Trei poveşti despre militarii români din Irak peste care s-au aşternut drapelul, uitarea şi gloria amară a morţii pe câmpul de luptă.În România, cam ca prin toată lumea, eroii de război sunt acele fiinţe cărora li se aplică cea mai cinică dintre legile notorietăţii: îşi obţin proverbialele 15 minute de celebritate pentru că mor. Din vreme în vreme, televiziunile îşi întrerup programele pentru ediţii speciale, în care aflăm că un alt militar român se va întoarce din misiune acoperit de un tricolor care nu mai poate ţine de cald nimănui.
Până acum, în această contabilitate sinistră au intrat nouă soldaţi, declaraţi de statul român eroi în teatrele de operaţiuni şi avansaţi în grad post-mortem. Unii au fost aruncaţi în aer de dispozitive explozive plantate în calea TAB-urilor NATO de insurgenţi irakieni sau de talibani afgani contra a 200 de euro. Alţii au fost ucişi cu focuri de armă în timp ce se întorceau dintr-o misiune umanitară în care împărţiseră mâncare poate chiar rudelor celui care a apăsat pe trăgaci.
Unul dintre militarii eroi, Narcis Şonei, şi-a trăit cele din urmă clipe ale ultimei zilei de naştere ascultând sunetul bombei detonate prin telecomandă. Ce urmează, ştim cu toţii - timp de două-trei zile, militarul devine centrul atenţiei. Atât a politicienilor care îl aşteaptă pioşi pe aeroport, cât şi a mass-media care, cu un ochi profesionist, înregistrează şi transmit ceremoniile şi înmormântarea, iar cu celălalt urmăresc punctele de rating.
În timp ce citesc pe cruce numele celui căzut, telespectatorii încep şi ei să dezbată: oare s-a dus acolo pentru bani? Ce căutăm noi, românii, în războiul altora? Poate ar trebui să ne retragem, dar ce ne facem cu obligaţiile faţă de NATO… Discuţiile durează doar ceva mai mult decât materialul filmat care curge pe ecran.
Ce se întâmplă odată ce show-ul s-a terminat nu se mai oboseşte, însă, să afle aproape nimeni. „Evenimentul zilei“ vă prezintă astăzi povestea pe care n-a mai încercat s-o afle niciunul dintre cei care s-au bulucit în faţa, şi în spatele camerelor TV: ce rămâne în urma eroilor noştri din Irak odată ce aparatele de filmat s-au oprit din înregistrare, iar politicienii din discursuri elogioase, dar pe care destinatarii nu le mai pot auzi.
Vocile părinţilor, fraţilor şi copiilor obligaţi de destin să-şi continue viaţa chiar dacă cei dragi şi-au pierdut-o pe a lor în ţara petrolului şi a lui Saddam pot explica multe: de ce doresc militarii noştri să plece în război, ce înseamnă un erou pentru Armată şi pentru România, dincolo de formalismele reci, cât valorează în bani şi în sentimente viaţa în haină militară.
9 soldaţi decedaţi în teatrele de război au fost declaraţi eroi de statul român
BOGDAN HÅNCU
Mama soldatului: „A luptat pentru Bush, nu pentru noi!“
Părinţii primului militar român căzut în Irak cred că acesta s-a jertfit într-un război al Statelor Unite ale Americii, nu al României
27 APRILIE 2006. O singură ştire reuşeşte să „spargă“ isteria gripei aviare, care fusese până atunci principalul subiect al jurnalelor de ştiri: România avea primul soldat ucis în Irak - pe Bogdan Valerian Hâncu, un ieşean de 28 de ani. Militari de profesie, obişnuiţi cu vorbe puţine şi cu anonimatul pe care ţi-l oferă uniforma, părinţii lui Hâncu erau pentru întâia dată în viaţă înconjuraţi de camere de filmat şi de reportofoane. Oficiali ai Armatei şi politicieni s-au înghesuit pe aeroport să-l aştepte pe Bogdan. Viaţa soldatului plecat în misiunea Antica Babilonia fusese întreruptă de o bombă plasată pe şosea.
IUNIE 2008. Acelaşi bloc de la marginea Iaşiului, care în urmă cu doi ani era înconjurat de un puhoi politico-mediatic, este, acum, doar o anonimă clădire gri. Ca toate celelalte din jur. Uşa familiei Hâncu nu s-a mai deschis de multă vreme decât pentru prietenii care i-au trecut pragul şi când Bogdan trăia.
Lucrurile lui Bogdan şi steagul SUA
Carmen şi Valerian Hâncu, părinţii sublocotenentului post-mortem, şi-au transformat camera de zi într-un fel de altar în memoria copilului a cărui voce au auzit-o pentru ultima dată în timpul unui apel telefonic venit din Irak. O vitrină cât un perete întreg este plină cu fotografii ale soldatului, deasupra cărora arde o candelă. Într-o singură poză Bogdan nu este în uniformă: în cea din ziua nunţii sale cu Ionela, eveniment care avusese loc cu puţin timp înainte să plece în Irak. Lângă vitrină, o măsuţă cu lucrurile pe care Armata le-a înapoiat părinţilor după ceremonia de sosire: casca lui Bogdan, nişte diplome militare, câteva pixuri. Toate sunt aşezate pe un steag, însă nu pe tricolorul românesc, ci pe cel al Statelor Unite ale Americii. „Pe ăsta mi l-au dat atunci, l-au luat de pe sicriu. Steagul românesc i l-au dat noră-mii. Într-un fel e mai corect aşa, pentru că băiatul meu n-a luptat pentru noi, pentru România, acolo. A luptat pentru Bush şi pentru Statele Unite“, spune Carmen Hâncu. Este singura din familie care s-a împotrivit plecării lui Bogdan: „S-a dus acolo pentru că o misiune în afară este o condiţie pentru avansarea în grad. Nu scrie nicăieri asta, dar eu am lucrat câteva zeci de ani în Armată, ca ofiţer cu informaţiile publice, şi ştiu că aşa e. Şi da, s-a dus şi pentru bani. Aici avea salariu 10 milioane, iar în teatrul de război primea 2.180 de dolari pe lună“.
Viaţa e greu de oprit când se hotărăşte să fie sadică. Odată cu trecerea la cele veşnice, Bogdan Hâncu a adus mai mulţi bani familiei sale decât în întreaga lui carieră militară: 80.000 de euro, acea primă de asigurare pe care nu şi-o doreşte nimeni.
