|
Alege luna si anul
 |
Noiembrie |
 |
|
2009 |
|
|
|
Scriitorul Jean-Marie Gustave Le Clézio a adus, ieri, Franţei cel de-al 14-lea premiu pentru literatură. Pentru mulţi critici români, alegerea e o dezamăgire.Un scriitor puţin cunoscut cititorilor români, Jean-Marie Gustave Le Clézio (68 de ani), este laureatul Nobelului pentru Literatură pe 2008. Cu o zi înainte de a fi anunţat numele său, presa suedeză miza pe el, alături de prozatoarea de origine română Herta Müller, iar casa de pariuri britanică Ladbrokes îl plasa pe locul al 11-lea (într-o listă de 61 de scriitori), cu o cotă de 14/1, mult înaintea lui Mario Vargas Llosa, Umberto Eco, Michel Tournier sau Ismail Kadare.
Autor a peste 30 de cărţi, Le Clézio este cel de-al 14-lea autor care aduce Nobelul în literatura franceză, cel de-al 13-lea fiind de fapt un scriitor de origine chineză stabilit în Franţa, Gao Xingjian (2000). Câştigătorul va primi, în decembrie, la Stockholm, medalia şi un cec de 1.020.000 de euro.
Africa pierdută şi Europa brutală
Scriitorul beneficiază de o biografie cu adevărat „multiculturală“: născut la Nisa pe 13 aprilie 1940, dintr-un tată britanic şi o mamă franţuzoaică, îşi petrece copilăria în fosta colonie franceză Mauritius, apoi în Nigeria, până la vârsta de 10 ani. Întors în Franţa, îşi termină studiile la Nisa şi începe să predea în universităţi din Bangkok, Mexico City, Boston, Austin sau Albuquerque, în Statele Unite (unde trăieşte în prezent). Destinul i-a rămas legat pentru totdeauna de pământul african, pe care-l numeşte adesea „paradisul pierdut“.
Critica franceză îl îmbrăţişează încă de la primul roman, „Proces-verbal“ (1963), pentru care obţine premiul Renaudot, la doar 23 de ani. Le Clézio este şi unul dintre primii scriitori ecoactivişti din literatură, atitudine exprimată cale de câteva romane.
Apogeul carierei îl atinge în 1980, cu „Désert“ (premiat de Academia Franceză) - o frescă a culturii pierdute din Nordul Africii, în contrast cu o Europă rece şi brutală pentru imigranţii care-şi caută locul în lume. În 1994, revista „Lire“ l-a declarat cel mai mare scriitor francez în viaţă.
„Un Al Gore al literaturii“
Dacă cercurile literare suedeze anticipau premierea sa, pentru cei mai mulţi critici români, alegerea Academiei Suedeze a fost o „surpriză neplăcută“, care confirmă dominaţia politicului asupra esteticului. Nicolae Manolescu este foarte categoric. „Este o dezamăgire, atâta timp cât pe aceeaşi listă, ca să ne referim numai la literatura franceză, exista şi Michel Tournier. E un romancier bun, profesionist, dar oarecum superficial, nu este în niciun caz un mare scriitor. Dar, în afară de Orhan Pamuk, toţi romancierii care au luat premiul în ultima vreme, de la  Günter Grass încoace, nu sunt niciunul prozatori de prim rang, sunt toţi autori de mâna a doua“. Pentru angajamentul său puternic ecologist, Mircea Mihăieş l-ar numi „Al Gore al literaturii“.
„Le Clézio mi se pare un scriitor cu totul expirat. Sunt profund dezamăgit de felul în care se acordă aceste premii. Este un autor superficial, care face literatură după reţetă, nu a avut niciodată substanţă. Se confirmă că Nobelul este un premiu exclusiv politic. Presupunerea mea este că a fost răsplătit pentru contribuţiile lui de natură ecologistă; e un fel de Al Gore al literaturii“, spune criticul.
Nobelul literar se demonetizează, este de părere şi scriitoarea Adriana Babeţi: „E o surpriză în sensul exact al termenului, aş spune chiar stupoare. Deşi e un autor notabil, nu poate sta alături de Michel Tournier sau de atâtea alte nume. În felul acesta, mai ales cu numele premiate în ultima vreme, această distincţie se demonetizează“. Simona Sora crede că, dincolo de calitatea literaturii sale, pe Le Clézio l-a propulsat angajarea civică.
„Îl consider, într-adevăr, un mare scriitor. Este un cetăţean al lumii globalizate, aspect important pentru Nobel. Ştiţi că nu opera contează în primul rând la Nobelul pentru Literatură, ea vine de-abia în planul doi, importantă e vizibilitatea şi angajarea civică, umanistă“.
