| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | | 28 | 29 | 30 | 31 | | | |
Alege luna si anul
 |
Decembrie |
 |
|
2009 |
|
|
|
Omul din umbra proiectului Enigma vorbeşte, în primul interviu acordat presei din România, despre viaţa sa în ţară, despre soţia lui, Sandra, sau despre vărul lui, Mădălin Voicu. „Omul invizibil“ are, totuşi, un „chip“. În ciuda zvonurilor că ar fi o persoană dificilă, arogantă şi reticentă când vine vorba de presă, omul din spatele proiectului Enigma este relaxat şi simpatic la primul intreviu acordat vreodată presei române. Pe Michael Creţu l-am întâlnit la Koln, în sezonul în care Enigma îşi sărbătoreşte majoratul, ocazie cu care a fost lansat şi cel de al 7 lea album, „Seven Lives, Many Faces“.Michael Creţu, creatorul proiectului de mare succes Enigma, care a vândut peste 40 de milioane de albume în întreaga lume şi a plasat hituri în mai bine de 50 de topuri din 24 de ţări (potrivit statisticilor casei sale de discuri), este un om deschis, modest, binevoitor, un muzican desăvârşit şi, chiar dacă pare tentat să uite asta, un român „rătăcit“ prin Europa.
Pe Michael Creţu l-am întâlnit la Koln, în sezonul în care Enigma îşi sărbătoreşte majoratul, ocazie cu care a fost lansat şi cel de al 7 lea album, „Seven Lives, Many Faces“. Într-una din sălile de conferinţe ale casei de producţie „EMI Music“, Michael Creţu a povesteşte, printru Evenimentul Zilei, despre cele „7 vieţi“ ale „Enigmei“ şi admite pentru prima oară o incursiune în multele sale faţete. Creţu are 7 profesii: pianist, compozitor, producător, aranjeur, cântăreţ, dirijor şi „maestru de ceremenonii“.
 MICHAEL CREŢU
„Se mai fumează în România?“
Creţu, care s-a născut în 1957 în Bucureşti, a părăsit România la 17 ani, stabilindu-se în Germania. Odată cu emigrarea, interesul său pentru ţara natală a trecut cel puţin într-un plan secund, dacă nu într-unul mult mai îndepărtat. La primul interviu acordat presei române, se pune puţin în temă cu „lucrurile de acasă“: „Te deranjează dacă fumez? Cum e în România cu fumatul, l-au interzis şi acolo?“.
Continuă cu anecdote legate de subiect: „În Spania, unde după cum ştii, sunt stabilit astăzi, ai voie să fumezi. În unele restauranate nu e permis, dar la Ibiza se fumează peste tot. N-am mai fost de aproape 25 de ani în România... În America, la Los Angeles, după ce făcusem videcolipul la „Return to Inocence“, acela în care e totul în regres, am intrat într-un restaurant care avea pe terasa locurile de nefumători, iar în interior cele de fumători. (râde copios).
Michael Creţu s-a căsătorit, în anul 1988, cu Sandra, care era atunci un star internaţional, iar în noiembrie 2007 au divorţat, după aproape 20 de ani de căsnicie. Michael Creţu este văr primar cu Mădălin Voicu pe linie maternă (mama lui Mădălin este sora tatălui lui Michael).
AMINTIRI DIN ROMÂNIA
EVZ: Cum se face că acesta este primul interviu pe care-l acordaţi presei române?
Micheal Creţu: Într-adevăr este pentru prima dată când vorbesc cu cineva din presa română, dar n-aş putea spune exact de ce. Interviurile sunt coordonate de şmecherii de la casele de discuri. Până acum fie nu a solicitat nimeni din România un interviu, fie solicitările nu au ajuns până la mine. Poate casa de discuri a spus „nu“, nu ştiu.
Nu aveţi legături strânse cu România....
Nu, mai deloc. Am doar un vechi prieten cu care mai vorbesc uneori la telefon, Adrian Enescu, compozitorul (n.r. – care a compus, printre altele, piesa „Bună seara, iubite“, cântată de Loredana Groza), deşi nu l-am mai văzut de câţiva ani. În mod normal ne vedem o dată la 3-4 ani, dar acum nu ne-am mai văzut chiar de mult timp. Cu rudele mele de acolo, nu am nici o legătură. De verişoara mea, Raluca, nu mai ştiu nimic, nici unde e, nici ce face. De fratele ei, Mădălin (n.r. Mădălin Voicu), ştiu că e ceva important prin ţară.
Înclinaţia către muzică o moşteniţi de la părinţi?
Nu, deloc. Doar unchiul meu, foarte cunsocut în România, Ion Voicu, cred că la vremea aceea era directorul filarmonicii George Enescu, era „muzical“. Unchiu-meu a fost cel care m-a aşezat la pian şi le-a spus părinţilor mei, „copliul are talent, daţi-l la şcoala de muzică“.
Aţi fost ultima dată în ţară acum 25 de ani?
Acum 25 sau 23 de ani, nu mai ştiu exact. Ah, ba nu, am fost acum 15 ani câteva zile, când nevasta-mea, Sandra, a concertat în România. Era după ce a dispărut Ceauşescu, parcă imediat după ce fusese Michael Jackson în România. Sandra a ţinut neapărat să merg cu ea, deşi eu nu mergeam niciodată la concertele neveste-mii. Voia să-i arăt unde sunt născut, unde am mers la şcoală, Bucureştiul, chestii dintr-astea sentimentale.... Aşa cum sunt femeile (trage cu cohiul şi râde). Am fost cu ea în Bucureşti, ocazie cu care l-am vizitat pe Adrian, acum 15 ani. Din 1975 am vizitat doar de două ori România.
 Nu se prea ştie unde aţi fost la şcoală, cand aţi plecat exact din România... Cine sunteţi?
Mama mea era austriacă, născută la rândul ei în România, unde părinţii ei au venit în 1920. Tata e din Constanţa, roman get beget. În Bucureşti s-au cunsocut, s-au căsătorit şi acolo m-am născut şi eu. Din clasa a 2-a am frecventat liceul de muzică George Enescu, liceul nr 2. În clasa a 11-a, în 1975, am plecat în Germania, apoi am mai studiat în Paris şi la conservatorul din Frankfurt, unde am abolvit şcoala, la 21 de ani, cu diploma de dirijor şi compozitor. Bunicul traia deja în Germania, apoi părinţii mei, invocând legea de reîntregire a familiei, au părăsit ţara şi s-au stabilit, iniţial, în Frankfurt. Încă din timpul studiului am început să cânt la sintetizator, ca muzician de studio. Mergeam la Europe Sound Studios, pe vremea aceea unul dintre cele mai bune de pe continent. Înainte de a asbolvi şcoala, am colaborat, cântat şi produs, cu Boney M, Hubert Kah, Peter Cornelius, Sandra... cam aşa a început cariera mea muzicală....
