|
Alege luna si anul
 |
Martie |
 |
|
2010 |
|
|
|
PE CALE DE DISPARIŢIE. În epoca lui Harry Potter, literatura autohtonă pentru copii e aproape inexistentă. În ultimii ani, poveştile pentru cei mici pot fi numărate pe degete.Cei care au trăit incredibile aventuri în copilărie cu Cireşarii, Dodoacă şi Biciuşcă, Luna Betiluna sau Dora Minodora nu prea mai găsesc prin librării eroi autohtoni pe care să-i prezinte copiilor lor. În ultimii 20 de ani, foarte puţini scriitori au mai imaginat poveşti pentru cei mici şi încă şi mai puţine edituri s-au arătat dispuse să le publice. În timp ce volumele apărute în comunism au devenit rarităţi în anticariate, pe rafturile librăriilor noastre tronează fantasy-ul anglo-saxon. De la „Harry Potter“ la „Tunele“, „Cronicile Wardstone“ sau „Stăpânul inelelor“, toate personajele născocite de autorii străini şi-au câştigat milioane de fani şi în România. De ce nu îi prinde „fiorul“ fanteziei şi pe scriitorii români?
„Este destul de simplu: nu avem o tradiţie foarte consecventă în literatura pentru copii şi nu avem deloc una în ceea ce priveşte ilustraţia de carte pentru copii. Mai există, pe lângă toate acestea, şi un loc comun al gândirii, care spune că literatura pentru copii nu intră foarte uşor în marea literatură“, explică Anca Dumitru, publishing manager la Editura Egmont.
E mai profitabil să traduci
Ioana Nicolaie, unul dintre scriitorii români care au virat dinspre poezie spre literatura pentru copii cu „Aventurile lui Arik“ (Corint Junior), este de părere că foarte puţini autori sunt dispuşi să renunţe la „marea literatură“. „Punctul nevralgic este faptul că literatura pentru copii este considerată un gen minor la noi, de aceea un scriitor va avea foarte puţine satisfacţii publicând acest gen. Şi sunt şi foarte puţini dispuşi să se axeze pe această nişă, pentru că este extrem de greu să te adresezi unui public cu pretenţii foarte clare, care-ţi cere talent, imaginaţie şi ceva în plus, care să te facă remarcat“. De acelaşi „microb“ sunt atinşi şi artiştii plastici. „Sunt foarte puţini artişti care să facă ilustraţii - e nevoie de multă migală şi fantezie - pentru că nu-ţi aduc niciun prestigiu în lumea artistică de la noi“, adaugă poeta.
În plus, e mai ieftin să traduci o carte deja ilustrată, care vine pe piaţa noastră cu avantajul unei promovări puternice în alte ţări, eventual în tandem cu o ecranizare. „În contextul dat, cărţile originale sunt greu de publicat, pentru că au nevoie de o strategie de marketing bună şi de o promovare masivă“, susţine Ioana Nicolaie. Din acest motiv, majoritatea editurilor româneşti se axează pe segmentul care le aduce profit, acela al traducerilor.
Se scrie, dar nu se publică
Concuraţi masiv de străini, cei care se aventurează să scrie pentru cei mici rămân cel mai adesea cu manuscrisele în sertarele editurilor. „Primim în medie trei, patru manuscrise pe lună. Circa 5% dintre ele merită cu adevărat publicate. Asta înseamnă că 5% dintre ele, cu un editor talentat alături şi cu un ilustrator pe măsură, se pot transforma în cărţi care să vadă lumina tiparului. Când anume dorinţa noastră de a edita autori români se va materializa, depinde foarte mult de piaţă şi de gradul ei de maturizare“, declară Anca Dumitru, de la Egmont. „Primim manuscrise, dar din ce în ce mai puţin, şi mai puţin de la autori români consacraţi“, adaugă şi Anca Eftime, director general Corint Junior.