Tariful morţii: 200 de euro
Moartea lui Bogdan a avut o factură fixă: 200 de euro. Atât scrie, într-o rezoluţie a Ministerului Public, secţia Parchetelor Militare, că a primit irakianul Riyaadh Hussien Alwaan, pentru a aşeza dispozitivul exploziv pe ultimul drum al românului. Cazul a fost, însă, clasat de autorităţile române, pentru că, aşa cum scrie în aceeaşi rezoluţie, „sistemul juridic irakian nu permite efectuarea actelor de urmărire penală de către o parte străină pe teritoriul Irakului, în legătură cu o infracţiune săvârşită pe teritoriul naţional de către un cetăţean al acestui stat“. Deşi şi-ar dori măcar un crâmpei de răzbunare şi prin justiţia pământească până să ajungă cazul la Instanţa supremă a lui Dumnezeu sau Allah, mama lui Bogdan se simte neputincioasă: „Ar fi o cale să fac contestaţie la rezoluţia asta, dar costă o groază de bani. Ce să fac, să vând casa pentru a mă bate cu Irakul?“.
Valerian Hâncu înţelege, probabil, mai bine de ce a plecat fiul său pe drumul către nicăieri. Colonelul ai cărui ochi albaştri nu au mai râs din primăvara lui 2006 a avut, şi el, chemare către teatrele de război, în care a petrecut mai bine de şase ani din viaţă. „Cel mai greu a fost în Somalia. Asta e, am fost militar şi am vrut să fac meseria asta de-adevăratelea. Aşa a vrut şi Bogdan“.
În fiecare joi şi duminică, soţii Hâncu au, de doi ani, aceeaşi destinaţie: Cimitirul Eroilor din Iaşi, unde este mormântul lui Bogdan, situat într-o zonă aparte, a celor căzuţi în luptă - un alt privilegiu pe care nimeni nu l-a vrut. „Mergem şi joia, pentru că într-o joi a murit. Acum m-am mai liniştit puţin, dar au fost luni în care nu puteam ieşi din casă, doar la cimitir“, povesteşte doamna Hâncu.
„Nu a mai întrebat nimeni: Unde e mormântul lui «tâmpitul ăla»?“
În drum, părinţii trec şi pe o stradă care ar fi trebuit să poarte numele copilului lor: o idee a primarului, anulată, însă, de meschinele lupte politice din consiliul local. Despre celelalte instituţii ale statului, Carmen Hâncu nu poate vorbi decât cu repulsie: „Cei de la Bucureşti, începând cu Băsescu, nimeni nu are nicio treabă. Mi-au dat decoraţia asta, Steaua României, ce să fac eu cu ea? Asta ar trebui să însemne că le pasă? Nu mai zic de parlamentari, că au fost în Iaşi de 1.000 de ori. N-a venit nimeni să întrebe: unde e mormântul lui «tâmpitul ăla?». Nici nu mai zic să vină cineva să ne întrebe ce facem noi. Jos pălăria, în schimb, pentru colegii lui Bogdan din Poliţia Militară, care chiar ţin legătura cu noi şi îi simţim aproape şi acum“.
Dacă nu a venit Bucureştiul la dumneaei, Carmen Hâncu a mers ea la Bucureşti. Chiar la Palatul Victoria, invitată de premier pe 25 octombrie, de ziua Armatei, la „un fel de recepţie pentru familiile eroilor“. S-a uitat în ochii lui Tăriceanu şi i-a spus ce-i stătea pe suflet. „După cuvântări, domnul premier şi cu domnul ministru Meleşcanu au venit să ne salute pe fiecare. Atunci eu m-am uitat la primul-ministru şi i-am zis: nu mai am decât o singură rugăminte. Aduceţi-i pe băieţi acasă. Le-a îngheţat zâmbetul la toţi“.
Discuţia cu familia Hâncu mai are un spectator: pe micul Cătălin, un puşti de 6 ani. Este fiul surorii lui Bogdan, plecată la muncă în Italia. Aparent, copilul este total absorbit de calculatorul pe care se joacă. Se întoarce doar când doamna Hâncu izbucneşte în plâns cu Steaua României în mână. O întreabă mirat: „De ce plângi, buni?“. „Mi-e dor de Bogdan“, îi răspunde doamna, trântind decoraţia peste un vraf de articole decupate din ziarele care scriau, acum doi ani, despre fiul său. „Şi mie mi-e dor, buni, dar nu plâng“, îi răspunde copilul şi se întoarce la jocul în care nişte soldaţi virtuali se împuşcă. Acolo, şi doar acolo, fiecare dintre ei are, însă, şi câteva vieţi de rezervă.
"S-a dus şi pentru bani. Aici avea salariu 10 milioane, iar în teatrul de război primea 2.180 de dolari pe lună." - Carmen Hâncu, mama soldatului erou
Soldaţii rămaşi în Irak se despart de camaradul căzut în luptă
cu onoruri militare şi tradiţii creştine
IOAN GROSARU
Poetul-jurnalist din Păişeni era singurul ajutor al familiei
Satul sucevean Păişeni, aruncat parcă de cineva supărat pe viaţă dincolo de pădure şi de orice drum asfaltat, avea doar două şanse să ajungă celebru: fie odată cu inundaţiile de care a scăpat, deşi e traversat de un râu de a cărui revărsare nu l-ar proteja nimic, fie prin gloria unuia dintre săteni. Singurul care ar fi avut şansa de a ajunge cunoscut şi dincolo de marginea satului era Ioan Grosaru. Fascinat de cărţi încă de mic, a citit atâtea până când s-a apucat să le scrie el. Poezii.
Astăzi, şcoala în care a buchisit primele poveşti îi poartă numele. Din păcate, însă, nu pentru faima sa de poet, ci pentru că, pe 21 septembrie 2007, Grosaru a devenit al doilea militar român mort în Irak, după ce vehiculul de patrulare în care se afla a trecut peste o mină.
„Ne-a păcălit că o să se ocupe cu cărţile“
Ioan Grosaru avea 35 de ani şi voia lucruri simple: o casă, o familie, să înveţe să filmeze ca un jurnalist, să-şi ajute familia. N-a apucat să realizeze decât puţin din ultimele două dorinţe: câteva DVD-uri cu filmări din Afganistan primite de familie de la Armată arată, chiar şi pentru un telespectator amator, că Ioan Grosaru începuse să deprindă tainele camerei de luat vederi. Imaginile pot fi vizionate pe calculatorul cumpărat de sublocotenentul post-mortem pentru nepoţelul său - cel mai important cadou pentru cei de-acasă.
„A fost şi în Afganistan, trei luni, în 2005. Acolo a învăţat să filmeze. A vrut să plece în Irak ca să-şi cumpere casă. Stătea cu chirie şi avea salariu de 9 milioane şi ceva. Pe noi ne-a păcălit că o să fie mai retras, că o să se ocupe cu cărţile. Până atunci lucrase la o unitate militară din Timişoara“, povesteş te Teodora Costache, sora lui Grosaru şi mama copilului care îşi atinge calculatorul ca pe cea mai fragilă dintre jucării, explicându-ne puţin ruşinat: „Nu vreau să se strice niciodată“.