Sunteţi la zi cu ceea ce se întâmplă în România? Va interesează?
Ştiu doar ce se aude aici la ştiri, în Germania sau Spania. Dar asta se întâmplă destul de rar, numai atunci când se înâtmplă ceva rău în ţară.
Se pierde românul din Michael Creţu?
România e departe de mine. Am trăit 17 ani acolo, iar de 35 de ani altundeva. Eu nu mă simt nici român, nici neamţ, nici spaniol. Mă simt european şi, dacă vrei, un balcanic, un mediteranean, unul din sud. Uneori recunosc la mine aceste trăsături balcanice. De exemplu, nu aş colabora niciodată cu cineva cu care n-aş putea ieşi şi seara într-un restaurant. Aş zice că asta este o trăsătură balcanică şi o maximă a mea. Sunt un sudist puturos, dar cu diciplină prusacă. Despre anii mei din România am amintiri bune. Pe aici se gândesc cu toţii că am avut cineşstie ce necazuri în România, aşa că, de fiecare dată când sunt întrebat cum era pe vremea mea, în vremea şcolii, răspund ca a fost bine. Fiecare îşi imagineaza că am fost bătuţi măr. Pentru mine a fost, dintr-un anumit punct de vedere, o vreme nemaipomenită. Bineînţeles, nu aveam liberatăţi multe şi nici nu puteam cumpăra blugi Levis dar, la naiba, cui îi trebuiau pe atunci? Eu aveam 14-15 ani... Nu asta e esenţa vieţii, cu ce mă îmbrac...
Copiii, deşi născuţi în Spania, se gândesc să întoarcă înapoi în Germania, ţara mamei lor, Sandra, şi a dvs în cele din urmă?
Nu, nu au aşa ceva în cap. Singurul lucru pe care îl vor este să ajungă în România. Le-am promis că voi merge cu ei în România şi trebuie să îndeplinesc cândva promisiunea asta.
Care este legatura lor cu România?
Mă aud din când în când vorbind cu tata româneşte, că doar cu el mai vorbesc româna. Vorbim la telefon săptămânal. M-au întrebat mereu ce însemană una sau alta... Şi, mai ales, ce se spune când te înfurii. Aşa că amandoi ştiu înjurături în româna, înjură ca nişte birjari (râde din suflet). Româna e limba în care se poate înjura cel mai bine dintre toate limbil limbile pământului: în română poţi înjura fără să devii agresiv. E minunat. (râde cu o satisfacţie simpatică).
“FAŢA MEA NU ARE NICIO IMPORTANŢA”
„Seven Lives, Many Faces“, noul album „Enigma“ poarta un titlu simbolic. Care este semnificaţia?
„Seven“, şapte – reprezintă în primul rând cel de al şaptelea album Enigma. Am spus întotdeauna că albumele Enigma sunt ca nişte copii ai mei, deci acesta este al şaptelea copil. Din punct de vedere hinduist, sunt reîncarnari, aşadar, a şaptea reîncarnare. „Many Faces“, reprezintă multele faţete pe care le are acest album, dar şi multele faţete pe care le-a avut Enigma în trecut. Combinaţiile de ritmuri, sound-uri, influente, efecte, aspecte culturale şi asa mai departe....
Şapte feţe...este o ironie când vorbim de Michael Creţu, al cărui chip este încă, pentru mulţi, o necunoscută...
Sunt absolut neimportant, fără semnificaţie. Iubesc muzica, sunt muzician cu toată fiinţa mea. Ştii că am început cu pianul la cinci ani jumătate, toată viaţa am petrecut-o cu muzica. Faţa mea nu are nicio importanţă. Nu-mi aduce nimic dacă apar în faţă, în atenţia unui public, nici măcar a unuia cititor. Nu mi-ar plăcea să stau în faţa a mii de oameni care să mă ovaţioneze. Să ai un cult al personalităţii e o treabă oribilă. Muzica e singura pentru mine care îşi justifică existenţa. Restul, cum şi cine sunt eu, creatorul ei, nu are importanţă. Toate chestiile legate de imagine, ai ochii albaştri, negri, verzi, eşti îmbrăcat nu ştiu cum, sunt lucruri tâmpite, mă lasă rece, nu mă interesează. De-asta şi iubesc proiectul acesta aşa tare, pentru că el se bazează doar pe muzică, fără show, fără nimic altecva. E un concept care se opune tuturor tendinţelor în muzică, le refuză, aş putea spune. Se opune tuturor strategiilor necesare, de marketing până la chestii de genul imagine. Ai nevoie de o faţă, care mai trebuie să şi arate bine, să fie draguţă, atrăgatoare sau mai ştiu eu cum, sau să fii nevoit să intrii în scandaluri a la Amy Winehouse pentru a capta atenţia. Enigma nu are nevoie de asta. Aici e vorba doar de muzică, muzică pură, muzică în pielea goală, dacă vrei.
Modestie?
Vezi ce se întâmplă în zilele noastre, când eşti cunoscut, nu mai poţi merge nici până la magazinul din colţ fără să îţi lipeşti o barbă falsă sau să te ascunzi după ochelari de soare, şaluri sau pălării. Phil Collins îmi spunea odată: „Dumnezeule, ce noroc ai tu cu ceea ce ţi-ai creat. Tu poţi face ce vrei, nu-i eşti dator nimănui cu nimic, nu trebuie să ai grijă la ce faci, cum te porţi, cum arăţi, pe unde umblii. De ce nu mi-a venit mie idea asta pe care ai avut-o tu“ - mi-a zis el- „aş fi trăit mult mai liniştit“. I-am spus, „Phil, trebuia să o facă şi pe asta cineva. Eu, se pare“. Îmi imaginez că nu e uşor pentru unul ca Phil. Eu pot merge în oricare magazin de muzică, îmi cumpăr chiar discurile mele fără să mă recunoască cineva, merg la casă, plătesc şi ies din magazin fără să fiu recunoscut. E o binecuvântare, crede-mă. E perfect. În zilele noastre, aceasta este libertate. Ţinând cont de numărul de discuri pe care l-am vândut în întreaga lume, dacă faţa mea ar fi celebră, nu aş mai trăi, probabil, nici un minut linşitit.