„N-ar trebui ca scriitorii români să mai fie atât de autişti şi să se comporte ca nişte artişti de neînţeles, ci să tragă un ochi la ce se întâmplă în literatura din afară“, lansează un sfat criticul Daniel Cristea-Enache. Barometrul acestuia în materie de poveşti este fiul său de 9 ani, Matei, care citeşte deja „Harry Potter“, s-a apucat şi de J.R.R. Tolkien şi a găsit o carte autohtonă care l-a absorbit: „Vrăjitoarea din vis“ (Ed. Didactică şi Pedagogică), de Costin Bratu.
APARIŢII
„Cronica Dragonilor“ şi „Zina Benzina“
Printre sutele de titluri aduse pe piaţă de editurile specializate, în 2008, s-au strecurat şi câteva româneşti.
- La început de an, RAO vine cu o propunere fantasy: „Fire & Ice. Cronica Dragonilor“, de Stelian Ţurlea, o carte după filmul cu acelaşi nume realizat la Buftea. „Ne-a atras la acest proiect şi faptul că povestea celor două regate ameninţate de doi dragoni a fost creată după scenariul filmului, şi nu invers, cum se întâmplă de obicei“, spune Alina Bratu, PR-ul editurii.
- În 2008, Editura Nemira a publicat patru cărţi pentru copii, trei dintre ele ilustrate de români: „Ziua în care a fugit somnul“, de Victoria Pătraşcu, „Aventurile unui fir de nisip“, de Anamaria Constantin Lembrău, şi „Zina Benzina“, de Valentin Nicolau; cea de-a patra, „Misiunea Berthelot“, de Marcela Feraru, poartă semnătura unui artist francez. „Aceste titluri au fost alese dintre câteva zeci de manuscrise. Numărul lor este totuşi destul de mic în comparaţie cu cele care se adresează cititorului adult, multe dintre ele fiind refuzate după prima pagină de lectură“, explică Teodora Ivan, coordonator PR Grupul Editorial Nemira.
- Până în 2010, Corint Junior va publica trei autori români. „Ioana Nicolaie va continua povestea lui Arik, cu Dan Doboş, autorul «Abaţiei», am în proiect o serie pentru copii, iar Alina Miron, autoarea «Poveştilor Alinei», nominalizată din partea României la IBBY International şi aflată pe lista scurtă a celebrelor premii, a înaintat editurii noastre prima ei carte pentru adolescenţi“, detaliază Anca Eftime.
- Hotărâtă să nu mai lupte cu marile edituri, autoarea Alina Dorian şi-a pus pe picioare Editura Soarele şi Luna, în 2007, unde şi-a publicat şi prima carte, „Prinţul în palatul de sticlă“.
ÎNAPOI ÎN COPILĂRIE
„Fetiţa care eram“, printre cărţile din comunism care ar merita reeditate
Fantasy-ul n-a fost niciodată punctul forte al autorilor români, însă, în materie de cărţi pentru copii mici şi foarte mici, piaţa a stat destul de bine în comunism.
Unele dintre volume, ilustrate generos, ar merita reeditate. „Este evident că tot ceea ce ţine de fondul de basme româneşti poate fi publicat şi republicat. În ceea ce priveşte literatura contemporană pentru copii, aici lucrurile sunt mai nuanţate şi doar foarte puţine cărţi care au fost publicate înainte de 1989 mai au şansa de a fi retipărite cu succes de piaţă“, e de părere Teodora Ivan, de la Nemira.
De la „Dodoacă şi Biciuşcă“ la „Gentuţa cu pelican“
Diana Soare, autoarea rubricii „Poveşti de adormit părinţii“ din „Suplimentul de cultură“, a scuturat praful de pe câteva dintre ele, rătăcite prin anticariate.
„Eu visez că, într-o bună zi, în România, în topul vânzărilor să se afle, pe lângă «Cireşarii» lui Constantin Chiriţă, Silvia Kerim, neapărat cu «Poveştile bunicii albe», Eugen Dorcescu («Dodoacă şi Biciuşcă») şi Cleopatra Lorinţiu, cu «Exerciţii de vacanţă» sau «Fetiţa care eram». E drept, unele titluri, precum «Ce ne povestesc Milena şi Crina» (Ioana Postelnicu) sau «Gentuţa cu pelican» (Luiza Vlădescu) ar trebui scuturate de aerul pionieresc, dar un editor priceput ar reuşi fără eforturi“, propune Diana Soare.