Sora lui Ioan Grosaru îşi aminteşte ziua în care a picat vestea despre moartea fratelui său ca pe un film pe care tocmai l-ar fi văzut pe unul dintre DVD-urile de pe masă. „Mă uitam la televizor. Am auzit: «Un bărbat de 35 de ani din Timişoara a murit. Nu putem da amănunte». Stăteam pe pat şi aşteptam să se spună numele. Atunci a venit primarul pe la colţul casei: «Ce faceţi? Sunteţi singură? Soţul e acasă? Nici mama?». A ieşit şi copilul din casă şi atunci l-am întrebat pe domnul primar: «Spuneţi! Irakul, nu?». N-am mai auzit decât: «Doamnă, trebuie să fiţi tare». După aia nu mai ştiu ce s-a întâmplat.“
Joc de orgolii cu placa memorială
La fel ca şi familiile celorlalţi eroi, şi rudele lui Ioan Grosaru au avut şocul de a se trezi înconjuraţi de atenţia publică. Cum n-au trecut decât câteva luni de la ziua neagră, impactul nu s-a risipit pentru Teodora Costache: „Au venit o grămadă de oameni. Pe primar l-a sunat şi ministrul Meleşcanu. I-au dat şi numele la televizor. După aceea, ministrul Meleşcanu a venit şi la aeroport. Ne-a întrebat de mama, că nu are bani de medicamente. Cred că ştia că Ion ne ţinea cu bani. Când a fost în Afganistan, ne-a luat şi porc de Crăciun“.
În lumea de la Păişeni, propria cămaşă este, însă, mai importantă pentru oameni decât haina altora, fie ea şi militară. „Sunt oameni care sunt invidioşi. Când a fost să ne ajute Armata şi Patriarhia să ne dea bani de înmormântare şi să-i publice cărţile lui Ion, un sătean care ţine cu primarul de aici zicea: «Cine-i, domne, Grosaru ăsta? Că s-au ajuns, au acuma şi bani, şi cărţi…»“, spune Teodora cu tristeţe.
Discuţii au fost şi când a venit vorba să i se facă fratelui ei şi un monument, la intrarea în sat: „Placa a fost luată de un om care voia şi el să fie primar în sat. Primarului care e acum nu i-a convenit. A trimis pe cineva să dea jos placa. Până la urmă n-a mai dat-o jos, că i-a fost frică de lume“.
„Pe el n-o să-l uite niciodată lumea“
Sora lui Grosaru ne dezvăluie că, după moartea lui Ioan, familia a decis să transforme „casa veche“ din curte într-un loc de cinstire a memoriei sublocotenentului. Ne conduce acolo şi facem două descoperiri. „Casa“ e de fapt o cameră, plină ochi de fotografii şi reviste în care militarul îşi publicase poeziile, diplome şi decoraţii - toate străjuite de chitara la care eroul familiei şi al Armatei Române cânta din când în când. A fost trimisă tocmai din Irak de foştii săi camarazi. A doua descoperire este o doamnă peste care au trecut aproape 80 de ani şi multă durere: este mama lui Grosaru. Stă pe pat, vegheată de pe peretele din spate de două fotografii. Într-una îl recunoaştem pe Ioan, iar în cealaltă Teodora Costache ne spune că se află un alt frate de-al ei, mort tot în Armată, în urmă cu mulţi ani: „Nu pe front, a trecut unul cu maşina peste el, dar tot Armata se cheamă că l-a omorât şi pe el“.
Bătrâna doamnă Grosaru stă amuţită şi priveşte toate lucrurile din jurul ei. Despre copilul ei mort în Irak nu poate să vorbească fără să plângă. Se străduieşte să spună o frază, care i se pare, probabil, cea mai bună descriere a lui Ioan: „Era un copil bun. Era cu cărţile, ştia istorie. Cine îl întreba, tot ştia“. Tot pasiunea lui Grosaru pentru literatură este şi sursa marilor speranţe ale Teodorei că amintirea fratelui său va primi cinstea cuvenită chiar şi atunci când politicienii şi ziariştii vor avea altele pe cap: „Pe el n-o să-l uite niciodată lumea, pentru că el a scris cărţi, iar scriitorii nu sunt uitaţi niciodată“.
"Pe el n-o să-l uite niciodată lumea, pentru că el a scris cărţi, iar scriitorii nu sunt uitaţi niciodată." - Teodora Costache, sora lui Ioan Grosaru
Sora şi mama lui Ioan Grosaru speră ca măcar poeziile
militarului să nu-l lase pe acesta să cadă în uitare
ŞTEFAN BĂLAN
Andreea, copilul-erou al unui militar care a scăpat din război, dar n-a mai ajuns acasă
Locotenent-colonelul Ştefan Bălan nu se află pe lista celor nouă eroi recunoscuţi de statul român. Nu a murit pe front, ci la o curbă tragică pe care destinul a ales s-o ia în viteză maximă pe 28 iulie 2006: într-un accident de maşină, pe drumul de întoarcere de la Bucureşti către Focşani. Cu doar câteva ore în urmă coborâse din avionul militar Hercules. Abia ajunsese în ţară după o misiune de şase luni în Irak. Scăpat de bombe, mine şi gloanţe, ofiţerul Bălan a fost ucis de o imprudenţă rutieră.
Împreună cu el a murit şi soţia sa, care venise să-l ia de la aeroport, iar fiica lor, atunci în vârstă de 14 ani, a primit o prognoză cât se poate de pesimistă din partea medicilor.
Această poveste are, însă, un erou: este chiar Andreea, fiica lui Ştefan Bălan. Un copil care arată că românii au dreptate când spun că nu-i dă Dumnezeu omului mai mult decât poate să ducă. O adolescentă care, trezită dintr-o comă din care puţini medici o mai vedeau ieşind, a reuşit ca într-un an să înveţe din nou să meargă, să vorbească şi să citească. Şi în timp ce făcea toate astea, a acceptat că nu-şi va mai vedea părinţii niciodată, chiar dacă trebuie să trăiască în continuare în apartamentul renovat din banii trimişi de tatăl său de pe front. Acelaşi apartament dereticat de mama sa în ultima noapte dinaintea plecării către Bucureşti, pe un drum de pe care nimeni nu ştia că doar Andreea se va întoarce vie. Apartamentul a rămas şi astăzi ca şi atunci, doar că au mai apărut o bicicletă medicinală şi un televizor, ambele donate de Armată. Întreţinerea casei, mâncarea de fiecare zi, cărţile şi îmbrăcămintea sunt plătite, într-un fel, tot de părinţii Andreei - doar că acum prin pensia de urmaş de 20 de milioane de lei vechi, care constituie singurul venit al fetei.
