|
Alege luna si anul
 |
Martie |
 |
|
2010 |
|
|
|
După rockeri şi punkişti, o nouă generaţie defineşte identitatea Costineştiului.În urmă cu câţiva ani, pe plaja din
Costineşti te trezeai cu pletoşi
care-ţi cereau ţigări cu privirea
tulbure. Sau punkişti ţepoşi care-şi
băgau mâna în mâncarea ta şi te
ameninţau cu un picior plasat direct
între măsele. Anii trec, vorba cântecului,
şi după o tură de inundaţii crunte şi
reconstrucţia simbolului staţiunii,
Obeliscul, o nouă generaţie îşi expune
concepţia de viaţă pe plajele de aici.
Băieţi cu lanţuri de aur la gât şi freze
aerodinamice şi fete mândre de celulita
lor şi de curelele poleite de „zici că-s cu
aur astea“, dau noua identitate a sta-
ţiunii. Aşa se face că acordurile turbate
de chitară şi cioburile de sticlă de pe jos
au ajuns să fie înlocuite cu megapetreceri,
superchefuri şi alte chestii
deosebit de grozave.
Umbra lui Cristiano Ronaldo,
la Costineşti
Semnalul la cazare e dat în Gara
Costineşti de un mustăcios aşezat la
claxonul unei biciclete cu faţa omului ce
ştie că nimic cu adevărat esenţial nu a
mai rămas de descoperit în Univers. „Te
duc la cinşpe kilometri de aici, ai maşină?“, îl întreabă pe un adolescent
imberb şi cu o expresie stupefiată. „Nu,
dacă aveam, mai veneam cu trenul?“
Alături de personajul nostru tinerel,
în care pofta de viaţă şi distracţie
răbufneşte în serii alternative, mai sunt
alţii vreo sută, orbecăind prin soare în
căutarea unei cazări.
Misiunea le este vizibil îngreunată de
şirul obscen de oameni care acoperă
drumul de aici spre plajă. Masculii, o
serie interminabilă de clone ale lui
Cristiano Ronaldo, cu frizuri de pui ce-şi
aşteaptă liniştiţi căsăpirea: moţ în faţă,
chică în spate, ras scurt pe margini. Ăia
mişto şi cu imaginaţie au investit bani şi
şi-au vopsit părul. Blond auriu, frumos.
Fetele, copii fidele după prietenele lor de
cartier: slipuri adâncite în toate
perspectivele spaţiale, cercei tip „roată
de tractor“, rimel şi ruj, ca să arate sexos
la plajă, aur pe gât, buric şi urechi. La
soare te poţi uita.
Cele mai megachestii
Tot ce e cel mai frumos, cel mai mare
şi cel mai deosebit, în general, se află la
Costineşti. Cele mai tari fete, cele mai
megabăuturi, petreceri adevărate, nu ca
în restul staţiunilor.
„Atmosfera incendiară“ este
anunţată de un băiat, cu ochelari de
vedere ce-i acoperă ochii până la buza
inferioară, din dreptul discotecii
Tineretului. În jurul său se află munţi de
boxe la volum maxim ce-l derutează şi
sperie din când în când pe bietul băiat.
Bine că e „DJ adevărat“, cum, modest, se
autocaracterizează şi trece cu uşurinţă
peste astfel de neplăceri.
În programul nocturn din seara
respectivă îşi făceau galeş loc, sub
privirile băloase a trei domnişoare de pe
plajă, DJ Sava şi Flamingo Boys. Adică
„ăia care se dezbracă pentru toate fetele
frumoase de pe plajă“, cum urlă DJ-ul.
Paiul şi tricoul mulat
La Costineşti, berea se bea la pahar
din plastic cu paiul. Dacă eşti prost,
precum reporterii EVZ, care se uitau cu o
expresie bovină la paiul oferit, rişti să te
scufunzi în penibil.
Alt element esenţial de care ar trebui
să ţineţi cont la un sejur în staţiunea
respectivă este tricoul mulat, alb de
preferinţă, cu oleacă de sclipici aruncat
aşa, indiferent, pe faţa, spatele şi umerii
veşmântului.
Regula este aplicabilă şi în cazul
domnişoarelor, indiferent câte frustrări
ar putea avea legate de dimensiunile
burticii. O vizită de jumătate de oră la
orice terasă din Costineşti vă va face să
treceţi peste ele mai rapid decât aţi putea
spune „valuri de cărniţă“.