„Cireşarii“ nu mai sunt pe gustul copiilor
Cei mici ar mai putea savura, la fel ca şi părinţii lor altădată, „Călătorie fără escală“, de Alexandra Ioachim, „Ciudăţeniile bunicului meu“, de Rodica Moldoveanu, „Extratereştrii de buzunar“, de Alina Nour, „Meteoritul care a uitat să cadă“, de Dumitru M. Ion, sau „Luna Betiluna şi Dora Minodora“, de Anamaria Smigelschi.
În privinţa seriei de aventuri „Cireşarii“, de Constantin Chiriţă, Ioana Nicolaie se arată sceptică: „«Cireşarii» e o carte care nu merită reeditată, pentru că nu le mai spune nimic copiilor de astăzi; e o carte cu pionieri remarcabili care fac lucruri excepţionale şi sunt formaţi în spiritul acelui timp, lucruri care nu mai înseamnă nimic azi. Este un mit al copilă riei noastre“. În interiorul Editurii Humanitas a existat, se pare, această iniţiativă, la care s-a renunţat ulterior.
De curând, Corint Junior a reeditat „Aventurile iepuraşului Ţup“, de Marian Traian, iar un autor republicat în anii ’90, Vladimir Colin („Basmele Omului“, „Imposibila oază“, „Legendele ţării lui Vam“), se află în portofoliul Editurii Nemira.
"Punctul nevralgic este faptul că literatura pentru copii este considerată un gen minor la noi, de aceea un scriitor va avea foarte puţine satisfacţii publicând acest gen.",
Ioana Nicolaie, scriitor
|
|
|
|
|
|
|
Articole din aceeasi categorie:
|
|
|
|
 |
Utile |
|
|
Bucuresti |
 |
Iasi |
|
Constanta |
|
Timisoara |
|
Cluj |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BET |
|
BET-C |
|
BET-FI |
|
RAQC |
|
RTL |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sa nu ne grabim sa uitam Ciresarii !
Ar trebui sa fim mai relaxati fata de epoca aceea - ei si ce daca era pentru pionerii de atunci ? Puteai sa-i numesti pionieri, sau cum voiai. Tot copii erau. Povestea in sine conteaza. Pe urma, nici fata de izvorul Romanesc de literatura fantastica pentru copii n-as fi atat de pesimist. Sigur, este o parere personala, dar cred ca situatia descrisa in articol este una tranzitorie - de cautari.
povestile romanesti
povestile romanesti in special basmele lu' ram sau creanga sau cangrena cum il cheama pe Dinsul, sunt din alea pe care bunica mi le spunea in romania... si ma pregateau pentru viata: la (furat) cirese, caprele (riioase) irinucai, fata babei si fata mosului - cum sa-i furi palaria... etc. mesaje total gresite pentru copii. think about it!
Ceva Mark Twain nu iti citea ma-ta mare?
Nici asta nu dadea sfaturi bune copiilor: tot despre furtisaguri, fuga de-acasa cu pluta pe Mississippi, alea-alea... Asa ca lasa bai Hary, mai cumpara un joc pe XBox, ori si mai bine: mai impusca si tu ceva copii palestinieni, caci e sezonul deschis!
Povesti pentru copii
Vreti povesti pentru copii? Avem o gramada.
Uitati-va la englezi cum isi promoveaza literatura veche an de an, pentru fiecare generatie. Le-a intrat in sange. Nu se plictiseste nimeni de povestile lor. De ce? Pentru ca se chinuie sa gaseasca mereu un mod modern de a presenta povestile. Credeti ca "Stapanul Inelelor" este o carte noua?
Incercati o ecranizare de calitate a povestii "Tinerete fara batrante si viata fara de moarte" si veti avea un succes de acelasi calibru. Si asta este doar un exemplu.
Din pacate, in Romania de azi, calitatea nu este latura cea tare a romanului (mai degraba gura mare si limba ascutita...)