V-aţi început cariera, ca „omul invizibil“, după cum se intitula şi un album al din anul 1985. Primul album Enigma nu trăda nici un nume, nu trăda nimic despre creatorul său. Pe atunci intreaga presă se străduia să ghicească cine se ascunde în spatele proiectului, nu se ştia nici măcar dacă este vorba despre o formaţie sau un singur om. Nu v-a ispitit niciodată să ieşiţi din umbră?
Pentru numele lui Dumenezu, nu! Dacă era după mine, nu se ştia nici până în ziua de astăzi cine se ascunde în spatele Enigmei. Am făcut tot posibilul să rămână aşa cum începusem, fără nume, fără chipuri. Managementul casei de discuri, mândru că a ocupat cu săptămânile primul loc în topuri şi că a spart toate recodurile de atunci, mai ales în Germania, a „trădat“ numele meu... Aşa că n-am mai avut încotro. De atunci am varza asta! Se putea, însă, şi mai rău. Încă se ţine în limite, trebuie să recunosc.
“LA FIECARE ALBUM ÎNCERC SA CREEZ CEEA CE EU ÎNSUMI N-AM AUZIT VREODATA”
Noul album este într-adevăr nou, până acum nu aţi combinat muzica clasică cu beaturi hip-hop. Cum reuşiţi să rămâneţi fidel unui sound incofundabil şI, în acelaşi timp, să nu vă repetaţi?
Tocmai aceasta este ambiţia care stă la baza proiectului. De-asta şi durează aşa mult timp până îmi reuşeşte aşa ceva, un nou album. Deşi de data aceasta, între „Seven Lives, Many Faces“ şi albumul anterior, „A Posteriori“, nu au trecut decât doi ani (cel mai scurt interval până acum, între două albume – n.r.). Dintotdeauna am creat muzica pe care voiam să o ascult cu plăcere eu însumi. Aşa s-a născut şi Enigma. Iar atunci când am creat sound-ul Enigma, acesta nu exista până la acea dată în această formă. Eu mi l-am croit, ca să spun aşa, singur. Iar filozofia asta, de a face ceva care îmi place mie însumi, o să rămână valabilă până în ziua în care Enigma va înceta să existe. Este filozofia unei călătorii muzicale. Iţi pui căştile pe urechi, dai drumul muzicii şi asculţi, porneşti în călătorie. Iar dacă ai grijă să nu fii deranjat, poţi savura această muzică. Aceasta este ideea mea, să descoperi toate faţetele muzicii în linişte. Filozofia acesta de bază se schimbă de la album la album în cele din urmă. În primul rând pentru că dacă aş aplica-o identic la fiecare album, m-aş repeta, ceea ce urăsc. În cazul fiecărui album încerc să creez ceva ce eu însumi nu am mai auzit niciodată. Iar combinaţia intre hip-hopul Bronxului şi muzica Filarmonicii din Londra, aşa cum am făcut în piesa „Seven Lives“, nu am mai auzit-o niciodată în forma asta. Aşa că am încercat, ca să văd cum sună. Ar fi fost posibil să sune ca dracu’. Dar a sunat foarte bine, iar interveneţia vocală a lui Andru Donalds este excellentă. Piesa, care a fost şi imnul Jocurilor Olimpice la postului de televiziune ARD, are putere şi pătrunde.
Folclorul joacă un rol important pe toate albumele Enigma.
Nu pe toate albumele. Dar pe majoritatea combin elemente folcorice. Muzica mea e transformare. Trebuie să îţi imaginezi că am nişte cărămizi de diferite marimi, iar pe acestea le aşez şi reaşez mereu altfel. Din câte ştiu, nimeni nu mai lucrează în felul acesta, inventând mereu combinaţii noi cu aceleaşi elemente, care, bineînţeles, se extind permanent. Îmi şi face o mare plăcere să mă joc cu ele. De-asta m-am autotintitulat un „alchimist al muzicii“. Deoarece munca mea este foarte asemănătoare cu acea a alchimiştilor. Şi alchimiştii aveau aceleaşi prafuri, aceleaşi substante, dar fiecare le amesteca după reţeta sa, descoperind mereu altceva.
Folcorul românesc a rămas nedescoperit sau neexploatat de dumneavostră...
Da, elemente din folcorul românesc nu apar pe albumele mele. Până acum nu. Am acasă nişte albume cu muzica folklorică românească, dar încă nu am găsit nimic care să se potrivească în tematica la care lucram în momentele respective.
Cum să ne imaginăm celebra dumneavostră „arhiva de sunete“ pe care o aveţi acasă şi care conţine 400 de mii se sunete?
Între timp s-au mai adăugat câteva zeci de mii de sunete la arhiva mea, sunt vreo jumătate de milion. Am tot felul de sunete: paşi pe diferite soluri, şuierături de vânt, ciripit de păsări, suntele mării, dar şi instrumente clasice, orgi, piane, trompete, chitări, voci omeneşti, unul strigă „hui“, altul „hei“, şi aşa mai departe. Arhivez şi sunetele create de mine. Unele le-am cules singur, călătorind prin lume. Dar multe dintre ele sunt create prin combinarea diferitelor sunete, prin utilizarea de efecte foarte speciale. Trebuie să te gândeşti că asta e doar arhivă, iar că fiecare sunet în parte îl pot transforma prin zeci de aparate de efecte, în aşa fel încât un flaut, de exemplu, să sune ca o chitară a lui Jimi Hednrix. Îţi spun, această muncă este o binecuvântare, dar şi un blestem totodată, d eorece posibilităţile sunt infinite şi eu am mereu chinul de a decide.
Totuşi, în jumătatea aceasta de milion de sunete, nu este niciunul românesc...
Nu, nu. Este şi greu să găsesc ceva şi să explic exact cum e. Bineînţeles sunt instrumentele populare, sunt ritmurile muzicii ţigăneşti de care până acum nu m-am putut apropia, profesional vorbind. Asta nu înseamnă că eu personal nu le plac, dimpotrivă, mie îmi plac, deoarece ele sunt oarecum în mine, doar am crescut în România. Dar e greu, eu cel puţin nu am găsit până astăzi calea de a le introduce în proiectele mele.
“ÎN ROMANEŞTE SE ÎNJURA CEL MAI SAVUROS”
Astăzi e o modă a ritmurilor din estul Europei, balcanice. Madonna invită lăutari ţigani să cânte cu ea pe scenă.... Nu v-a tentat?
Nu te supăra, dar abia ce se dezmembrase blocul de Est, când eu am şi înregistrat cu nişte cântăreţe din Lituania, pe Enigma III. Şi, repet: Enigma trăieşte tocmai din faptul că nu se supune niciunei mode, niciunui curent muzical. De-asta se vând şi astăzi foarte bine şi albumele vechi, apărute la începutul anilor ‘90.
