|
E evident, dincolo de cifrele seci de
la BRAT. Gazetele care nu sunt
copertate cu sâni mari, suculenţi,
cu câteva cadavre de ultimă oră sau nu
se distribuie gratuit la metrou nu mai au
cititori.
Nici moartea nu mai citeşte
ziarele. De ce? Răspunsul e multiplu şi
important. Înainte de orice, e personal.
Aveam şapte ani, în ’90, când am stat la
prima coadă pentru un ziar. Se tipăreau
în condiţii oribile, şi articolele, dacă nu
îţi rămâneau în minte, sigur îţi rămâneau
pe degete. Se lua cerneala. O să folosesc
două cuvinte scoase la produs de
Marean Vanghelie: îmi pasă. Nu îmi
imaginam viitorul în afara jurnalismului.
Ca în Borges, a fi ziarist încă însemna un
destin romantic. Acum nu mai înseamnă
nimic. Oferta mediatică e enormă: mii de
titluri unde valoarea se diluează până la
dispariţie. Superbele reportaje ale lui
Cornel Nistorescu din anii ’80 nu şi-ar
găsi locul azi.
Textele sunt chinuite în spaţii meschine,
sub un regim de viteză stupid. De ce nu
mai citeşte lumea ziare?
Pentru că reportajul, cea mai frumoasă
specie a gazetăriei, moare.
Pentru că nu
mai există nici poveşti, nici povestitori. Şi
nici prea multe anchete. Pentru că între
ceea ce se scrie în ziare şi viaţa oamenilor
nu există legături. Punţile sunt frânte.
„Evenimentul zilei“ din anii ’90 se vindea
în sute de mii de exemplare nu doar
pentru că era puiul viu ieşit direct din
găini inventate, ci pentru că era, mai ales,
interesant. Nu existau agenţii de ştiri.
Trebuia să le cauţi oriunde, de la staţiile
de tramvaie la WC-urile publice.
Google-jurnalismul zilelor noastre e
comod, dar nu naşte decât ziarişti mici,
ataşati de un calculator conectat la net.
Ca o imprimantă. Jurnalistul copy/paste.
Gazetele nu mai spun nimic pentru că
e inflaţie de senior-editori. Oameni gravi
cu păreri complexe şi sterpe, indivizi care
n-au mai ieşit pe teren de când erau
fotografiile alb-negru şi muzica se asculta
de pe discuri de vinil. Pentru că în
board-urile instituţiilor de presă se găsesc
pricepuţi la orice, de la chiloţi de damă la
detergenţi şi iaurt. Mai puţin la jurnalism.
N-au trecut două luni de când
priveam melancolic o cafenea din Viena
plină de oameni cu ziarele răsfirate peste
mese. Austria e o excepţie dintr-o lume
care nu mai are timp pentru cuvântul
scris, dar asta nu înseamnă că în România
vom admira vreodată un asemenea
tablou. „Poiana lui Iocan“, câtă va fi fost,
s-a mutat în studiouri de televiziune,
unde câte un guru blazat al publicisticii
contemporane îşi prostituează
notorietatea. Într-o ţară în care la
înmormântarea lui Caiac sute de interlopi
defilează trişti sub o ploaie de flori căzute
din avion, de ce n-ar fi şi ziariştii
tonomate? Jurnalele nu se mai vând nu
pentru că nu dau destule enciclopedii cu
Dali, DVD-uri cu Alina Plugaru sau cărţi
poliţiste proaste. Ci pentru că pedalează
pe partizanatul politic, într-o ţară în care
politica, o curvă decăzută, nu mai trezeşte
decât scârbă.
Viaţa e mereu în altă parte. Şi nu mai
sunt reporteri să ajungă la ea.
|
Foarte trist articol...
Si foarte bun.
Din pacate, "Evenimentul Zilei" nu a fost niciodata un ziar bun. Ma intreb ce reportaje marete scria, in anii '80, un om care, in 2004, nu stia cum se scrie corect "chewing gum".
Din pacate, cei mai multi ziaristii sunt inculti, lipsiti de moralitate si de onoare. Si nu pentru ca ar fi ceva in neregula cu ziaristii, ci pur si simplu pentru ca si ei sunt romani. Din nefericire pentru ei, jurnalistii sunt - inca - mai vizibili decat romanul de rand. Reintoarcerea in anonimat a ziaristului va veni mai repede decat s-ar crede, atunci cand toti vom deveni "bloggeri".
O, tara trista, plina de umor...
EVZ - cel mai bun!!
..singurul le care-l cumpar,iar acest Andrei Craciun nu face decit sa confirme ca in el se poate scrie si puncte de vedere care nu ar conveni proprietarilor, inca o dovada ca Ringier nu se amesteca in continutul ziarului.Felicitari!! Alte ziare nu cred ca au curaj sa publice asa ceva.
