|
Alege luna si anul
 |
Noiembrie |
 |
|
2009 |
|
|
|
10.000 de fani l-au aplaudat pe artist, la primul său concert în România.„And Jesus was a sailor... When he walked upon the water“... vocea mată a lui Leonard Cohen a răsunat, duminică seara, pe Stadionul Arcul de Triumf din Bucureşti, articulând cu o claritate demnă de o înregistrare în studio refrenele pieselor „dragoste şi ură“, nenumă rate uşi pe care artistul canadian le deschide cu aceeaşi atenţie, aşa cum spunea, nu demult, pentru a fi sigur că ceea ce se ascunde în spatele lor nu rămâne inaccesibil. „If you want a boxer… I will step into the ring for you“...
Împins pe scenă fie de spectrul falimentului, fie de fascinaţia de a mai simţi o dată adoraţia publicului, Leonard Cohen a plecat în turneu după 14 ani de pauză, redefinit şi „vindecat“, dar fără să-şi piardă acel ceva atât de personal, care i-a făcut pe unii să simtă lacrimi pe obraji încă de la primele acorduri ale pieselor sale. „Bărbatul care iubea femeile şi pe care îl iubeau femeile“, provocatorul, muzicianul, poetul a apărut în faţa publicului aşa cum probabil fiecare şi-l imaginase, amintind doar prin zâmbet de cinism sau depresie, îmbogăţit de siguranţa celui care a depăşit emoţiile consacră- rii. „Orice muzician visează la asta. Să apari în faţa publicului şi să nu mai fii nevoit să dovedeşti nimănui nimic, să te poţi cufunda în căldura acestuia. Şi asta produce ceva teamă, aceea de a nu dezamăgi, de a te ridica la înălţimea propriilor pretenţii“, spunea Cohen înaintea acestui turneu.
În ciuda îndoielilor care l-au măcinat atâta vreme, scena s-a dovedit a fi în continuare locul pe care „înaltul poet al melancoliei“ îl stăpâneşte cel mai bine, iar piesele sale au rămas aceleaşi călătorii răscolitoare în „universul bizar şi magic“, guvernat de poezie şi tristeţe, al unul cantauror care a împlinit ieri 74 de ani.
„Este o onoare să vă cânt“
„Este o onoare să vă cânt în seara asta“, a spus Leonard Cohen, înainte de a prezenta, una după alta, vreme de mai bine de două ore, aproape toate piesele sale clasice, de la „Suzanne“ sau „I’m your Man“, până la „Ain’t No Cure For Love“ sau „Take This Waltz“.
Roscoe Beck, şeful trupei de nouă muzicieni care-l însoţesc pe Cohen în acest turneu, a pus cu măiestrie în scenă repertoriul artistului canadian, reorchestrând şi dând noi sensuri multora dintre piesele arhicunoscute. Trista „The Future“ sau melancolica „The Gypsy’s Wife“ au renăscut pe scenă, punctate de orga lui Neil Larsen şi chitara bandurria a lui Javier Mas, care a introdus magistral, printre altele, şi bine primita „Who By Fire“, transformată, pe alocuri, într-un excelent flamenco.
„Bird On Fire“, îmbogăţită de cel de-al doilea chiatrist, Bob Metzger, cu elemente blues, a primit aplauze, înainte ca orchestra să se transforme dintr-o combo-pop a anilor ’80 pentru „Ain’t No Cure For Love“ sau într-o orchestră vieneză, pentru piesa „Take The Waltz“.
MAESTRU. Javier Mas a adăugat pieselor lui Cohen acorduri de bandurria
ELEGANT
Un profesionist
„la patru ace“ În aplauzele a celor câtorva mii de adoratori adunaţi la stadion, Leonard Cohen a apărut pe scenă la şapte fix, îmbrăcat într-un costum gri şi purtând pe cap o pălărie, accesoriu definitoriu pentru acest turneu, pe care artistul îl preferă „de la o vreme“.
În urmă cu ceva ani, Cohen purta o fedora, pe care o înlocuise, după tragedia de la 11 septembrie 2001, cu o şapcă. „Am pălăria asta dintr-o prăvălie din Los Angeles, care se află vizavi de magazinul de antichităţi al fiicei mele. Am purtat mereu pălărie, o pălărie fedora, doar că nu apăream cu ea pe scenă. Pe 21 septembrie 2001 am înlocuit fedora cu o şapcă. Mi s-a părut atunci că o şapcă se potriveşte mai bine situaţiei, că fedora e prea „curată“ pentru o asemenea ocazie tragică. Nu voiam să arăt de parcă m-aş fi pus la patru ace“, spunea Leonard Cohen într-un recent interviu.
Într-un show cu o producţie elegantă, cu minimum de decor şi complet lipsit de efecte speciale sau alte elemente de spectacol specifice show-urilor rock sau pop, pălăria lui Cohen a devenit unul dintre cele mai importante elemente, punctând fiecare dintre momentele esenţiale ale concertului.
Impozant şi totodată modest, Leonard Cohen şi-a dat jos pălăria de fiecare dată când primea încă un rând de aplauze sau când murmurul general îl anunţa că primele acorduri ale unei piesei se transmit ca o undă în mulţime.