Cum au ajuns copiii dumneavoastră, Sebastian şi Nikita, să cânte pe noul album?
Fiii mei colaborează la piesa, „Same Parents“. Ei m-au inspirat la piesa aceasta, când au întrebat de ce există discriminare, când doar avem cu toţii aceleaşi mame... Aşa că am încercat să vedem cum iese dacă îi las pe ei să spună textul piesei.
V-aţi arătat încântat de prestaţia lor. Credeţi că au ambiţii muzicale, precum celebri lor părinţi?
Am fost suprins, deoerece ei nu au avut niciodată un microfon în mână. S-au descurcat foarte bine, se poate auzi pe album. Până acum nu mi se pare să fie interesaţi de muzică. Pentru ei, muzica, aşa cum o fac eu, e legată de o muncă imensa, de care bineînţeles nu au chef. Ei nu înţeleg că eu sunt toată ziua î n studio pentru că îmi place, pentru că muzica e pasiunea mea. Ei văd doar munca, nu şI faptul că pe mine muzica mă face mai fericit decât orice altceva. La 13 ani sunt încă prea tineri pentru a înţelege cum stau lucrurile. Eu nici nu am gândirea asta dinastică, să îi aduc şi pe ei pe „calea“ mea. Sunt liberi, pot face ce vor. Dacă unul dintre ei se dovedeşte a fi talentat şi are dorinţa să facă muzică, o să primească sprijinul meu, clar. Amândoi au o carismă deosebită, dar dacă au şi talent, nu ştiu. Dar cred că sunt în măsură să îmi dau seama, atunci când s-ar pune problema, dacă au talentul necesar sau nu. Sebastian, de exemplu, e foarte expansiv şi carismatic, dar pentru o cariera muzicală mai trebuie câteva ingrediente... Pentru mine e important ca ei să fie fericiţi acum, dar şI atunci când vor fi nevoiţi să îşi întreţină familiile cu profesia pe care şi-o vor alege. Cred că încă e destul de mult haos în capul lor, unul spune că vrea să devina designer, altul încă nu ştie ce vrea...
Dumneavoastră vorbiţi româna impecabil, chiar dacă nu aţi mai fost de atâta timp în ţară. Copiii vorbesc şi ei româna?
Nu vorbesc, dar vor neapărat să o înveţe. Eu le-am explicat: <>. Ei cresc cu trei limbi: germana, spaniola şi engleza, plus catalana...
“POATE CA ÎNTR-O BUNA ZI VOR FI CONCERTE ENIGMA, NU ŞTIU”
Nu daţi concerte. Vor exista vreodată concerte Enigma?
Eu nu mă văd ca pianist de concert, am absolvit şcoala aceasta, dar nu mă consider unul. Nici nu mi-e dor de Mozart, Bach sau alţi clasici. Nici nu prea mai ascult muzică clasică. Am ascultat şi cântat toată copilăria muzică classică. La 12 ani ascultam numai Anton Brcukner, mi-a ajuns....Poate că într-o bună zi vor fi concerte Enigma, nu ştiu. După cum spuneam, eu nu simt nevoia să fiu celebrat, aplaudat. Poate am să dau cândva un concert, poate la finalul proiectului Enigma.
Enigma va avea un final?
Nu se ştie. Poate chiar acesta e ultimul album. O spun mereu, pretenţiile mele vizavi de mine sunt foarte sus, iar de la album la album tot mai severe. Iar eu trebuie să îmi dovedesc mereu că mai sunt suficient de bun pentru propriul proiect. În ziua în care voi avea sentimentul că nu mai sunt destul de bun pentru Enigma, nu va mai exista alt album Enigma. Dar momentan sunt foare fericit de ceea ce mi-a reuşit cu „Seven Lives, Many Faces“ şi eu găsesc că albumul e mult mai bun decât ultimele două, apărute în anii trecuţi. Asta îmi dovedeşte mie că înca nu sunt mort, muzical vorbind. Dar nu ştiu ce va urma. Vom vedea ce idei voi mai avea, cum va evolua totul.
Nu aţi colaborat niciodată cu un artist roman. Nici cu Adrian Enescu. Ar fi o alternativă?
Nu avem un proiect, deşi am vorbit cândva despre asta. Poate dacă voi avea de gând, cândva, să compun un fel de simfonie, atunci voi apela la Adrian şi vom colabora. Exclus nu este, în niciun caz. Cândva am discutat cu el depre asta, cu ani în urmă, dar nu foarte concret. Alţi artişti români nu cunosc. Singurul lucru pe care îl ştiu despre un artist român, este că tatăl cântăreţului Roger Cicereo, Eugen Cicero, Ciceu, a fost şi el elevul profesoarei de pian pe care am avut-o şi eu. Artiştii cu care colaborez, deci vocile pentru Enigma, sunt voci pe care le aud undeva, mă gândesc, că s-ar potrivi proiectului şi atunci încerc să iau legătura oamenii respectivi. Eu nu mă aflu în căutare de artişti noi. Îi găsesc întâmplător.
Când alţi artişti plecaţi din România, aparţinând în ţară unei minorităţi etnice, spun că au fost discriminaţi, sunteţi de acord?
Nu prea cunosc alţii, ca să vorbesc în numele lor. Eu pot vorbi numai pentru mine. În primul rând, eu eram în Bucureşti, era oricum altfel decât în Tansilvania, iar muzicienii şi sportivii aveau oricum un statut aparte. Iar eu eram în cercul de artişti, muzicieni şi aş zice că eram altfel trataţi. Dar sunt convins că în viaţa multora s-au întâmplat lucruri urâte. Cred că unii au avut de suferit în timpul acela în România. Vreau să spun că, pe mine personal, realitatea româneasca de atunci nu m-a afectat, nu mi-a făcut rău. Să nu se creadă însă că eu trăiam pe altă planetă sau că sunt atât de naiv încât să cred că totul a fost bine acolo.
“CAND UN ROMÂN ÎŞI PROPUNE CEVA CHIAR O FACE”
Copilăria şi adolescenţa petrecute în România au avut o influenţă în viaţa dumneavostră de astăzi?
