|
Marele regizor, Lucian Pintilei, este omagiat astăzi la Varşovia.
Festivalul „Vara filmelor“ de la
Varşovia se încheie astăzi, cu un
omagiu adus marelui regizor
român Lucian Pintilie. Majoritatea
peliculelor sale au fost prezentate
publicului polonez, timp de o săptămână,
la cinematograful de artă „Luna“.
Un ghimpe în coasta cenzurii
Născut în 1933, în satul basarabean
Tarutina, care aparţine astăzi de teritoriul
Ucrainei, Lucian Pintilie a rămas în memoria
publicului bucureştean de teatru şi
film nu numai pentru valoroasele sale
montări de la Teatrul Bulandra, ori pentru
fresca făcută realităţilor est-europene
cu ajutorul peliculei, dar şi pentru spiritul
caustic şi incisiv, devenit un ghimpe în
coasta cenzurii comuniste.
I-a fost interzis spectacolul „Revizorul“
(1972), după numai trei reprezentaţii şi a fost criticat public de însuşi Nicolae
Ceauşescu pentru filmul „Reconstituirea“
(1968). Acesta narează povestea
reconstituirii unui banal incident, o bătaie
între doi tineri, întreprinsă de miliţie,
care se transformă într-o crimă. Rolurile
principale erau interpretate de Vladimir
Găitan şi George Mihăiţă. Toate aceste
scandaluri au atras după ele interdicţia de
a mai lucra în România şi apoi autoexilarea
sa în Occident, în anul 1973.
Carieră în teatre prestigioase
După plecarea din ţară, Pintilie şi-a
continuat cariera cu montări pe marile
scene din Paris, Minneapolis, Washington,
Lyon, Nisa, Torino ori Vancouver.
O viziune regizorală strălucitoare şi
radicală asupra piesei cehoviene „Pescăruşul“, montată la Paris în 1974, l-a determinat
pe alt prestigios regizor român,
Liviu Ciulei, la vremea respectivă director
artistic al „Guthrie Theater“, să-i propună
o colaborare la Minneapolis. Începând
cu sfârşitul piesei, Pintilie a transformat
tragicomedia pastorală a lui Cehov,
despre relaţiile tumultuoase dintr-un
grup de artişti, într-o piesă memorabilă.
Primele trei acte s-au jucat sub forma
unui flashback produs în mintea tânărului Treplev în noaptea sinuciderii sale.
Reprezentaţiile din Minneapolis vor constitui
debutul său american, precedat de
reputaţia câştigată deja la Bulandra (care
i-a consacrat şi pe Ciulei şi Andrei Şerban)
şi consolidate pe scena Operei din
Paris, unde a produs „Turandot“, cu o
distribuţie formată din actori pitici.
Prezenţă discretă la TV
Dupa căderea regimului comunist,
s-a reîntors, în 1990, în ţară, terminând o
serie de proiecte întrerupte de intervenţia
cenzurii. În acelaşi an, a fost numit
director al Studioului de Creaţie Cinematografică
al Ministerului Culturii.
Deşi a avut o prezenţă mai degrabă
discretă pe ecranele televizoarelor, s-a
implicat în mod activ în opera de reformare
morală a societăţii civile româneşti,
fiind unul dintre membrii marcanţi ai
„Grupului pentru Dialog Social“. Ancheta
publicată de Dan Predescu, în 1996 şi
1998, l-a desemnat pe Lucian Pintilie drept
autorul celui mai bun spectacol românesc
de teatru văzut vreodată de cei mai importanţi reprezentanţi ai breslei. Singurul
premiu pe care l-a acceptat în România a
fost Premiul Gopo pentru întreaga operă,
acordat în 2007.
PIESE LA BULANDRA
> „Copiii soarelui“ (1961);
> „Proştii sub clar de lună“ (1962);
> „Biedermann şi incendiatorii“ (1964);
> „Inima mea e pe înălţimi“ (1964);
> „D’ale carnavalului“ (1967);
> „Livada cu vişini“ (1967);
> „Revizorul“ (1972).
CĂRŢI
> „Patru scenarii“ (1992);
> „Bric-a brac“ (2003) -
volum autobiografic;
> „Pompa de morfină“ (2005);
> „Capul de zimbru“ (2005).
FILMOGRAFIE
> „Tertium non datur“ (2005);
> „Niki Ardelean, colonel în
rezervă“ (2003);
> „După-amiaza unui torţionar“ (2001);
> „Terminus paradis“ (1998) -
Premiul Juriului la Festivalul de
Film de la Veneţia;
> „Prea târziu“ (1996);
> „O vară de neuitat“ (1994);
„Balanţa“ (1992);
> „De ce trag clopotele, Mitică?“
(cu un scenariu propriu după
„D’ale carnavalului“, un film
interzis în comunism vreme de
zece ani şi prezentat abia în 1991);
> „Salonul numărul 6“ (1973);
> „Reconstituirea“ (1968);
> „Duminică la ora şase“ (1965).
|
Felicitari
Domnule Pintilie pentru ca nu v-ati dat batut nicodata si ca nu v-ati considerat invins de catre oamenii politici ai Romaniei Comuniste... Respectele publicului din Romania.