„Dumnezeu să vă binecuvânteze!“
A fost evident că Leonard Cohen savura scena, cochetând cu vârsta sa, ceva mai dinamic decât în concertele de odinioară, fie că a dat interpretărilor o tentă ironică sau că a ieşit în pas ştrengăresc, fie că s-a îngrijit ca instrumentiştii săi să-şi primească binemeritatele aplauze după fiecare solo. „Muzicienii cu care am plecat în turneu au atâta ritm încât nu am încotro, trebuie să mă mişc mai mult“, le explica Leonard Cohen ziariştilor de la „Rolling Stone“ după primele spectacole din acest turneu.
La celelalte concerte a avut alături şi o dansatoare, pe mai vechea sa colaboratoare Sharon Robinson, „care pe vremuri a dansat pentru Ann Margaret“ şi care a compus alături de el câteva piese, dar aceasta nu a ajuns şi la spectacolul de la Bucureşti „din motive personale“, potrivit organizatorilor. Dacă primele acorduri ale piesei de început, „Dance Me To The End Of Love“, i-a prins pe mulţi aşteptând încă la cozile interminabile de la intrarea în stadion, următoarele, „The Future“ sau „Ain’t No Cure For Love“ au primit aplauze adevărate.
„Vă mulţumesc, prieteni, pentru primirea pe care ne-aţi făcut-o în seara asta! Suntem bucuroşi să fim împreună într-un loc aşa de liniştit, când o parte din lume se află în dezastre şi haos“, a spus Leonard Cohen înainte de piesa „Anthem“.
Despărţire în ploaie
Spre final, publicul, un uriaş cor însufleţit de emoţie, i-a cântat „La mulţi ani!“ artistului care sărbătorea împlinirea a 74 de ani chiar pe scena din România. Chiar dacă pe final publicul a avut de înfruntat o ploaie măruntă şi deasă, cei mai mulţi au rămas neclintiţ i în faţa scenei până la ultimele acorduri. „Prieteni, nu staţi în ploaie, să nu răciţi! Dumnezeu să vă binecuvânteze!“, au fost cuvintele cu care artistul şi-a salutat publicul înainte de a se retrage în culise.
Cu versurile „Goodnight, my lover, I hope you are satisfied“ şi cu piesa „I Tried To Leave You“, Leonard Cohen, care a ieşit la nu mai puţin de patru bisuri, şi-a luat rămas-bun de la bucureşteni şi a părăsit scena. Nimeni nu ştie dacă, la 74 de ani - dintre care ultimii 14 ani petrecuţi departe de scenă, va fi tentat vreodată să se mai întoarcă.
|
|
|
|
|
|
|
|
Articole din aceeasi categorie:
|
|
|
|
 |
Utile |
|
|
Bucuresti |
 |
Iasi |
|
Constanta |
|
Timisoara |
|
Cluj |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BET |
|
BET-C |
|
BET-FI |
|
RAQC |
|
RTL |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Minunat articol deaspe un Mare artist !
Felicitari autoarei pentru un comentariu cum rar se poate gasi in cronicile romanesti de azi.
Cohen e descris exact asa cum este. modest, binecrescut, cult , civilizat. Unul dintre monimentele culturii universale.
Contrastul dintre el si alti "artisti" contemporani e imens . Prezentza lui pe scena romaneasca trebuie sa puna pe ginduri intreaga pleiada de batjocoritori de arta pe care trebuie sa ii suportam si care a adus cultura noastra dincolo de faliment.
Ioan Calapar
Subscriu.
sa recunoastem, cu greu am putea gasi pe cineva din artistii nostri care sa se ridice macar la jumatatea valorii acestui artist.
un singur cuvant despre acest artist
FABULOS!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Un singur lucru regret,
ca nu a cantat pe un stadion mai mare, cred ca ar fi venit mult mai multi spectatori. In rest, ne scoate noi palaria in fata acestui artist complet...
in my secret life
in my secret life...............ce minunat.
!!!
Doamna Barca, JOS PALARIA, pentru acest articol.
Totusi exista si ziaristi buni in Romania.
IMPRESIONAT
SUNT IMPRESIONAT CA SE SCRIU SI LUCRURI FRUMOASE DESPRE UN ARTIST EVREU CANADIAN_MULTUMESC ZIARISTULUI!!!
extraordinar
Cu o singura observatie pt autoarea articolului, piesa se numeste "bird on a wire" nu "bird on fire".
Chapeau!
Chapeau bas!
Superb articol... bravo Dna Barca
si emotionant . Regret enorm ca nu am mers la concert in vara la Montreal. S-ar putea sa fi fost ultima ocazie...
iubit
sint fericita ca am venit special pentru a savura pina la maduva oaselor acest geniu filosof poet si muzician unic care cauta mereu linistea si impacarea cu secretul vietii care dupa spusela lui l-a gasit: a fost si este pentru mine un semn ca exista speranta in lumea asta. toti care au fost prezenti i-am simtit aproare de sufletul meu.cu multa dragoste katerina farkashwww.katerina-.com
www.katerina-farkash.com