Vezi şi tu cum e, dacă un român îşi propune să realizeze ceva, chiar o face. Sunt mulţi români care s-au impus de-a lungul timpului în întreaga lume. Eu aş zice că e o provenienţă bună, asta, a noastră. Dar ca oriunde, nu există pădure fără uscături. Fiecare îşi foloseşte forţa proprie şi talentul altfel. Eu mă revolt când aud vorbindu-se de rău despre români sau despre ţigani. Aşa este lumea... vorbeşte despre ţigani şi vrea să spună criminali sau hoţi. La fel fac unii şi cu românii. E aiurea. Asta mă înfurie. Este un neadevăr şi o nedreptate. Iar eu mă opun vehement unei asemena atitudini. Trebuie să recunosc că dacă vii dintr-o ţară neînsemnată, global vorbind, trebuie să fii de trei ori mai bun decât ceilalţi, pentru a te putea impune. Asta nu înseamnă că tot timpul simt că trebuie să dovedesc cuiva ceva numai pentru că provin din România. Nu. Dar dacă îmi propun ceva şi vreau să o duc la bun sfârşit, atunci trebuie să o fac de trei ori mai bine decât altul. Între timp, e un automatism acesta, dar eu ştiu că e ceva românesc din mine, ceva rezultat din provenienţa mea românească. Eu nu aş schimba nimic la rădăcinile mele româneşti. Şcoala vieţii de acolo m-a ajutat cu siguranţă să devin ceea ce sunt astăzi. Eu, dacă îmi propun ceva, atunci, că să mă împiedici să realizez acel lucru, trebuie ori să mă împuşti, ori să mă otrăveşti. Iar tăria aceasta cred că o am din România.
Colaborările cu jamaicanul Andru Donalds, pe care, de altfel, l-aţi şi ajutat să devină un star de talie mondială, cu hitul „All Out Of Love“, colaborează la mai multe piese pe „Seven Lives, Many Faces“. Dar ale cui sunt celelate voci de pe noul album?
Două piese sunt interpretate de o cântăreaţă de pe insula Ibiza, Margarita Roig. Iar prezenţa ei pe album este pură întâmplare. Cântăreaţa este o ţărancă de 62 de ani. Şi pe celalate albume, cum ar fi „Return to Inocence“ am încercat mereu să combin cu muzica mea voci etnice din Taiwan, din Lituania, Pakistan sau India. Mi-am luat vocile şi am cumpărat drepturile de a le folosi pe albumele mele. Iar de data aceasta descopăr că în faţa uşii mele, ca să zic aşa, exista o voce minunată, un folcor extraordinary, despre care mai nimeni nu ştie nimic. Nici măcar locuitorii din Ibiza nu ştiu de muzica asta, de folclorul ăsta al lor. E pe cale de dispariţie. Eu sper ca prin înregistrarea pe albumul nou să pot conserva din această muzica şi poate voi trezi şi curiozitatea lumii. Acesta este şi un fel de omagiu al meu adus insulei care a devenit patria mea în ultimii 20 de ani.
Cum a reacţionat femeia aceea, când s-a auzit pe album?
A fost încântată. A început să danseze, râdea şi spunea: "Oh, e frumos. Ce aţi făcut din vocea mea? Ştiu că eu am cântat, dar vocea mea nu a sunat parcă niciodată aşa frumos. Să vezi că vor ajunge nepoţii mei să danseze pe muzica mea în discotecă".
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Articole din aceeasi categorie:
|
|
|
|
 |
Utile |
|
|
Bucuresti |
 |
Iasi |
|
Constanta |
|
Timisoara |
|
Cluj |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BET |
|
BET-C |
|
BET-FI |
|
RAQC |
|
RTL |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Un profesionist adevarat
Nu prea sunt multe de spus ... omul e tare si muzica lui e pe masura. Mult bun simt si respect fata de tot, inclusiv fata de Romania. Mi-ar placea sa vad si romanii emigranti prin SUA / Canada vorbind la fel de frumos despre ei si Romania insa multi daca nu-s fuduli si "smecheri americanizati / canadizati" nu-s ei (si mi-aduc iarasi aminte de animatorul ala pe calculator frustrat din cale afara). Halooo, baiatu' (c-am uitat cum te cheama), mai da pe youtube/michael cretu ca sa vezi si tu cum arata un profesionist !!!
Daca nici Michael Cretu nu face reclama buna Romaniei, atunci cine?
In Germania, in Spania, samd, toata lumea stie ca este vorba de unul din cei mai mari producatori de muzica din lume, ROMANUL Mihai Cretu!
Respect!
... amricanizare / canadizare ...
Problema este ca atunci cand recunosti ca esti roman si ai facut ceva afara, iti atragi ura multora in Romanica ... asta-i realitatea dura din tara aia bananiera ... cu foarte multi oameni retarzi, rautaciosi si plin de frustrari ...
Se poate vedea chiar din interviul lui Michael Cretu, evita multe subiecte cu romanisme.
Cati dintre marii muzicieni din Romanica au vb de el ??? Nici macar lautarul de Voicu, care e var cu el.
Sa nu vorbim de Mircea Eliade, care este (sau cel putin era acum 3-5 ani), cea mai gasibila persoana de origine romana, pe Google. Si cele mai multe site-uri nu erau "Made in Ro".
Brancusi ?! Si el saracul ...
Lista ar continua la infinit, asa ca mai usor pentru cei care nu stiu ce inseamna sa fi plecat, nu de foame cum o fac capsunarii. Mai usor cu conluziile cand nu aveti toate datele problemei, ok ?! Mai bine vedeti-va problemele in care va balaciti.
ZEUS - Canada.
Mi se pare mie ?
Al 2-lea videoclip de pe youtube nu e de Enigma. Fiti mai atenti domnilor. In rest multumim pentru interviu. Felicitarile noastre.
ai dreptate
e mai exact Era- Ameno. Mi a placut articolul si imi place Enigma foarte mult. DAr atentie la selectiile de pe youtube.. ;) ca recomandare de inlocuire: Enigma- Sadness.
Superb !
un reportaj cu un om deosebit, nu am cuvinte pentru a putea descrie cat de mult am apreciat cele spuse de domnul Cretzu. Magic !
intrebare
pentru vajnicii comentatori, cunoscatori si aparatori ai limbii romane (si romaniei, in general): exista o diferenta intre reportaj si interviu? nu de alta, dar sa afle si americanii/canadienii care poate ca nu stiu :)
frumos...
mi-a placut mult interviul asta..
dar cine scrie articolele, ar trebui sa fie mai atent cu ororile de ortografie...