„Când făceam gimnastică şi mă durea, îi dădeam antrenorului o palmă“
Vegheată de bunicii săi, abia întoarsă de la şcoală, Andreea vorbeşte despre moartea părinţilor impunându-şi un ton detaşat, pe care s-a învăţat să-l folosească în puţinele interviuri pe care le-a dat ziariştilor. „Lucrul ăsta m-a făcut să mă maturizez înainte de timp, pentru că am realizat ce s-a întâmplat cu ei. Nu că au murit, dar că n-o să-i mai văd. Mi-am dat seama de asta imediat ce mi-au spus, atunci când am ieşit din comă. Atunci m-am hotărât să lupt, pentru că eu am avut norocul să trăiesc“. Perioada de recuperare a fost cumplită pentru fetiţă: „Nu ştiam să vorbesc, să merg, să fac nimic. Când făceam gimnastică şi mă durea, îi dădeam antrenorului o palmă. Primul cuvânt pe care l-am scris a fost «mare». Mă duceam des acolo cu mama“.
Bunica Andreei, mama ofiţerului Bălan, a preluat din mers nu doar educaţia fetiţei, ci şi vârtejul din sufletul chinuit al acesteia: „N-a plâns până acum treipatru luni. Nici când a văzut fotografiile de la înmormântare nu a plâns. Psihologul zice că e foarte bine că a început să plângă“. Doamna Bălan a încercat o soluţie ingenioasă pentru a reintegra copilul mai repede în societate: „Anul trecut nu a mers la şcoală oficial, pentru că nu era pregătită. Dar eu am mers cu ea la şcoală fără să fie înscrisă. Stăteam în bancă cu ea şi încercam să-i explic ce nu înţelegea“.
Ideea a funcţionat: Andreea, în clasa a şaptea medaliată cu argint la olimpiada de chimie, are acum numai note peste 8.
„Acum nu ne mai sună nimeni“
Mai greu decât să înveţe materiile şcolare, Andreei i-a fost să cunoască din nou oamenii. La asta nu avea niciun manual care s-o ajute: „Asta a durut cel mai mult: oameni care spuneau că îmi sunt prieteni şi m-au trădat. Înainte mă căutau, voiau să vină la noi, iar acum nici nu ne mai cunosc“. Bunica simte şi ea nevoia să confirme: „Nici colegii tatălui său nu au prea încercat să se apropie de ea, în afară de unul sau doi. Atunci, când s-a întâmplat accidentul, foarte multă lume ne suna. Acum nu ne mai sună nimeni“.
Chiar dacă statul român nu-l recunoaşte ca atare, pentru Andreea tatăl său are fără niciun dubiu calitatea de erou: „Da, tata este eroul meu. A avut grijă de mine, m-a ajutat. Când era în Irak, i-am trimis şi eu un tort de Paşti“.
Cât despre război, copilul are o definiţie simplă, dar la care nu prea mai ai ce să adaugi: „Războiul este pentru că oamenii nu se mai pot înţelege prin vorbe şi preferă să se bată. Şi mor oameni nevinovaţi. Iar după ei rămânem noi să-i plângem“.
"Războiul este pentru că oamenii nu se mai pot înţelege prin vorbe şi preferă să se bată. Şi mor oameni nevinovaţ i. Iar după ei rămânem noi să-i plângem." - Andreea Bălan, fiica lui Ştefan Bălan
Andreea Bălan, un copil care a câştigat lupta cu propria tragedie
STATISTICĂ NEAGRĂ
Eroii români în teatrele de război
IOSIF SILVIU FOGORAŞI
11.11.2003, Afganistan
MIHAI ANTON SAMOILĂ
11.11.2003, Afganistan
NARCIS ŞONEI
24.04.2005, Afganistan
BOGDAN VALERIAN HÅNCU
27.04.2006, Irak
IONEL GHEORGHIŢĂ DRĂGUŞANU
20.06.2006, Afganistan
AUREL MARCU
6.09.2007, Afganistan
IOAN GROSARU
21.09.2007, Irak
IONUŢ COSMIN SANDU
20.03.2008, Afganistan
CLAUDIU MARIUS COVRIG
13.06.2008, Afganistan
ÎNCERCARE
Caritate în uniformă
În luna mai, Ministerul Apărării a înfiinţat o asociaţie menită să-i ajute pe militari şi pe urmaşii acestora. Asociaţia, condusă de ministrul Teodor Meleşcanu, doreşte să ofere suport inclusiv rudelor rămase în urma celor decedaţi în teatrele de război.
Persoanele care doresc să sprijine activitatea asociaţiei îşi pot depune contribuţiile financiare într-unul dintre următoarele conturi:
ÎN LEI:
RO90 RNCB 008110138127 0001
ÎN EURO:
RO63 RNCB 008110138127 0002
ÎN USD:
RO36 RNCB 008110138127 0003
|
Razboaiele moderne...(1)
...nu mai presupun zeci de mii de morti intr-o sigura batalie! Acest soldat nu a murit pentru Bush (asa cum nici in WW2 nu au murit pentru Hitler ci pentru tara noastra ciopartita), el a murit pentru apararea civilizatiei cu care ne-am obisnuit si pe care dorim sa o pastram. Suntem intr-o alianta care ne asigura securitatea si trebuie sa ne achitam de obligatii. Aceasta alianta ne da garantia ca nici un razboi nu se va mai purta pe teritoriul tarii noastre, si pentru asta vor mai muri sigur cativa soldati in teritorii straine.
Razboaiele moderne (2)
Pe soselele tarii au murit in doua zile tot atatia oameni cati au murit in razboi de cand suntem in NATO. Diferenta? Pe sosea au murit degeaba, ceilalti cu un scop foarte bine definit. Sigur, e pacat de fiecare viata pierduta, dar in WW2 am pierdut sute de mii de soldati si tot am ajuns in cea mai neagra perioada din istorie, de care inca nu am scapat! Acest razboi nu mai este pentru teritorii ci intre civilizatie si evul mediu! De ce? Noi nu vrem sa ne intoarcem la acel nivel! Stiu ca vor fi destui care vor sari pe mine, dar daca vom gandi un pic mai departe, vom vedea ca acest razboi are un cu totul alt scop decat petrolul sau alte interese marunte, dar nu se poate spune pe fata adevarata natura a lui!
Concluzie? Acesti oameni sunt intr-adevar niste eroi care au murit PENTRU ROMANIA.
Concluzie- pentru Crangasu
In Irak e vorba de o coalitie care nu are nimic de a face cu NATO care e alianta. De acord cu Afghanistanul, e misiune NATO si trebuie sa ne achitam de obligatii, in rest ....e discutabil desi nu e nimic de discutat atata timp cat nu avem obligatii.
Exact asta am vrut sa punctez
Aici nu este vorba de NATO, de ONU, sau alta alianta. Cred ca acest razboi are un cu totul alt caracter: RELIGIOS!