Si cine e de vina, monsieur Andrei?
Nu cumva voi, ziaristii? Si aici n-ar trebui sa te incluzi si pe tine? Ai facut o greseala ENORMA in articolul asta. Ai spus ca nu mai exista povesti. Nimic mai fals. Povesti sunt cu zecile de mii, eu insumi pot sa-ti spun vreo cateva care la Holywood s-ar vinde pe banisori frumosi pentru a servi ca scenariu de megaproductie, iar povestile astea nici macar nu se intampla in alt oras decat al tau. Doar ca voi nu mai aveti ochi decat pentru becali, vangheli si interlopi, va calcati pe picioare si va dati coate in burta numai ca sa fiti primii care le baga reportofonul sub nas, si cine stie, poate le mai scapa si un 50 - 100 de euroi din buzunar. Da, poporul vrea paine si circ, dar pana si circul isi are farmecul lui, iar ce ne dati voi e doar o injghebare hidoasa. Sa va fie rusine, sunteti cu totii vinovati!
si ai mai uitat ceva domnu Andrei
La inceputul anilor '90, Evenimentul se vindea doar pentru ca era altceva decat ce citisera romanii pana atunci - Scanteia si Sportul. Nu cumpara nimeni EvZ pentru calitatea extraordinara a editorialelor lui Cristoiu, care erau oricum la fel de penibile si servile ca azi. In schimb, ceea ce neglijezi tu TOTAL e aparitia internetului si cresterea ritmului vietii. Spre deosebire de Viena, in Bucuresti nu are nimeni timp de stat dimineata la o cafeacu ziarul in mana. Ne insfacam repede ziarul gratuit sau can-canul de la metrou si cand ajungem la birou il aruncam. Daca vrem sa citim presa, sunt suficiente 10 minute pe internet si gata.
Presa e in alta parte (1)
Concluzia (kunderiana) a unei succinte analize introspective a presei romanesti - 'viata e in alta parte' si nu mai sunt reporteri care sa ajunga la ea - suna mai rau ca diagnostic. Suna ca o capitulare. De ce presa romaneasca, aflata de vreo zece ani in cadere libera, nu reuseste sa-si stopeze declinul si sa inceapa o necesara schimbare de trend? In loc sa-si reformeze si consolideze publicatia pilon - cotidianul de calitate - trusturile media isi diversifica oferta (de multe ori prin 'formate' de imprumut, mai mult forme fara fond), in speranta ca ceea se pierde in profunziumea impactului jurnalistic poate fi compensat, economic, prin largirea si diversificarea publicului tinta. Este gresita ideea ca dezinteresul fata de presa scrisa este unul general si universal, cauzat de extinderea internetului si de accelerarea ritmului vietii. Marile cotidiene occidentale au facut fata acestor provocari, continuand sa se vanda in sute de mii de exemplare.
Presa e in alta parte (2)
Asadar, presa romaneasca merita o analiza aplicata. Este bine de stiut ca un ziar, ca si o carte, are un 'duh' al lui, un spirit specific, la construirea caruia concureaza o multime de factori - de la paginare, la selectarea informatiilor si a temelor puse in circulatie, de la redactarea articolelor la gasirea titlurilor potrivite. In primul rand, un ziar trebuie sa aiba credibilitate si sa convinga publicul cititor ca nu are un alt interes in afara informarii si explicarii corecte a ceea ce se intampla in jur. O presa vie, aflata acolo unde este viata insasi, se bazeaza exact pe genurile jurnalistice aflate la noi aproape pe care de disparitie, asa cum bine observa si dl. Craciun, reportajul si ancheta. In SUA, anchetele zgaltaie colosi economici, pun capat unor cariere politice, inlatura ceata de pe cinismul unor organisme internationale, basca faptul ca au rasturnat si un presedinte - amintiti-va afacerea Watergate.
Presa e in alta parte (3)
Nu in ultimul rand, jurnalistii adevarati din presa adevarata nu se multumesc sa repete pana la cliseizare niste concepte puse in circulatie de unul sau altul dintre actorii politici, ci inventeaza ei insisi concepte apte sa acopere si sa incapsuleze pe intelesul tuturor realitatile fluide si dinamice ale lumii in care traim. Aceste concepte ii ajuta, atat pe jurnalisti, cat si pe cititori, sa puna lumea in ecuatii corecte, lamuritoare. Or, ce se intampla la noi? Presa s-a inregimentat, spunand ca si in Occident exista ziare care sustin dreapta si altele care sustin stanga. Problema noastra nu este insa cea a plasarii ideologice, ci a mijloacelor prin care e sustinuta o linie politica sau alta. Cate analize economice ale guvernarii DA avem inainte alegerilor din noiembrie? Dar ale guvernarii minoritare PNL? Care este impactul economic si social al masurilor luate de guvern? Care este impactul real, nu doar mediatic, al activitatii presedintiei?