REACŢIE RAPIDĂ
Editurile vor drepturile de autor
Le Clézio a apărut pentru prima dată în librăriile româneşti în 1979, la Editura Univers, cu „Proces-verbal“, romanul de debut. În afară de „Potopul“, tradus la Facla în 1982, alte trei titluri au fost publicate la Univers: „Căutătorul de aur“ (1989), „Primăvara şi alte anotimpuri“ (1993) şi „Steaua rătăcitoare“ (1998). Ultimul volum tradus în România este „Diego şi Frida“ (Paralela 45, 2004). „Nesperata veste“ i-a determinat pe editorii de la Paralela 45 să scoată pe piaţă, zilele acestea, un tiraj proaspăt al cărţii. „E o lovitură plăcută pentru noi. Suntem în contact cu agentul literar al scriitorului şi vom mai publica cel puţin un titlu“, a precizat Tiberiu Stamate, PR-ul editurii. În negocieri pentru drepturile de autor se află şi Polirom, care a făcut o ofertă Editurii Gallimard înainte de a afla numele laureatului.
|
|
|
|
|
|
|
|
Articole din aceeasi categorie:
|
|
|
|
 |
Utile |
|
|
Bucuresti |
 |
Iasi |
|
Constanta |
|
Timisoara |
|
Cluj |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BET |
|
BET-C |
|
BET-FI |
|
RAQC |
|
RTL |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
cit schadenfreude!
Mai criticilor romani care aveti deja raspunsul pregatit si imbuteliat - chiar l-ati citit pe acest om? Eu una, care tot cu literatura ma ocup, n-am auzit de el, dar asta nu spune nimic de opera lui, ci de gradul meu de informare (sau de timpul pe care il am sa tin pasul cu noutatile literare).
Am eu o mica mica mica banuiala ca mai putin de 1-2 dintre cei care si-au dat cu parerea l-au citit pe autor. Sau daca l-au citit, citi au citit suficiente din cartile lui pentru a publica o opinie valida?.. Insa asta este, e mai usor sa tipi "premiu politic!" decit sa tii pasul cu publicatiile din domeniu. O fi mai slab decit altii (eu una tineam cu magistralul Philip Roth), dar pur si simplu nu cred ca l-ati citit pe Le Clézio.
Criticii
@Casandra: Nu este necesar pentru criticii de meserie sa citeasca (toata) opera unui scriitor ca sa isi da seama de ce si cum... Isi pot da seama doar din cateva pagini ale respectivului autor. In plus, fiind meseria lor cu singuranta ajung sa citeasca si sa stie multe despre acel autor din alte scrieri critice.
nu de asta vorbim
Nu de valoarea lui Le Clezio vorbim, ci de valoarea lui in comparatie cu Llosa, Updike sau Tournier. Comitetul Nobel nu a ales mai niciodata in functie de criterii literare ci mai degraba politice. Nu stiu de ce, probabil din lipsa a altceva mai bun, ne-am obisnuit sa credem ca Nobelul pentru literatura e un fel de premiu care consfiinteste valoarea literara absoluta, ori niciodata, nici macar la infiintare, premiul nu s-a vrut sa fie asa ceva. Aici e mica-marea noastra neintelegere.
Ce stiu criticeii romani
Nicolae Manolescu sta de ceva vreme la Paris, dar nu avea cum sa intuiasca faptul ca Le Clezio va fi nobelizat: instinctul sau de critic e mort de multa vreme, mai exact de cand a fost botezat pontiful criticii romanesti. Este "Papa" peste o curie inexistenta.
Mircea Mihaies nici macar nu este "expirat', caci ar insemna ca a fost candva ceva. Este pur si simplu inexistent, mai putin decat un zero, un imprumut care lesina balcanic pe langa autori autentici precum Cohen: un comentator al autorilor de romane politiste de peste ocean, emul candid al febrei care face din intelectuali orientali caldicei copisti ai topurilor americane.
Batrana Europa, aceea care il irita pe Rumsfeld, dar nu si pe Susan Sontag, o intelectuala cu care cei doi criticastri romani nu se vor putea vreodata compara, nici ca altitudine, nici ca, macar, curaj civic, exista si prin asemenea scriitori, cum este le Clezio, care nu spun nimic americanizatilor nostri critici.
are dreptate manolescu
in afara de orhan pamuk si (poate) j. m. coetzee, scriitorii care au luat nobelul in ultima vreme sunt de mana a 2-a... cand ai un ismail kadare, roth, llosa, amos oz, cum naiba sa tot dai premiul, an de an, an de an, la NO-NAME-URI? niste anonimi fara substanta... dar lasa, domle, zice academia, k nu i-am premiat nici pe tolstoi, nici pe joyce, nici pe borgess... premiul nobel a ajuns sa fie ceva banal... avea dreptate sartre cand l-a refuzat!
un fel de ...
asa e1 a ajuns un fel de Oscar ca si acolo...
