Autentificare
User:
Pass:
Inregistrare | Login
Newsletter
e-mail'ul dumneavoastra
| Inregistreaza
Inregistreaza-te la newsletter
wwwoteaza
Ar fi trebuit ca la consultările pentru revizuirea Constituţiei să nu participe grupul independenţilor?
Da
Nu
Nu ştiu/ Nu mă interesează
Voteaza| Rezultate
Arhiva
L M M J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031
Alege luna si anul
Martie
2010
Cultura
Anania: „În legea neîndurării“
 
Sâmbătă, 15 Noiembrie 2008
În următoarele fragmente, publicate exclusiv de EVZ, din „Memoriile“ apărute la Editura Polirom, teologul şi scriitorul Valeriu Anania povesteşte despre comportamentul sinistru al securiştilor când a fost arestat.

ÎPS Bartolomeu Anania a publicat numeroase volume de literatură (debut în 1936, în revista „Vremea“), obţinând Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor în 1982.

„Mi se păruse şi altădată că întrezăresc asemenea scăpărări de omenie la angajaţii Securităţii, oameni instruiţi în legea neîndurării, a asprimei, a vorbei răstite, a sprâncenei încruntate, a întunecimii de suflet şi îngustimii de minte. În noaptea arestării, un agent îmi vârâse în rucsac, conspirativ, o pereche de izmene flanelate pe care eu nu izbutisem s’o găsesc. În arestul din Uranus apăruse la un moment dat un sergent-major, un băieţandru, care se abătea evident de la regulă: seara, la închidere, în loc să spună prin vizetă «Culcă-te!», ca toţi ceilalţi caralii, şoptea «Noapte bună!».

N’a stat însă mult pe acolo; într’o bună zi a dispărut. Acum, la Ploieşti, mă întâlneam cu vorba acestui plutonier, în care nu izbutisem să surprind încercarea de a-şi bate joc. Şi aveam să mai am o surpriză, la numai câteva minute. Lângă mine a apărut ofiţerul de serviciu, locotenent; obrazul lui îmi apăruse de multe ori la vizetă, aspru, scrutător, dătător de fiori. S’a aplecat şi el deasupra bagajului meu, chipurile căutând foaia de inventar pe care o rătăcise; în realitate a scos-o de undeva din palmă, ca un prestidigitator, şi mi-a dat-o să iscălesc de primire. Mi-a şuierat aceeaşi întrebare:

- Cât v’au dat?
- Douăzeci şi cinci.
- Eh, bun e Dumnezeu! a suflat el vorbele în rucsac. Şi au rămas acolo, până astăzi, printre boarfele mucezite. Cu ele am luat drumul adevărat al închisorii.“


 
Articole din aceeasi categorie:
Călin Hera scrie poezie pe timp de criză
„Arte Marţiale” cu Ion Bârlădeanu
Un ultim omagiu pentru Michaela Tonitza Iordache
Povestea patronului chinez din bazarul Europa
„Religia ar trebui să te facă mai bun, nu să-ţi facă viaţa un chin”
Tora! Tora! Tora!, o privire obiectivă a unui moment istoric
Scriitori români, la export
Cum să scapi de creditori, la teatru
Cel mai tare spectacol pe care nu-l vom vedea la Bucureşti
Şcoala de film „Dragoş Bucur”
[vezi toate]
Comentarii | Spune-ti parerea
  1. ANANIA.....

    de MANGO(Vizitator), sâmbătă, 15 noiembrie 2008 - 00:16

    I P S:A-TZI AVUT NOROC CA NU V-AU TRIMIS LA PITESTI.MULTA SANATATE.

  2. spovedanie!!!???

    de florentin6(Vizitator), sâmbătă, 15 noiembrie 2008 - 17:51

    Nu uita parinte ca la fel ca la spovedanie ar fi trebuit sa ne vorbesti si de perioada de la Aiud unde P.F. atunci -Gh.Craciun a binevoit sa-ti dea niscaiva sarcini intru fericirea ta si a celorlalti "banditi".Si povesteste-ne cu nemaipomenitul dar cu care Dumnezeu te-a inzestrat si de celalat" bandit" care banuiesc ca in ceruri te blagosloveste si te asteapta cu drag PARINTELE TRIFA !!!!


Utile
Bucuresti
Iasi
Constanta
Timisoara
Cluj
 
 
                             
Acasa |  Copyright |  Termeni si conditii |  Contact |  Publicitate |  Ringier Romania |  Regulament Forum