Evident
Cine nu stie sa scrie un articol, comenteaza erorile gramaticale.. ATAT de tipic romanesc! ..
felicitari lui cretu si reporterului
Va multumesc ca neat adus o amintire din trecut si anume acest om numit cretu mihai ,si acea muzica in care dansam de frupean dusumelele,acum am 38 de ani si ascult enigma,sandra cumare dragoste ...frumos interviu si as vrea sa particip la un concert Enigma un mare nume ,,,inca o data felicitari celui care a afcut interviu
The Greatest Romanian in the actual music world
Dle Michael Cretu, dupa parerea mea sinteti cel mai inspirat creator roman din muzica moderna-creatii precum "The Times Of Our Lives" sau "Moonlight Flower" sint incredibile!
Felicitari pentru tot ce ati facut in muzica si ...pacat ca v-ati despartit de Sandra!
Voi ascultati Enigma? ...ca nu prea pare!
Al treilea videoclip pe care l-ai luat de pe youtube nu e Enigma fratilor.
E "Era-Ameno". Ce fac ziaristii generatiei "Pro -stii si castigi" din articolele voastre.
Bafta si la mai mare!
Respect
Respect pentru modestie si tenta underground, anti-vedeta pe care si-o imprima.
Cunosc multi oameni care asculta Enigma cand fac dragoste.
Toate cele bune, domnule Cretu!
deosebit de discret
Este un om foarte discret ,multi pot urma exemplul....
Cel mai mare maestru!
El si sotia lui Sandra au insemnat adolescenta mea muzicala, cine a fost adolescent in anii 80 stie exact ce au insemnat cei doi in acei ani.
Michael Cretu este un exemplu tipic al romanului cu idei originale, talent si fantezie, care a plecat la timp din Romania si si-a putut pune in valoare calitatile.
Va imaginati cumva ca un astfel de talent urias ar fi avut vreo sansa intr-o lume muzicala dominata de "maestrii" Moculescu, Fugaru sau Ion Cristinoiu?
NICIODATA!
Felicitari din tot sufletul EVZ pentru un interviu absolut superb!
european - o noua nationalitate
nascut in romania din mama austriaca si tata roman, se realizeaza in germania si ajunge in spania.
un amanunt (sper ca nu sunt singurul care observa): asemanarea izbitoare cu Adrian Pintea
european
Am parasit Ro acum 20 de ani. Eu zic ca Eropa este destul de acida, otravitoare , si eu sant pentru Europa dar mai incet si mai cu grija, sa nu ne pierdem identitatea, ca romanii sant foarte solubili (in comparatie cu nemti,de exemplu). Cred ca si pentru Europa ar fi o pierdere sa ne dizolvam noi. Nu sant nationalist roman si nici european, sant doar precaut sa nu se piarda o bijuterie intro mare.
Traian, felicitari!
Un material de zece puncte.
Bravo, bravo, bravo!
michael cretu
fabulos acest om, ma bucur enorm ca ati reusit sa ii luati acest interviu; are o modestie de neimaginat si este cunoscut in intreaga lume; poate fi un reper pentru oricine
Superb
Ce altceva sa mai spun? Nici n-are rost sa incerc sa spun ceva original, doar muzica lui e unica. Balsam pentru inima si TNT pentru creier, ca sa evoc una din melodiile care-mi plac foarte mult. Ca de altfel tot albumul Le Roi Est Mort, Vive le Roi, preferatul meu, minunat de la inceput pana la sfarsit. Dintre melodii, Gravity of Love (excelent si video-ul) si The Child In Us, le ascult mereu... mai degraba o enigma pana acum, ma bucur sa vad ca in spatele muzicii sta si un caracter deosebit.
RESPECT
Un articol excelent! Nu vreau un concert cat de curand...asta ar insemna sfarsitul proiectului Enigma... Michael Cretu, un profesionist adevarat,in putere si inteligent! Punem pariu ca n-are Maybach si nici Rolex la manà? Mà hahalelelor...! Sà tràitzi bine!
michael cretu
sau Misu Cretu.pentru cei de varsta noastra Misu nu este o enigma.El a luat viata de coarne singur.Sa nu uitem de Phenix:cum au plecat si ei.SAU:ISI MAI AMINTESTE CINEVA DE CORNEL CHIRIAC?Mi-ar place sa pot vorbi cu tine.eu am o mica"scapare"poetica.poate cand merg la fiul meu in Tenerife.
"Andrii Popa”, om vestit............Eh?;)
Viorel vizitator, sigur vorbesti de Phoenix sau afara cunoscuti sub numele
Transsylvania-Phoenix.
michael cretu
Misu Cretu e cum era Cornel Chiriac(odihneasca-se in pace):gandeste romaneste,vorbeste romaneste cu tatal sau si sunt sigur;uneori nu uita sa manace romaneste.
Enigma
Un MARE om / un MARE muzician! .. El e un roman (unul din putinii) de onoare despre care nu se stie mai nimic. Il ascult inca de pe vremea cand Mea Culpa era un mare hit. Lucrarile lui sunt un izvor nepretuit pt muzica mea..
Long life to Enigma project!
nexenta-unde please pot cumpara "muzica ta"?
sau e atat de enigmatica si secreta ca o asculta doar urechile tale?
nb: esti cumva "ruda" cu viorel care a posta inaintea ta. iti plac sarmalelele si micii="mancare romaneasca"?
Felicitari
FELICITARI domnule Danciu. Sper sa aveti ocazia a lua si alte interviuri de acest gen, sa simntim si noi ca merita "SA FI ROMAN"
Maria, io stiu sa scriu corect "SA FI ROMAN"
chiar daca am trait, ca mister mc, mai mult afara decat in tara.
tu, meriti "SA FII" trasa de urechi pt. ca-ti bati joc de limba materna, sau esti din alta zona...?
fekete
poti sa faci o corectura si fara sa te dai cel mai destept din parcare! asta spune multe despre caracterul tau ,daca chiar crezi ca greseala respectiva spune totul despre inteligenta omului respectiv!'maria" sigur mai are timp sa mai citeasca, sa mai invete cum se scrie corect in limba romana, dar mataluta nu mai ai timp sa-ti schimbi caracterul!
multumesc ipips ca te ocupi de caracterul meu
ai dreptate, nu m-am gandit la caraterul tau. sunt om rau, altfel aveam insomnii, oare ce caracter are ipips, oare are, oare se mai schimba?
vezi tu, e bine ca nu toti suntem egali...
nb: eu chiar ca sunt de o viata afara si nu mai stiu bine romaneste, dar chestiile cu "sa fi" nu are de a face cu greseli din graba. mananc litere, sunt de acord ca ideea conteaza, insa sa chestia cu "i" am si eu slabiciunile mele.
sa fii iubit si mandru ca nu esti ca mine...;)
Felicitari
Felicitari EVZ pentru interviu, felicitari Michael pentru noul album ... suna splendid
PENTRU TOTI CE CRED CA A FI ROMAN INSEAMNA SI VALOROS SI DESTEPT
Nu observa nimeni ca omul asta este valoros si modest tocmai pentru ca nu s-a educat in Romania ?