Petrolul nu e religios
E vorba de petrol sau resurse minerale nu de religie. Religia nu are nimic de a face cu aceste razboaie din Irak si Afghanistan. E vorba de aducerea petrolului din centrul Asiei la terminale din Oceanul Indian. Din pacate, pentru unii, aceste trasee nu pot sa treaca decat prin Afghanistan, Iran, Georgia, China. Nici din Irak nu se transporta usor petrolul pentru ca trebuie sa treaca inevitabil prin cele patru regiuni siite din sud.
Razboaiele in genere
sunt (dincolo de jocurile politice) niste jocuri inventate de copii mari imbracati in uniforme cu fireturi care stau la birouri de MStM si-i trimit pe altii la macel... Intr-un fel acesti DIRIGUITORI infantili hotarasc soarta celor DIRIJATI... impreuna cu JUCATORII politici DIRIJATI la randul lor de INTERESUL ECONOMIC al marilor corporatii... Restul este circ ... in care un acrobat... un salt mortal ... un dram de ghinion sau de noroc... iar masinaria producatoare de arme si materiale de razboi face tot posibilul sa nu intre in criza de supraproductie si sa ramana cu marfa in stoc... inclusiv drapelele invelitoare si cutiile negre pentru repatriere... Asa ca, cuvintele frumoase despre eroi sunt pentru naivi... Pacat de tineretea pierduta si de durerea familiilor celor din Romania, dar si din SUA si alte tari... La Nicopole vazut-ai ... Ce-i mana pe ei in lupta ? Ce voia acel Apus ? Intrebari actuale si azi...
cred ca e invers
In Afganistan e ONU iar in Irak e NATO.
pt. ion crangasu
de acord ce spui de atentate, numai ca pana n-au venit americanii irakienii n-aveau probleme de genu' asta. atentatatele le-a adus "eliberarea" de sub regimul lui sadam. si inca ceva am acuzat doar razboiul din irak nu cel din afganistan, care e o reactie normala dupa atentatele din 11 septembrie.
Tineretea si banii...
Pacat de ei ca erau tineri. Au plecat acolo, la razboi, NU pentru a-si apara "granitele tarii", ci pentru niste BANI. Imi pare rau sa o zic... dar acestia se numesc MERCENARI. Va place sau nu va place! Violenta naste violenta. Iar tot razboiul acesta creat in Iraq este bazat pe exploatarea petrolului de catre USA, pentru ca ei, americanii, sa aiba cel mai scazut nivel al pretului la statiile de pompare. Ei, romanii, NU au murit la granitele tarii. S-au aruncat intr-un razboi care nu a fost creat de ei. Granitele Romaniei nu sunt in Iraq. Acolo este o forta de OCUPATIE! Nu de eliberare! Sadam a fost execuatt acum mult timp dar americanii sunt inca acol... de ce? Iar banul, ochiul dracului, i-a chemat pe acesti tineri... Sa le fie tarana usoara!
Nenea violonistu' !
Tare mai cinti cu foc, dar ai vioara neacordata si nu e dat arcusul cu saciz.
Mult mai multi romani mor pe santierele de constructii in strainatate, si pe camioane si omoriti departe chiar de ai nostri ca sa-i jefuiasca.
Aceia nu se duc tot dupa bani pe santiere ?
Soarta lor nu te priveste ? Cum de te apuca minia numai cinde vorba ca ar fi cumva US ? De ce nu ceri sa nu mai plece lumea pe santiere ? sau cu camionul ? Saddam e spinzut, dar Iraq nu a fost Saddam. Si ceausescu e mort, dar problemele romaniei ramin !
Ca esti un indoctrinat , si ca pui botul la propaganda, e sa stii, mai pruna ca este mandat ONU pt forte in Iraq pina la sfirsitul anului acesta. Supriza ? Nu ai stiut ? Desigur ca nu ! Ca propaganda merge ca e treaba US.
Ce-ar fi sa iei vioara si nu mai cinta la masa noastra. Du-te si invata despre mandatele ONU !
Da, forta de ocupatie.
Da, zic FORTA DE OCUPATIE! Poate nu ai vazut la TV imaginile cutremuratoare cu acei copii schingiuiti de razboi! Sau cu acei civili ale caror case erau distruse complet! Si comentezi aici pe forum din simplul motiv pentru ca tu stai acasa, in liniste si cu ai tai. Nu trebuie confundat terorismul international cu civilii si copii! Bush a atacat Irakul pe motivul acelor bombe nucleare (sau facilitati)... care nu au fost gasite niciodata.. pentru ca... a fost o "eroare" intentionata, un pretext pentru ca ei sa ramana acolo si sa "asigure" stabilitatea.... si sa suga petrolul! Si apropo... daca ai asculta pe la stirile internationale... asa si este catalogat razboiul din Irak: OCUPATIE! Nicidecum de pace sau stabilitate!
Costa
Asa este, am vazut si eu la TV copiii morti sau schingiuti in timpul razboiului, dar am vazut in aceeasi masura si foarte multi morti sau mutilati care mergeau la serviciu si au avut ghinionul sa fie la locul nepotrivit la timpul nepotrivit! Hai sa vorbim si despre ei ca asa ar fi corect, nu?
Si mai spui ceva: Violenta naste violenta! Ai perfecta dreptate! Dar sa sa vedem ce s-ar fi intamplat daca dupa primele atentate, toata lumea tacea din gura, ii critica putin la TV, faceau cateva mitinguri pasnice prin care condamnau cele intamplate si gata! Aia se simteau atat de rusinati incat nu mai atentau la viata nimanui? Eu am serioase indoieli! Este ca si cazul infractorilor de rand, care ,sub umbrela legilor si stiind ca nu li se poate intampla mai nimic, au ajuns sa atace pana si politia! Nu sunt pentru razboi, dar arata-mi tu alta cale pasnica!
Servilism politic
se numeste participarea Romaniei la razboiul ilegal din Iraq. Argatul care ia cina cu boierul tot argat ramane.
Daac spun ca esti prost informat ?
Daca iti spun ca razboiul este perfect legal si e Misiune ONU ?!
br/>Raposatul Munteanu, amb Romaniei la ONU era cind s-a votat misiunea.
A fost in unanimitate . Pina si siria a zis DA !
Sa distorsionezi adevarul doar ca esti tu gelos pe US , ca a inventat iPod ! ;))))))
Mai baiete
parca mai discutaram ca US a minit la UN si a prezentat poze trucate si a spus ca Iraq poseda arme de distrugere in masa, samd.
Pai tu spuneai, atunci ca US, nu tre' sa 'dea de sama' la nimeni.
Votul de la UN se bazeaza pe afirmatii mincinoase si prin urmare este ilegal. Arme de distrugere in masa nu s-au gasit, arme chimice nix. Spune-mi care este motivul? Excludel pe cel geo-strategic - care nu a fost invocat la UN.