Presa e in alta parte (epilog)
Unde-i ancheta care sa ne arate de ce nu s-au construit autostrazi in acest mandat in care 2 ani si 4 luni am avut la transporturi ministri PD, iar in ultimul an si patru luni un ministru liberal? De ce ziarele urmeaza strict agenda agentiilor de stiri si nu investigheaza pe cont propriu? Unde sunt stirile bomba, unde sunt marile exclusivitati, unde este ceea ce jurnalistii anglo-saxoni numesc 'a scoop'?
De ce jurnalistii romani nu se organizeaza intr-o adevarata asociatie profesionala care sa dezbata problemele reale ale presei? De ce nu sunt in stare de o greva, asa cum au facut jurnalistii din alte tari ex-comuniste? De ce nu uzeaza de clauza de constiinta? De ce nu isi asculta propria constiinta? Intrebari deocamdata retorice. Prin efortul si curajul unor jurnalisti tineri si dedicati, la aceste intrebari am putea totusi primi un raspuns. In fond, suntem cetateni ai Uniunii Europene. Ca orice alti europeni, avem dreptul la o presa responsabila.
Presa e in alta parte 1
Concluzia (kunderiana) a unei succinte analize introspective a presei romanesti - 'viata e in alta parte' si nu mai sunt reporteri care sa ajunga la ea - suna mai rau decat un diagnostic. Suna ca o capitulare. De ce presa romaneasca, aflata de vreo zece ani in cadere libera, nu reuseste sa-si stopeze declinul si sa inceapa o necesara schimbare de trend? In loc sa-si reformeze si consolideze publicatia pilon - cotidianul de calitate - trusturile media isi diversifica oferta (de multe ori prin 'formate' de imprumut, mai mult forme fara fond), in speranta ca tot ce se pierde in profunziumea impactului jurnalistic poate fi compensat, economic, prin largirea si diversificarea publicului tinta. Este gresita ideea ca dezinteresul fata de presa scrisa este unul general si universal, cauzat de extinderea internetului si de accelerarea ritmului vietii. Marile cotidiene occidentale au facut fata acestor provocari, continuand sa se vanda in sute de mii de exemplare.
Presa e in alta parte (2)
Asadar, presa romaneasca merita o analiza aplicata. Este bine de stiut ca un ziar, ca si o carte, are un 'duh' al lui, un spirit specific, la construirea caruia concureaza o multime de factori - de la paginare, la selectarea informatiilor si a temelor puse in circulatie, de la redactarea articolelor la gasirea titlurilor potrivite. In primul rand, un ziar trebuie sa aiba credibilitate si sa convinga publicul cititor ca nu are un alt interes in afara informarii si explicarii corecte a ceea ce se intampla in jur. O presa vie, aflata acolo unde este viata insasi, se bazeaza exact pe genurile jurnalistice aflate la noi aproape pe care de disparitie, asa cum bine observa si dl. Craciun, reportajul si ancheta. In SUA, anchetele zgaltaie colosi economici, pun capat unor cariere politice, inlatura ceata de pe cinismul unor organisme internationale, basca faptul ca au rasturnat si un presedinte - amintiti-va afacerea Watergate.
Presa e in alta parte (3)
Nu in ultimul rand, jurnalistii adevarati din presa adevarata nu se multumesc sa repete pana la cliseizare niste concepte puse in circulatie de unul sau altul dintre actorii politici, ci inventeaza ei insisi concepte apte sa acopere si sa incapsuleze pe intelesul tuturor realitatile fluide si dinamice ale lumii in care traim. Aceste concepte ii ajuta, atat pe jurnalisti, cat si pe cititori, sa puna lumea in ecuatii corecte, lamuritoare. Or, ce se intampla la noi? Presa s-a inregimentat, spunand ca si in Occident exista ziare care sustin dreapta si altele care sustin stanga. Problema noastra nu este insa cea a plasarii ideologice, ci a mijloacelor prin care e sustinuta o linie politica sau alta. Cate analize economice ale guvernarii DA avem inainte alegerilor din noiembrie? Dar ale guvernarii minoritare PNL? Care este impactul economic si social al masurilor luate de guvern? Care este impactul real, nu doar mediatic, al activitatii presedintiei?