Nobel
Manolescu sa citesca dupa ce criterii se aleg candidatii in testamentul lui Nobel.
autori de mina a doua
Naipaul si Coetze "autori de mina a doua"? Sunt cel putin in aceeasi liga cu Turnier. Doar ca ei sunt mai relevanti in contextul politic si cultural modern.
pt cata
nu am zis de coetzee k e expirat! mie personal imi place la nebunie, insa nu cred k are prestanta de nobel. este un scriitor genial, insa ii lipseste ceva! cat despre naipaul, este minor. talent au toti, insa niciunul nu are sclipiri de geniu! daca ma uit bine in urma, din 1982 garcia marquez, academia suedeza a cam dat-o in bara, cu ceva exceptii, poate un w. golding si un g. grass... repet, cand ai nume de exceptie pe lista, nu-i dai premiul unui ecologist! e ca premiul pt pace obtinut de Wangari Maathai (2004), doamna care a plantat cativa copaci in africa... academia s-a decredibilizat.
o mica eroare de traducere
In grafic apare, pe ultima pozitie, Guenter Grass. Parca numele lui era Gunter. Sper sa nu ma insel si "ue" sa fie cumva transformarea celor doua puncte care apar deasupra lui u in numele germanului.
Philip Roth
Le Clezio e o lectura placuta, dar foarte putin impresionanta.
Coetzee si Naipaul merita din plin Nobelul!!Disgrace cred ca e unul din romanele cele mai bune ale secolului.
Mi a placut si singurul roman pe care l am citit de Imre Kertesz, desi as zice ca Norman Manea al nostru il depaseste.
As fi preferat insa un Nobel pentru Philip Roth, preferatul meu!
pentru fabius
ue=ü
pt DOMNUL Manolescu
Va oftica atunci cand nu va convine ceva?
Poate la fel de suparati sau nedreptatiti sunt si aceia care trebuiau sa ia premii in locul celor medaliati de dvs sau imbogatiti cu cecuri grase!!!
limita gindirii manolesciene
uite un titlu de teza de doctorat despre manolescu.din pacate, intr-o cultura minora cum este cea romana, prezenta unui singur critic are valenta de dumnezeire.a cui? nu se stie.cert este ca d-l manolescu (sau altii ca el)
se pot stresa, pot tipa oricit. nimeni nu ii baga in seama.sunt la periferia culturii atit timp cit nu produc o scoala(program literar) care sa influenteze cultura in sensul ei general.
altfel spus cine sunt: manolescu. mihaiesi, martin, simion etc....niste profi de la univ. mai ramoliti sau mai expirati decit altii.
cu bine pina la nobelul urmator.
aoleu
omul a fost intrebat si a raspuns. care e problema ta?
criticii romani sa mai citeasca!
reactia criticilor romani este una 100% previzibila. elitism si categorizare precisa, reguli fixe si minti inguste! le sugerez sa citeasca le clezio si sa deschida fereastra sa vada in ce lume traiesc. una care se misca, se schimba, se adapteaza. slava cerului ca nobelul nu a ajuns la herta muler, sau, mai rau, la cine vor criticii romani! oricum, daca lua herta muler premiul o faceau imediat statuie, punand-o langa marquez si llosa!
Deci faceti propuneri bine argumentate,
pentru editia urmatoare. Stiu ca e mai simplu sa te lamentezi. Dar daca sunteti seriosi, faceti ceva mai mult.
Sunt de acord cu Simona Sora
Premiile Nobel sunt pentru contributia diferitelor domenii (stiinte, literatura, etc) LA OMENIRE, nu pentru ele insele. Ar fi hilar si nebunesc sa se acorde premii nobel pentru excelenta pur tehnica / de specialitate in fizica, chimie, literatura, cand lumea este pe cale de autodistrugere tocmai din cauza dispersarii actiunii oamenilor in lumi separate si centrifuge unele fata de altele atat de mult incat lumea ajunge la haos (un turn babel) si dezintegrare.
NOBEL
E DREPT CA PREMIUL NOBEL NU MAI ARE PRESTANTA DIN DECENIUL 70, DAR NU ESTE UN PREMIU CARE TREBUIE IGNORAT SAU CHIAR PERSIFLAT. SE MAI INTAMPPLA SA APARA SI APRECIERI ERONATE DAR, PER TOTAL, NOBELUL SE JUSTIFICA.
DESPRE LUMEA LITERARA ROMANEASCA NU AM CE SA SPUN (NU DIN CAUZA LIMITEI DE LIMBAJ), INCA SE MAI CITESTE CALINESCU, BA MAI RAU CALINESCU INCA MAI ESTE CONSIDERAT LITERATURII ROMANESTI. SUNTEM UNDEVA LA LIMITA CULTURII UNIVERSALE UNDE FRUSTRATII INCA MAI ASTEAPTA SA CITEASCA OPERE LITERARE SCRISE IN STILUL LUI JOYCE.