Indiferent ca este muzician,doctor,sau om obisnuit,EDUCATIA romanilor in tara se rezuma la TUPEU IFOSE si LIPSA BUNULUI SIMT.
Invatati romanilor ce inseamna MODESTIA si VALORILE .
Lasati ifosele si pretentiile ca nu convingeti pe nimeni .
Daca acest om ramanea in Romanika nu cred ca ar fi avut acest grad de MODESTIE SI BUN SIMT .
asa e dar
de unde stii? Nu prea se vede bun simt la tine cand spui "Romanika". Sau asa o chema pe maica-ta?
Educatie?
I intrebare retorica tu unde te-ai scolit de poti emite asemenea idei ..... si Romania este plina de valori care au urmat sistemul romanerc de invatamint nu din Congo unde s-ar putea sa fi facut matale gradinita si studiile ulterioare
Asta da...
Albumul Dusted Variations rupe ... Il ascult aproape in fiecare zi . Ce sa mai zic maestru nene ... ( impreuna cu toata cariera sa ) . Numai bine .
Jean, Yanni si Cretu - ar fi ceva!
Francezii cu Jean Michelle Jare, Grecii cu Yanni, iar noi cu Michael Cretu. Eu ce as vrea sa spun este ca sunt bucuros ca am citit acest articol pentru ca aduce putina lumina intradevar enigmei. Traind printre straini de 21 de ani am tot auzit de romani importanti dar uneori nu a fost adevarat. Cu toate ca auzisem ca Michael Cretu este in spatele muzicii superbe de la Sandra si bineinteles Enigma totusi eram suspicios si abia acuma sunt 100% lamurit.
Cu privinta la un concert poate in Sarmisegetuza, pe cetatea Devei, sus la Omu sau pe la Peles ar fi foarte inspirational pentru orice roman oriunde ar fi. Jean la Eifel si Yanni la Colliseum, Cretu la "noi"...... Daca cititi Domnule Cretu doresc doar sa spun ca nu este vorba doar de a fi aplaudat. Ar putea fi un lucru mai presus decit cuvintele poate exprima pentru neamul nostru. Bravo pentru tot ce ati facut pentru Dvs, pentru familie, pentru glob si pentru noi Romanii pe unde ne-om afla! Eu in Texas.
Da marcel, MC a facut mult pentru glob
ok postarea ta. scuze, dar la chestia "pentru glob" am ras in hohote-pacat ca astia pe aici nu inteleg limba romana. trebuie sa le explic ce si cum;-))))))
ps: Oklahoma va disparea, populatia se va retrage. paraseste texasul pana mai exista...
superba muzica ,roman adevarat
modestia si bunul simt ,in combinatie cu un talent si o buna cunoastere a muzicii ,caracterizeaza omul MIHAI CRETU .as fi vrut sa ii cumpar albumele ,dar din pacate ,se vand mult prea repede .cred ca numai in barcelona sau madrid ,in magazine specializate se mai gasesc.oricum ,muzica lui este de vis
ce vremuri...
Il stiu de pe cand era elev la liceul de muzica George Enescu, coleg cu un an mai mare cu prietena mea de atunci(buna Mirela!) cu Crina Mardare, Alex Simu, ...etc.
Cantau in parculetul de peste drum de Moxa pana venea noptea.
Ce vremuri...
de colectie
sa nu stergeti niciodata de pe server acest articol..sa ramana pentru totdeauna in forma aceasta de link..FELICITARI si multumim pentru aces interviu....poate cel mai pretios interviu evz
Mai este unul adevarat
Peter Maffay din Brasov.
Super adevarat
Chiar ar trebui intrebat daca simte in ele radacini romanesti....
Peter Maffay nu este roman!
esti ignorant ursule sau ai incercat sa fii ironic?
s-a nascut in romania, este un cantaret rock care a vandut la fel ca michael cretu ca 40 milioane, are merite in germania, este cetatean german.
pa
Jos palaria!
Sincer, nu stiam ca el este "creatorul" Enigmei. Dar, asta m-a surprins intr-un mod placut. Un artist adevarat, care traieste pentru muzica, nu face muzica pentru a trai! Respect!
SANDRA
Michael , acu' c-ai divortat pot sa-ti zic...Nevasta-ta mi-a agitat de multe ori noptile la pubertate :-))
Era tare "buna".Si, am vazut-o de curand la tv, nici acuma nu-i rea....
Tot respectul...
... Pentru un asa om de valoare si de o modestie rar intalnita.
"Enigma" este muzica in care multi ne regasim si ne reintalnim.
La cat mai multi ani Michael Cretu, oriunde te-ai afla!
PACAT DE SANDRA!
interviul e minunat. pacat ca nu a vorbit mai mult despre divortul de SANDRA, ceea ce ne interesa. SANDRA a ramas un star international, iar ultimul ei album e incredibil, mai bun decat primele!!! mai scrieti si despre ea, ce mai face, cu cine umbla, ce albume scoate. in rest, BRAVOOOO
Sandra
Interviul este exceptional. Nu stiam ca Michael este ruda cu Madalin Voicu.
Pentru ca foarte multi nu stiu ce mai e nou in viata lui SANDRA, eu va pot ajuta. Sunt un mare fan al ei de cind eram foarte mica. Ei au divortat anul trecut si fiecare dintre ei are o noua relatie. In 2007 Sandra a scos un nou album " THE ART OF LOVE" fara implicarea lui Michael.
Cine e dornic sa afle detalii despre SANDRA si noua sa iubire , search pe google :)
Celor care au postat aici comentarii> are dreptate nu? ;)
"Bineinteles sunt instrumentele populare, sunt <u>ritmurile muzicii tiganesti</u> de care pana acum nu m-am putut apropia, profesional vorbind. Asta nu inseamna ca eu personal nu le plac, dimpotriva, mie imi plac, <u>deoarece ele sunt oarecum in mine, doar <b>am crescut in Romania</b></u>".
Giacardea, cardea,
Gialino mura,
Gia mura, mura,
Ce misto
suntem o tara de tigani de vreme ce-l ridicati atat in slavi!
grea gramatica...
"Tu poti face ce vrei, nu-i esti dator nimanui cu nimic, nu trebuie sa ai grija la ce faci, cum te porti, cum arati, pe unde umblii."