CLUB
Fotografii amatori
Toţi cei care ar fi putut fi deranjaţi, în
urmă cu câţiva ani, de rockerii ăia jegoşi
care-ţi cereau ţigări pe plajă, pot sta
liniştiţi. Au fugit din Costineşti. Singurul
loc unde mai pot fi descoperite relicvele
acestora este localul „White Horse“,
ascuns printre nişte bălării. De punkiştii
care-ţi mâncau din pizza nici nu mai
poate fi vorba. În locul lor sunt băieţii în
slip şi cu ceasul la mână care mănâncă
salată şi beau limonadă. Fieful acestora
este podul din zona Obeliscului (foto),
construit după inundaţiile din urmă cu
câţiva ani, peste canalul dintre Marea
Neagră şi un lac din zonă. Locul pare un
soi de „Clubul fotografilor amatori“, cu
zeci de telefoane mobile, în încercarea
de a imortaliza momente frumoase: o
domnişoară care-şi arată sânii frecânduse
cu fundul de bară, tatuajele stilul
Adrian Mutu sau pur şi simplu momente
romantice: un sărut însoţit de apucarea
tandră a partenerei de diverse circumvoluţ
iuni. Că aşa e frumos să faci la
Costineşti, „staţiunea tineretului“...
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
Utile |
|
|
Bucuresti |
 |
Iasi |
|
Constanta |
|
Timisoara |
|
Cluj |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BET |
|
BET-C |
|
BET-FI |
|
RAQC |
|
RTL |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
v-a luat cam mult
Acum vreo 10 ani, cind am inceput sa ma fiu socata din momentul in care deschideam usa apartamentului si pana in momentul in care ma intorceam iar acasa, credeam ca incep eu sa am probleme psihice. La fiecare pas eram dezgustata de ce vedeam in jur. Agresiunea exterioara zilnica, pe linga pupincurismul , incompetenta, ingimfarea prostului, care domneste inclusiv in companiile mari private, m-au facut sa ma ma simt ca un extraterestru si in cele din urma am cedat, am emigrat si, ce revelatie, acum nu ma mai simt extraterestru, totul este asa cum imi imaginam eu ca trebuie sa fie. V-a luat cam mult sa observati tot ridicolul si absurdul vietii de zi cu zi din Romania si totul pleaca de la numarul de carti citite in copilarie si adolescenta, numarul de muzee vizitate, numarul de piese de teatru vazute, muzica ascultata. Va rog sa ma credeti pe cuvant.
x 2...
E trist.... ca ai dreptate! Cine nu a calatorit in lume sau nu a trait in afara tarii... greu va intelege. Nu zic ca in afara merg cainii cu covrigii'n coada si toti sunt sfinti... dar totusi... la noi, este absolut o exagerare a prostului gust... de sus (din politica) si pana jos (la omul de rand). E trist cand ajungi sa te simti mai confortabil intr-o tara straini. Suntem inca un popor care mai avem cale lunga pana sa ne numim un popor civilizat. Fie ca ne place sau nu... asta este adevarul. Avem multe lucruri bune... dar parca cele rele si urate incep sa predomine... Sa fim totusi optimisti... peste 2 generatii va fi mai bine!
Unde e Costinestiul de acum 20 de ani?
Articolul surprinde doar o parte a transformarilor , majoritatea negative, pe care le-a suferit Costinestiul in anii "post revolutionari". La teatrul de vara in afara de suse si megaconcerte cu manelisti mai poti sa vezi eventual cate un film noaptea tarziu. Unde au disparut oare Gala tinerilor actori, festivalul de jazz, concertele trupelor de rock, turneele de vara ale marilor teatre din tara? Raspunsul este simplu cred eu: aceste produse culturale nu mai au trecere in randul tinerei generatii de azi . Mai bine dau din buric pe ritm de manele si se straduiesc din rasputeri sa imite ca stil vestimentar si ca look pe reprezentantii de varf ai acestui gen pseudomuzical. Ce nevoie mai avem de teatru, de rock sau de jazz? Si atunci de ce sa ne miram atunci cand suntem considerati "tigani" in afara tarii cand foarte multi se straduiesc sa imite obiceiurile acestei minoritati din Romania (totusi in anumite zone ale tarii romii nu mai reprezinta o minoritate).