Pentru Q
Arme de distrugere in masa?
Imi aduc aminte de un reportaj in care am vazut mii de morti (gazati parca, dar nu mai conteaza). Erau kurzii pe care Sadam ii ucisese cu mult inainte de razboi. Cu ce? Cu acele arme de care vorbim si care nu s-su gasit! Deci ceva, ceva au avut, ca n-au fost ei usa de biserica!
Sadam... s-a dus, dar...
Da, asa e. Sadam a fost de vina. L-au prins, executat... Gata spectacolul! Dar ce au lasat in urma lor???? DEZASTRU! O tara absolut faramata, pusa la pamant, cu mii de familii distruse pe veci, un loc unde americanii isi testeaza armamentele, un loc unde ei isi consuma supra-productia de armament, departe de fericita lor patrie... Asa cum au facut si in Vietnam. Asa cum fac si in Afganistan... cu acel... BinLa Den... absolut riculos ca nu-l pot gasi, cand au echipamente de spionaj din satelit care identifica la cm patrat! Cand el, Bin... are afaceri de miliarde de USD in USA....Haios, nu?
Aveti bunul simnt si nu murdariti pe acesti oameni...
Va rog macar de data asta sa aveti bunul simt sa nu murdariti pe acesti oameni.
Indiferent de ce s-au dus acolo: pentru ca cei ramasi de acasa sa traiasca mai bine sau pentru ca asta le era meseria si doreau sa o faca cat mai bine, astfel de oameni vor muri pentru ca noi sa ne putem scrie in tihna comentariile pe forumuri in caz de Doamne fereste un razboi. Astfel de oamenii ne vor scoate de sub darimaturi daca va exploda o bomba pusa de ticniti. Astfel de oameni merita tot respectul nostru.
O generatie de pisici
Asta sinteti ! Nisite mitze !
Militarii au ceva in plus; ceva ce noi nu avem.
Ei nu cer mila nimanui si nici nu sint impresionati de grija voastra falsa.
Dupa capul vostru, pacifistilor !
Care este meseria de soldat, pe care sa o fac ? Ca tot ii chemati acasa ....
Daca soldatul nu este unde e razboi, atunci unde ? Minerul e unde e carbune, tractoristii unde sint ogoare , SO Vintu unde sint aconturi grase, Tiriac unde sint porci mistretzi, etc.
Vreti sa vina sa stringa recolta ?
Daca sinteti asa de milosi, de ce nu luptati si contra celor ce merg in constructii in Italia ? Ca mor mai multi acolo decit in Iraq ~.
In loc sa le dati respecul pe care-l merita, voi vorbiti prostii. Macar ca au o gena in plus. Cea a curajului...
Antoine de StExupery a spus
foarte corect definitia curajului - inconstienta si o mare doza de nebunie... Dar el a murit luptand pentru patria sa, Franta. Iar o mare parte a activitatii a dus-o in mediul musulman unde era privit ca ocupant, colonial. Fara a fi in conflict personal... Daca vrei sa-ti pazesti tara este una si vei fi soldat in caz de nevoie - asta inseamna a fi militar, ostean al tarii tale, nu sa bati coclauri de pe glob cum fac USArmy.
Cu tot respectul''''
"Nu scrie nicaieri asta, dar eu am lucrat cateva zeci de ani in Armata, ca ofiter cu informatiile publice, si stiu ca asa e."
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Cu tot respectul, dar asta te descalifica pt a vorbi.
In zeci de ani ( deci comunist, ofitzer, informator ) nu ai aflat ca soldatii lupta ?
Ai crezut ca nuimai primesc permisii si se pregatesc de defilare cintind la famfara ?
Am respect pt durere, dar lasa politica la altii.
Misiunea din Iraq este o misiune ONU si nu a lui bush. Ca si altii, banuiesc ca nu ai stiut.
Asa e !
In rest, tot respectul si plecaciunea pt asa mare durere !
Si nu uita ca si altii mor. Mor pe santiere, pe sosele, muncind si fara sanse de avansare .... in grad. Nici la ei nu vine nimeni sa mai filmeze.
Sa se odihneasca in Pace !
Tractoristule
UN a fost indus in eroare de mincinile prezentate de administratia Bush, arme de distrugere in masa, samd. Sper ca nu uiti ce pozele din satelit ce au fost prezentate. Nu s-a gasit nimic pana acuma. Totul se bazeaza pe bazaconii inventate de CIA - la comanda!
COMUNICAT MAE - REZOLUTIE CS-ONU - 8.06.2004 - EP1
Data: 08.06.2004
Romania a exprimat luni, 7 iunie, intentia de a coautora, impreuna cu SUA si Marea Britanie, noul text de rezolutie privind Irakul, gest consecvent cu angajamentul ferm asumat de a contribui la stabilizarea interna si la reconstructia economica si institutionala a Irakului, atat in plan bilateral, cat si multilateral.Proiectul de rezolutie marcheaza momentul istoric de transfer al suveranitatii catre Guvernul interimar irakian, care va avea loc la 30 iunie a.c., si subliniaza rolul esential pe care ONU il va avea in derularea etapelor politice, constitutionale si electorale din Irak.In cadrul reuniunii din 7 iunie a Consiliului, Secretarul General al ONU, Kofi Annan, si consilierul sau special, Lakhdar Brahimi, au facut un apel catre comunitatea internationala de a sprijini noul guvern interimar din aceasta tara, aflat in plin proces de preluare a atributelor de suveranitate deplina la 30 iunie a.c. si de pregatire a alegerilor libere.
COMUNICAT MAE - REZOLUTIE CS-ONU - 8.06.2004 - EP2
Se intentioneaza ca in cursul zilei de astazi, 8 iunie, rezolutia sa fie supusa la vot intr-o reuniune formala a Consiliului de Securitate al ONU. Romania considera ca sunt intrunite conditiile de fond pentru adoptarea noii rezolutii, datorita inclusiv largului sprijin de care se bucura textul propus din partea noului guvern interimar irakian, exprimat la reuniunea din 3 iunie a Consiliului de Securitate de ministrul de externe, Hoshyar Zebari.
Noua rezolutie privind Irakul reflecta concluziile unui amplu proces de consultare in interiorul Consiliului de Securitate si a altor grupuri de state ale ONU, care au contribuit la efortul comun de consolidare a proiectului de rezolutie prin incorporarea in text a unor contributii si sugestii venind in intampinarea aspiratiilor poporului irakian.