Asta este parerea mea. Cu stima,
Ken
"DRUMUL SPRE RAI PAVAT CU INTENTII BUNE"
uiti cita industrie de facut bani e in spatele acestor povesti pt copii.80% interese materiale, 10% interese personale, si restul pentru copii....deci lasati-o moarta cu grija fata de oameni/copii etc. intr-o societate care este de consum si care ritmic are cite un "colaps" in favoarea citorva familii...de evrei.
Povesti de copii
Ma bucur ca - desi firav - s-a ridicat acest lucru in atentia tuturor. Nu am vazut ziarul ca sa imi dau seama cum este pozitionat articolul, dar e bine ca se ridica aceasta situatie in atentia tuturor.
Chiar acesta e un proiect pe care personal il am pentru 2009 si nu va fi numai o carte tiparita, ci si posibilitatea de a avea un site interactiv - diferentiat pe tip de acces in functie de utilizator (copii sau parintii acestora).
Sper sa rezulte un proiect interesant mai ales ca este un volum I de povesti care nu au nicio legatura cu povesti din trecut sau cele scrise de alti autori mentionati in articolul dumneavoastra.
Oricine este interesat de acest proiect e mai mult decat binevenit
@florentina
as vrea sa te cunosc...
cinci la suta
„Primim in medie trei, patru manuscrise pe luna. Circa 5% dintre ele merita cu adevarat publicate. Asta inseamna ca 5% dintre ele, cu un editor talentat alaturi si cu un ilustrator pe masura, se pot transforma in carti care sa vada lumina tiparului. Cand anume dorinta noastra de a edita autori romani se va materializa, depinde foarte mult de piata si de gradul ei de maturizare“, declara Anca Dumitru, de la Egmont.
5%din patru manuscrise pe luna inseamna 0.2 manuscrise pe luna care merita publicate. Asadar, se asteapta cinci luni pana se pune de un manuscris intreg? Cam dubioasa exprimarea doamnei de la Egmont. Sau de vina este autoarea articolului?
Copiii romani sa fie cretini si isterici de mici, ca mari..
Constient sau nu (?!) spre asta se militeaza. Dar in babilonia de amsamblu anti-romaneasca, de ce s ne mai miram. FELICIARI pentru ca ati deschis subiectul. Poate ce de fapt. starea asta ni se trage de la Arpagicul binecunoscut. Ca tot neo/cripto/coumunism servim in media,in parlament etc. cu polonicul.
povesti pentru copii
cineva mai scrie povesti. www.revistatus.ro
exista basmen grozave la Romania muzical
Pacat ca nu le ascultati sint superbe!!!! ...simbata la ora 11 pe Romania Muzical sint un fel de basme cu muzica nu stiu cine le scrie dar sint la fel de tari ca Harry Potter...cu mult umor..cred ca pot fi ascultate si pe site ul Romania muzical la Lectia Micului Meloman..pe linga haz mai au si intelesuri foarte subtile...fetita mea este innebunita dupa ele..dar ea face muzica si poate de aia am aflat de aceste basme...asa ca exista la cel mai inalt nivel dar nu sint cunoscute...pacat pentru realizatori...
se scriu
Se scrie si se editeaza o literatura de buna calitate pentru copii in Basarabia.Colectiile editurii Prut International valorifica eficient aceasta realitate. Povestile, intamplarile din cartile lui Spiridon Vangheli, Aureliu Busuioc, Aurel Scobioala ar putea trece Prutul si remarcate mai crestineste - Moscova si Europa nu ne interzice sa luam inserios integritatea noastra spirituala (Dumnezeu cu politicienii, ca nu stiu ce fac nici sa faca!).
Pot reveni daca intereseaza pe cineva detaliile.
se scriu, da
Din pacate, nu stim exact cine si ce scrie, dar stim exact cine nu citeste: autoarea acestui articolas insuficient documentat. O fi intrat intr-o librarie ca sa vada ce se scrie si ce se publica? Macar pe net, daca nu in spatiul real... Pacat de intentie.