Trist, nici macar in ziare nu se mai scrie corect.
ARTICOL Michael Cretu
Articolul este foarte interesant. Felicitari autorului!
Singura problema este ca nu a fost verificat inainte de a fi tiparit si in cazul de fata postat pe site. Sunt destul de multe greseli de ortografie.
Chiar daca Sandra si Michael Cretu nu mai formeaza un cuplu poate va veti gandi pe viitor sa-i acordati si acesteia atentia cuvenita, scriind macar un articol despre ea. Sandra si-a reluat activitatea muzicala si nu numai ca sustine concerte, dar si lucreaza la un nou album care se anunta a fi foarte bun. Acesta se va lansa prin luna aprilie a anului viitor, conform celor declarate de Sandra in cel mai recent interviu.
Sandra inca mai are foarte multi fani in toata lumea si va vine sau nu sa credeti si in Romania. Sper sa mai vina in Romania candva in viitor.
Numai bine!
Felicitari pt interviu
Un interviu f. interesant, multumiri.
Michael Cretu face muzica de nivel inalt, de dragul artei, nu al celebritatii. Mai rar vezi atita modestie in lumea muzicii.
Sintem mindri ca e roman, il rugam sa nu uite, totusi, nici el asta. Si sa faca in continuare muzica grozava.
Pt autorul articolului:
"Michael Cretu este var primar cu Madalin Voicu pe linie materna (mama lui Madalin este sora tatalui lui Michael)."
Ia mai gindeste-te la linia aia !
O fi materna sau paterna ? :)
....
nu stiam ca enigma a fost creata de michael cretu. am ascultat enigma mereu, de mult timp....cateva melodi pt. ca nu am avut niciodata posibilitatea pana acum de a cumpara un album....sau de a ma informa asupra grupului. felicitari va spun din suflet, ceea ce compuneti este extraordinar!
sublim
ca gest de profunda recunostinta eu m-as inchina in fata dvs. ca la un sfant si nu m-as ridica de acolo decat dupa foarte mult timp. Dvs Domnule Cretu meritati sa va pup picioarele si sa vi le spal cu ulei de masline si mir, sunteti un bun exemplu de om care face totul din sufletist, care iubeste, creatiile dvs sunt expresia inimii si sufletului dvs bun, pur...Va multumesc ca existati!
bebe
Nici sa nu veniti in Romania pentru ca locul dvs nu este in mocirla ci pe piedestal....Nu stiu ce parere buna aveti dvs despre majoritatea romanilor dar sa stiti ca va inselati, majoritatea au un comportament de tigan oriunde merg si orice fac...fura, inseala, violeaza, romani ajunsi bogati in America nu platesc muncitorii,..in romania daca realizezi ceva bun, a doua zi iasa un ziar de scandal si spune ca esti homosexual sau orice altceva ce atrage atentia ....interesul primeaza, nu mai exista demnitate, respect, caracter, cei 7 ani deacasa, nu se mai respecta promisiunile, suntem condusi de oameni slabi..
da-ti o nota
Mai Daniel Negrea, ai vrut oare sa te autodenunti prin desteptul comentariu pe care l'ai scris?
Daca tu traiesti in mocirla despre care vorbesti si pe care o dispretuiesti, mi-e mila de tine si-ti recomand sa te extragi, nu sa te plangi ca un neputincios. E mai comod sa dai din gura si sa invinuiesti orice si pe oricine, in loc sa te uiti la tine si sa incepi sa faci ceva pt a schimba lucrurile? Sau astepti sa vina "unii" sa faca vreo minune? (poate chiar Michael Cretu, ce ai zice?)
Si - nu, nu traiesc in alta tara. Tot in Romania traiesc.
drept la replica
'Draga mea' Carmen...de fapt tu te-ai autodenuntat, esti romanca, esti acel om care daca un om isi spune parerea, tu ca nu i-o respecti si incepi si comentezi. Ce am spus eu mai sus e parerea mea, traita, care reflecta realitatea. Te-ai bagat ca musca-n lapte...specific romanesc...Nu prea are rost sa intru in polemica cu tine pentru ca nu se poate daca tu nu-mi respecti parerea. Oricum imi dai impresia ca adevarul te deranjeaza. Eu am evidentiat doar cateva aspecte ale caracterului majoritatii romanilor....Eu fac ceva prin insusi comportamentul meu, prin faptul ca nu mi-e rusine sa-mi dezvalui identitatea cand fac un comentariu…..
drept la replica
Cred ca noi ca natie nu suntem in stare de a ne conduce, istoria a dovedit-o, am avut nevoie de print strain…si cred ca o sa avem in continuare…ca besescu acesta numai ne-a facut de rusine, nu are demnitate, nu se tine de promisiuni (de fapt la majoritatea romanilor asa le place ca omul care-i conduc, sa-i minta, sa-i faca tigani imputiti, sa nu-si respecte promisiunile, sa comenteze orice, sa nu aiba demnitate, sa nu aiba intelepciune, sa faca greseli care pot provoca un conflict intre romani si maghiari,…sa fie ‘tigan’ intr-un cuvant. Da traiesc in Romania si sunt nevoit sa plec si-mi pare rau. Sper ca ai observat ghilimelele de la cuvantul ‘tigan’. Specific faptul ca nu am nimic cu tiganii ca natie, imi plac, ii iubesc, pe aceei veritabili tigani, pe aceei care iubesc cultura, muzica, isi pastreaza obiceiurile stravechi, pe aceei la care nu le este rusine sa spuna ca sunt tigan, pe aceeia care au personalitate si demnitate, care sunt oameni nu ‘tigani’.
interviu bun, roman slab
Pacat , mare pacat ,e-un muzician bun,da' sa nu dai doi bani pe limba si muzica romaneasca ,rusine,rusine, d-le mihai cretu.Invata-ti copiii romaneste,ca-s romani.Iar pana canti muzica pakistaneza,indiana,letoniana, ETC.pune muzica romaneasca din toate zonele tarii si vezi ce FAIN o sa iasa.Mai mult chiar daca ai trait mai mult in alte tari,tot Cretu Mihai,te cheama si-ti curge prin vene,sange romanesc.
enigma
Avand in vedere ca Michael si-a petrecut prima parte din viata in Romania si este roman pana la urma, nu inseamna ca trebuie sa vina in Romania in fiecare an sau sa-si invete copii limba romana. Noi il stim, stim cine este in spatele proiectului Enigma si noi ar trebui sa fim mandri ca suntem contemporani cu acest gigant. Pentru mine se afla pe acelasi loc cu JMJ, Mike Oldfield si Vangelis.