COMUNICAT MAE - REZOLUTIE CS-ONU - 8.06.2004 - EP3
Practic, toti membrii Consiliului au contribuit pe parcursul negocierilor cu propuneri de principiu si sugestii concrete de text. Proiectul final de rezolutie, coautorat si de Romania, este rezultatul unei veritabile munci de echipa in cadrul Consiliului. Implicarea Romaniei in promovarea rezolutiei, inclusiv prin coautorare, este motivata si de necesitatea de a asigura reconfirmarea sustinerii din partea comunitatii internationale si a autoritatilor irakiene pentru prezenta militara in Irak, inclusiv a trupelor romanesti.
In baza mandatului incredintat, delegatia romana la CS a urmarit cu titlu prioritar asigurarea unor conditii cat mai favorabile pentru actiunea celor 800 de militari romani din Irak, cat si a activitatii expertilor romani implicati in procesul de reconstructie institutionala si economica din aceasta tara.
COMUNICAT MAE - REZOLUTIE CS-ONU - 8.06.2004 - EP4
Romania se va implica in continuare activ in sprijinirea intereselor majore ale populatiei irakiene - intarirea securitatii, democratie, dezvoltare, inclusiv pe perioada presedintiei Romaniei la Consiliul de Securitate (iulie a.c.), al carei debut va coincide cu momentul transferului de suveranitate in Irak.
DINCOLO DE....
toate "incadrarile siropoase" ONU,NATO....trupe,casti albastre,petrol,religie,interese,Americani..... concluzia domnului Ion Crangasu mi-a mers la inima :" Acesti oameni sunt intr-adevar niste eroi care au murit PENTRU ROMANIA!!"
Sincer,nu numai ca sunt intr-u totul deacord,dar chiar sunt "mandru" ca un forumist care "ataseaza de la stanga la dreapta" a putut in numai cateva slove sa fie atat de talentat,perfect si concis in catalogarea dumnealui!!SUPERB!
P.S.in calitate de ofitzer in rezerva,intr-o armata cu multe pierderi umane in decursul ultimilor decenii,inteleg pe deplin durerea si tumultul familiilor indoliate.....DUMNEZEU SA-I ODIHNEASCA IN PACE!ROMANIA ESTE OBLIGATA SA LE RESPECTE AMINTIRE VESNICA!
Pacat de ei...
Bineinteles... ca fost militar, ca ai sa fi cu ei! Dar asa, ca "ofiter" (ce bine suna, nu?)... stii care este diferenta intre un MERCENAR si un MILITAR? Sau intre un CORSAR si un PIRAT? Asta e! Au ales sa plece acolo! Nu au fost luati cu arcanul de la poarta. Pentru bani, aventura, adrenalina... pentru uniforma si beneficii... Asta este! Doar atat... pacat de tineretea lor...mare pacat!
draga "COSTA"...
1.ma doare-n cot de cum suna-n urechea matale chiar n-are nici-o legatura,nu cu naratziunea in sine si nici cu, comentariul meu!2.tu ma intrebi pe mine care e diferentza dintre un mercenar si un militar?!?credema ca-n timp ce altzii erau la coada la pasapoarte si/sau "inghetzata" am fost la filmul asta si-n Beirut si-n Ghaza,si stiu exact care e diferentza dintre un militar sau un mercenar platit de axa Moskva-Teheran-Damask via Abu-Dabi! - DAR IN CAZUL SOLDATILOR ROMANI ESTE CU TOTUL ALTCEVA,MULT MAI COMPLEX!3.De ce credeti voi ca totul DAR absolut totul trebuie judecat ca printre corcodusele din fatza blocului?4.Am scris clar,dincolo de TOATE,TREBUIE RESPECTATI DE O TZARA INTREAGA,pt bani sau nu,pt un viitor mai bun al copiilor...ASTA NU ARE NICI-O IMPORTANTZA,AU PLECAT CA SOLDATZI ROMANI,GUVERNANTZII VOSTRII(si nu bunica-mea) au hotarat acest lucru,RESPECTATZILE AMINTIRE VESNICA!
JIJI si....CONTRA!!
1.in leg cu: "da ma intereseaza corcodusele din fata blocului ca sunt ale mele si ma doare exact in cot de corcodusele altuia de exemplu alea din irak sau israel. "
DE ACEA ATI AJUNS SA MANCATZI CAPSUNELE' ALTORA....(nici nu stiu daca se merita sa pun semnul intrebarii,fiind vorba de o certitudine deja,si nu de o intrebare!!)
2.in legatura cu Haga si ofitzerii nostrii....esti o buburuza prea mica (din respect pt ceielalti forumisti am folosit doar aceast catalogare), ca sa incep macar un dialog pe acest subiect cu tine!!
3.vezi ca s-a cam terminat sezonul de "corcoduse"...si-ncepe cel al "porcilor mistretzi"!!
@Moshe
Astept sa vad daca ma lamureste sau am inteles iarasi gresit...
Minunat...
Eu ratacesc pe taramuri pamantesti unde nu se inoada nimic, pentru ca la cele celeste nu am acces. Daca se intelege. Mai vedem.
Hehe, greu cu vopselele aste pentru par...
IN ALTA ORDINE DE IDEI....
si in deplina antiteza,Tudorel Melescanu cu a lui ministrii,ministerii mamii lor,mai bine se ingrijeau de o lege clara,logica si umana,care sa asigure urmasilor,o existentza SIGURA SI FARA COMPROMISURI,nu asociatzii fantoma care azi sunt si maine nu,nu mila nimanui,nu conturi bancare!CA NU E VORBA DE OPERATII PT UN COPIL SARMAN DIN MOLDOVA!!
P.S.la "noi" in asemenea cazuri familia este preluata in totalitate sub ocrotirea min. apararii care se ocupa in fatza celorlalte institutzii de stat-sociale,sanitare,bancare si de invatzamant de ABSOLUT TOT!De la locuintza pt familia indoliata si plata studiilor pt copiii pana la job sigur intr-o inst. guvernamentala pt sotie si autoturism nou la fiecare 4 ani!P.S.Suntetzi in EUROPA...resurse avetzi,oameni inteligentzi avetzi cu sigurantza(a fost o placere sa cresc si sa ma educ printre dansii!!),lasatzi furaciunile si mentalitatzile de kolhoz,au trecut deja 19 ani de la rev. si "fotografiile din comentariu" arata ca din anii 50!PACAT!
da la voi asa se face...
...dar cu bani veniti din america....daca ar primi si romania macar jumatate din ajutorul nerambursabil pe care-l primiti voi(cam 20 bilion pe an)...probabil ca alta ar fi situatia...asa ca ciocul mic si pasul mare...
casre
Ai dreptate, primesc bani de la americani. Dar sunt prieteni de-o viata! Tu nu i-ai da unui prieten? Si Romania ar fi primit poate si mai mult, dar noi tot o tinem cu rusii! Si-atunci ce i-ar face sa ne dea?
Pentru Romania au murit !!! Cinste si onoare lor !