Presa e in alta parte (epilog)
Unde-i ancheta care sa ne arate de ce nu s-au construit autostrazi in acest mandat in care 2 ani si 4 luni am avut la transporturi ministri PD, iar in ultimul an si patru luni un ministru liberal? De ce ziarele urmeaza strict agenda agentiilor de stiri si nu investigheaza pe cont propriu? Unde sunt stirile bomba, unde sunt marile exclusivitati, unde este ceea ce jurnalistii anglo-saxoni numesc 'a scoop'?
De ce jurnalistii romani nu se organizeaza intr-o adevarata asociatie profesionala care sa dezbata problemele reale ale presei? De ce nu sunt in stare de o greva, asa cum au facut jurnalistii din alte tari ex-comuniste? De ce nu uzeaza de clauza de constiinta? De ce nu isi asculta propria constiinta? Intrebari deocamdata retorice. Prin efortul si curajul unor jurnalisti tineri si dedicati, la aceste intrebari am putea totusi primi un raspuns. In fond, suntem cetateni ai Uniunii Europene. Ca orice alti europeni, avem dreptul la o presa responsabila.
Propaganda subtila
Pe fond, aveti dreptate, dar cu detaliile stati mai rau. Va citesc cu atentie de multa vreme si imi dau seama ca sunteti un subtil sustinator al PSD. Spuneti, de aceasta data, ca nu prea exista analize economice ale guvernarii DA si nici ale guvernarii minoritare PNL. Nu este analizat impactul real al activitatii presedintiei si nu avem anchete referitoare la lipsa kilometrilor de autostrada din ultimii ani. Si cu toate acestea, astfel de analize exista in publicatii cu caracter economic. In cotidiane mai putin, dar si aici puteti apela la gazete mai pe gustul dvs, cum ar fi CRONICA ROMANA, CURIERUL NATIONAL, AZI. Parcurgeti intr-o zi toata presa si veti gasi destule critici la adresa „guvernarii de dreapta”. Motivul principal al declinului presei romanesti este achizitionarea acesteia de moguli de presa (EVZ este o exceptie) care au multiple legaturi cu fostii securisti si niciun interes de a limpezi apele.
d-lui Mihai Iorga
Nu va contrazic daca spuneti ca-mi cititi postarile dar pot sa va spun ca nu ati inteles mai nimic din ele. Altfel, nu m-ati trimite spre presa de stanga, care, inca de la inceputurile ei mi-a furnizat suficiente motive pentru a o evita. Nu stiu cum a evoluat ea in ultimii ani, dar puteti fi sigur ca nu caut o propaganda de stanga contra unei guvernari de dreapta, ci o analiza cinstita a guvernarii de dreapta, cu succesele si insuccesele si si cu prezentarea exacta a contextelor si a cauzelor pentru care unele proiecte nu au avut succesul pe care l-am asteptat. Daca intrati pe site-ul biroul roman de audit al tirajelor, abreviat brat, veti vedea ca indiferent de patronat, ziarele romanesti au tiraje mici, intr-o continua scadere si retururi din ce in ce mai mari. Cand vorbim despre tirajul unui ziar serios ne referim de regula la credibilitate, profesionalism si audienta, nu la culoarea politica a patronului. In lumea libera, aceasta nu conteaza, conteaza doar produsul de presa!
De ce jurnalisti-eroi?Vrem tabloide!
De ce sa munceasca cinstit ziaristii, de ce sa faca munca de cea mai buna calitate, atita timp cat ei vad cum se fac avereri imense prin hotii, evaziune financiara crasa, privatizari cu comisioane atasate de milioane? De ce?
Vazind la nesfirsit aceste modele de parvenire sigura si rapida, de ce ar ramine ziaristii blocati in ambitia stupida de a face profesie ca la carte? Mai ales dupa ce s-a generalizat convingerea ca tara este "organizata" de politicieni, prin legile clocite de ei (si in favoarea lor personala), in asa fel incat orice ar scrie jurnalistii, oricat de bune reportaje ar face, nimeni nu le ia in seama, i-ar plictisi pe hoti.
Vrem niste jurnalisti-eroi (naivii desueti) care sa fie sufocati de putreziciunea postdecembrista, stire care sa apara ascunsa intr-un colt al unui tabloid de mare succes ce ne informeaza promt, cu exces de detalii tehnice, asura repetatelor operatii la sani, pe cate le face o "mondena de doi bani"?
articol de gaga!
pro DOC si Ionescu Ion, ati spus totul!
Credeti, oare, ca jurnalistii nu stiu de ce se intimpla toate astea?
Mi se pare un tupeu extraordinar(imi venea sa zic, ordinar) , sa-ti mai pui in scris, tie insuti, de fapt, intrebarile cauzatoare de o asa presa...