu rame groase şi negre. Când vreo reţetă de „cookies“ nu-i dă pace, se trezeşte şi la 3.00 noaptea ca să-i vină de hac. El e „Fursecul Mecanic“.
În spatele pseudonimului nu se află însă o gospodină cu chef nebun de făcut fursecuri cel puţin o dată pe săptămână, ci un bărbat care ar da oricând un meci de fotbal pe-o sesiune de gătit. Îl cheamă Dan Tobescu, are 32 de ani şi se vede „bucătar de dulciuri“ până la adânci bătrâneţi.
Disperarea naşte dulciuri
„Fursecul Mecanic“ este bucureştean - un bărbat plinuţ, mereu cu zâmbetul pe buze - care, în urmă cu trei săptămâni, a deschis „o platformă de degustare virtuală“. Demersul lui cu gust de ciocolată şi migdale s-a născut „din disperarea de a avea ceva dulce şi bun, făcut în România, din ingrediente de calitate impecabilă“.
Nu-i plac 99% din dulciurile pe care le găseşte la noi, detestă prăjiturile garnisite cu diverşi coloranţi artificiali şi urăşte de moarte frişca „falsă, cu gust de carton înmuiat în apă cu zahăr“. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care a realizat blogul http://furseculmecanic.blogspot. com.
Şi-a propus să gătească dulciuri pentru internauţi cel puţin o dată pe săptămână. Le face gratis şi le trimite, tot gratis, celor care-l conving - printr-un e-mail -, că merită să-şi bucure papilele gustative cu „fursecuri mecanice“. Ieri, Dan Tobescu a împărţit în Capitală „Fursecul Nr. 1“. De primul lot de dulciuri - „Chocolate chips cookies“, nişte biscuiţi gigantici, americani, la margine crocanţi, în interior moi -, s-au bucurat 25 de persoane.
Opt ani vechime
Pasiunea pentru „bucătăreală“ a venit în timp, zice „Fursecul Mecanic“. „În primul rând, mereu mi-au plăcut dulciurile. Apoi, bunica mea gătea foarte bine şi mă delectam mai mereu cu gogoşi, ştrudele cu mere, orez cu lapte şi cremă de zahăr ars, gătite de ea. Mai târziu, am încercat să fac şi eu ce mâncam în stânga şi-n dreapta“, povesteşte Dan.
S-a pus serios pe treabă în ultimii opt ani: a colecţionat reţete, a frământat sute de combinaţii şi a ales să bage la cuptor prăjituri „mai moderne“. „Dulciurile americane mi-au plăcut cel mai mult şi îmi ieşeau cel mai bine“. La început, gătea pentru prieteni, la evenimente speciale, apoi pentru vecini, apoi, din ce în ce mai des, cu orice ocazie. Când intră în bucătărie, uneori şi în miez de noapte, îşi pune „şorţul profi“, primit cadou de la soţie. Cât găteşte, nu pune gura pe delicatese.
În turneu, prin cofetării
Prima prăjitură pe care a preparat-o a fost Tiramisu. „De două ori în viaţă mâncasem, în oraş, Tiramisu adevărat: o dată în Italia, în ’99, altă dată în Germania, în 2000. De atunci am ştiut către ce trebuie să tind“, zâmbeşte bucătarul. „Ou, mascarpone, espresso, pişcoturi, zahăr şi amaretto. Nimic altceva nu are ce căuta în Tiramisu. Nici nu vreau să pomenim de chestiile sinistre care se vând la noi sub acest nume“, punctează „Fursecul“, care n-a găsit, în Bucureşti, un loc în care să se bucure de dulciuri.
În lume, în schimb, pe unde a umblat, a găsit cel puţin o cofetărie „absolut minunată“. „Sigur că sună foarte snob, dar cele mai bune prăjituri le-am mâncat la Paris. Bifasem încă de aici patiseriile şi cofetăriile în care să ne oprim. La Paris am descoperit unele excelente. Şi chiar şi pe coasta Normandiei, într-un sat de câteva sute de locuitori, am mâncat nişte nebunii absolute“, povesteşte bucureşteanul.
De la cafenea, pe net
Drumul până la „blogul cu cele mai bune fursecuri“ a trecut printr-o cafenea, deschisă anul trecut pe Strada Batiştei. „Comoco“ - minunea în care se mâncau dulciuri adevărate -, gătite de Dan, n-a durat decât trei luni: „Am încercat. N-am reuşit să ne decurcăm cu costurile, cu toate că aveam clienţi fideli. A fost un episod scurt“.
După ce a închis „Comoco“, a căzut în deprimare. Şi-a spus că nu-i mai dă nicio şansă României din punct de vedere comercial. Următoarea cafenea o va deschide în străinătate, la Stockholm. „Până atunci, ca să-mi dau impresia că românii nu sunt chiar atât de antilucruri bune, am făcut blogul. Vreau să văd cum reacţionează lumea când nu e forţată să plătească produsele“, îşi justifică bărbatul operaţiunea culinară.
Şi chiar dacă cei mai mulţi care i-au citit blogul au crezut ori că e femeie, ori că e gay, mailurile de încurajare - şi de cerere de degustare „fursecuri mecanice“ - au venit cu sutele. Aviz amatorilor: următoarele bunătăţi vor fi livrate săptămâna viitoare.
PROFIL
Creatorul emisiunii „ProMotor“, turist pasionat
Pe lângă dulciuri, cărora le dedică o mare parte din timpul său, Dan Tobescu mai are o pasiune. Una fără mirosuri îmbietoare, dar cu roţi şi motoare. „Fursecul Mecanic“ de astăzi este cel care a creat emisiunea „ProMotor“. Dan Tobescu, absolvent al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Bucureşti, a început să lucreze la Pro TV în ’95. A fost întâi asistent de producţie la emisiunea de dimineaţă, apoi producător, apoi a lansat „ProMotor“.
În ’98 a plecat la Prima TV, unde a făcut o emisiune auto şi una de design interior, până în 2005. Din ce face bani acum, de îşi permite, între altele, să facă gratis dulciuri cu ingrediente comandate pe ebay.com? „Sunt propriul meu stăpân“, răspunde „Fursecul“: firma lui e reprezentanta în România a celui mai mare producător de dulciuri personalizate din Europa. Când nu munceşte şi nu găteşte, Dan Tobescu îşi planifică următoarele excursii în străinătate: „O dată la câteva luni, când nu mai suportăm aerul de aici, eu şi soţia mea mergem să respirăm un pic în altă ţară“.
|