Stimati ziaristi, pentru un astfel de subiect de articol va recomand sa intrebati MILITARII, eventual si specialistii in politica externa. Nu mamele si surorile. Nu uitati ca desi nu vreti razboiul, el nu tine cont de asta. Dar cineva trebuie sa faca fata. Cinste si onoare celor care se ridica si fac fata, chiar cu pretul vietii. Respect lor, si odihneasca-se in pace.
partidului din inima ii multumim
scuza-ma ca te deranjez cu o intrebare. care e diferenta intre militarii romani din irak si mercenarii care luptau in congo prin anii '80???
sau vrei sa extinzi chestia cu cinstea si onoarea si la mercenarii aia. ce treba are frate romania cu irakul?????
au murit pentru bani nu pentru tine sau pentru mine sau pentru gramada asta de romani. ca n-ai nici un castig de acolo, chiar dimpotriva. daca americanii ar da ceva mai mult de un scuipat pe romani altfel s-ar comporta cu noi (vezi vizele sau cazul Teo Peter)
Chiar intrebi sau esti doar contra ?
Daca doar esti contra e ok, nu ma deranjezi (mi-e indiferent ca vrei sa fii contra). Daca chiar intrebi atunci afla ca un razboi modern nu mai este precum vechile conflicte de granita. Romania lupta in Afganistan (7 militari morti) si in Irak (2 militari morti; daca am retinut bine numarul) pentru a-si apara interesele.
In ziua de azi, nu prea conteaza ca lupti in Bulgaria sau in Australia. Satul planetar (este real!) inseamna o cobinatie de independenta (politica si culturala mai ales) si interdependenta (de toate felurile). Iar apararea Romaniei inseamna in realitate sa lupti in coalitii de valori si interese, si in functie de statutul (greutatea) momentana.
Iar faptul ca militarii sunt platiti nu ii face egali cu mercenarii pe care ii vezi tu prin filme. Si nu inseamna nimic a priori. Astazi oamenii sunt mai specializati. Unii se ocupa cu functia militara si este normal sa fie platiti pe masura importantei si riscului meseriei.
Domnule Crangasu
Despre ce democratie vorbesti? A americanilor? A noastra? Sau aia din Iraq? Soldatii romani nu sunt acolo ca sa apere granitele Romaniei. Ala nu e razboiul nostru, e razboiul Americii. Crezi ca nu mai poate Bush de democratia alora? Il intereseaza doar petrolul. Plus ca nu poti implementa o democratie de tip occidental intr-o tara ca Iraq. Prea multe diferente de mentalitate. Acolo se duce un razboi din considerente strict economice. Bush nici macar nu a fost original. A aberat despre faptul ca in Iraq se fabrica arme de distrugere in masa. Afirmatie care nici pana azi nu a fost confirmata. Guvernul de atunci a hotarat sa trimita trupe in Iraq ca sa demonstreze "Marelui Licurici" ce parteneri de nadejde suntem noi. Adica ne-am gudurat pe langa americani. Oricum, ce democratie americana e aia in care prizonierii sunt umiliti si supusi la tratamente barbare de catre soldatii americani?
Toate cele bune
Pt Joanna 1
Vrei cateva raspunsuri? Bineinteles ca sunt doar opiniile mele, deci:
1) Da, Bush este interesat de democratia altora, pentru ca toate se leaga: cand faci investitii(sa spunem in ind. petrolieral) esti interesat sa fie respectat dreptul la proprietate! Daca ai investit bani multi, nu doresti sa vina la putere un comunist handicapat si sa spuna ca de azi totul este nationalizat, adica FURAT! Deci trebuie sa vorbesti aceeasi limba a afcerilor! De fapt se poate vedea foarte bine cine a fost destept: Arabia Saudita nu mai poate de bine, si nu a fost "furata" cum incearca unii sa insinuieze!
2) Arme de distrugere in masa? Au fost sigur, altfel nu mureau mii de kurzi intr-un singur atac! Ca americanii nu le-au gasit, asta-i alta problema, ca nici Sadam nu a stat cu mainile in san!
Ptr Ion Crangasu
Poate ai dreptate ca sunt in viata, dar de simularea inecului ai auzit ceva ? Da, sunt oribile crimele si mutilarile. NU LE APROB. Dar lamureste-ma, cei care le comit s-au dus si le fac in alta tara decat a lor ? Au ei nevoie de democratia (originala sau nu) bagata cu anasana pe gat, contrar conceptiilor si traditiilor lor milenare ? A, ai facut investitii acolo. Dar te-a obligat cineva sa investesti acolo ? Vino si investeste in Romania, daca nu ai incredere in altii... A face investitii nu inseamna a ocupa tara si militar impunandu-ti regulile tale impotriva regulilor lor! Moldova si Tara Romaneasca stii de ce au devenit state numai dupa ce regatul ungar a cucerit Ardealul ?
Askiuta
Vezi, fiecare poate avea dreptatea lui! Investitii? Pai daca cineva nu investeste, cum scot ei petrolul? Ca nu fac un put pentru apa! Pentru petrol trebuiesc bani multi si nu ii are oricine. Poate rusii, dar ei sunt reticienti ca il au pe-al lor!(petrol) Arabii, chiar trebuie sa-si vanda petrolul si sa-si cumpere ceva ce au nevoie si ei nu produc ( din nisip nu scoti multe produse). Ce s-a intamplat cu investitia tarii noastre in combinatul siderurgic din Ucraina? Un miliard de dolari CONFISCATI de ucraineni! Cand nu esti sigur pe investitie mai bine nu o faci!
Romanii, dusmanii romanilor
Urmare
Asa cum militarii romani pot muri,in tara sau departe de tara, in lupta cu dusmanii lumii civilizate in care suntem integrati- cu drepturi si datorii, tot asa miile de victime presarate an-de-an pe drumurile scumpei noastre patrii mor in lupta cu alti dusmani, cu "dusmanii casei", conationalii romani, politicienii care nu s-au ingrijit de construirea unor artere de circulatie moderne, sigure,promise in campaniile electorale, ci de construirea unor fabuloase averi personale.
concluzie
recomand politicienilor si celor sceptici sa nu uite ca militarii romani ,au fost si sunt ,mai intai de toate ,cei mai eficientzi ambasadori ai romaniei ...consecintzele actiunilor lor au aruncat romania in lumina scenei politice mondiale ,cu pretzul vietzii unora dintre ei ,iar cheltuielile au fost minime in comparatzie cu rezultatele obtzinute.domnilor la ora actuala suntem si noi bagatzi in seama ,putem zice.aratatzi macar putzina recunostintza acestor oameni caci gestul lor inconstient pentru unii, a ridicat drapelul acestei tzarishoare printre drapelele lumii.vorbitzi frumos despre ei...onoare si glorie lor...traiasca romania