Aşa "locuiesc" cele câteva sute de chinezi care protestează în faţa Ambasadei Chinei deoarece, spun ei, au fost daţi afară de firma unde lucrau.

No Romnian, no English", spun cei mai mulţi dintre ei. Nu ne înţelegem decât prin semne şi prin două-trei vorbe: "puţin", "salut", "frumos", "acasă" şi "thank you" .

Asta este şi problema lui Ionuţ, de la o firmă din Bucureşti, care a venit să recruteze patru băieţi pe care să îi angajeze în construcţii. "Legal", subliniază el. "Din cauza limbii nu pot să mă înţeleg cu ei. Aş fi vrut să vorbească română, engleză, italiană. Le oferim şi mâncare, şi bani. Nu ţepe cum le-au dat alţi români. Am vorbit cu un chinez de la Ambasada Chinei şi a zis că nu se bagă. Dacă ar fi vrut, ar fi rezolvat problema lor", crede el.

I-ar angaja chiar pentru perioade mai lungi de timp: "Dacă sunt muncitori, cum par a fi, i-aş fi ţinut şi mai mult. Sunt ordonaţi, stau la rând la ceai. Parcă sunt mai ordonaţi decât noi. Limba mi se pare un impediment. Nu putem comunica". Chinezii ar urma să primească şi un loc unde să doarmă: la baracă, la locul de muncă, "nu pe străzi, în condiţii inumane", spune Ionuţ.

Îi întreabă dacă au paşaport sau viză. Imediat, este adus de braţ unul dintre ei. El scoate din buzunar un "Permis de şedere" valabil până în august 2009. Cei din jur dau din cap, în semn că ei nu au aşa ceva.

"Gao Lin", răspund toţi când îi întreb de cineva care să ştie limba română. Gao Lin este un chinez care s-a interesat de soarta conaţionalilor săi şi care mai vine din când în când pentru a discuta cu ei şi cu presa. Deocamdată, nu e acolo. "Acasă", spune unul, şi îşi pune palmele sub ureche pentru a ne arăta că Gao Lin doarme.

Muncitorii chinezi se strâng ciorchine ori de câte ori apare câte cineva de la presă. Râd, se uită curioşi în agendele reporterilor, ascultă ce se vorbeşte, dar nu înţeleg nimic.

Maria Băsescu le-a adus ceai şi plicuri de zahăr

În faţa corturilor se află câteva toalete ecologice. Din timp în timp, câte un chinez trece printre colegii săi cu un sul roz de hârtie igienică şi se pironeşte la uşă. Alţii plimbă borcane cu gem dintr-o parte în alta, iar un altul studiază cu atenţie o cutie de pateu, întorcând-o pe toate feţele. Fumează, cară plase din rafie sau se încălzesc ţinând în mâini termosuri. Cei mai norocoşi ascultă ceva la căşti sau citesc ziare chinezeşti.

Maria Băsescu a trecut şi ea pe acolo. A coborât dintr-o maşină neagră, le-a dat o sticlă de ceai cald şi pliculeţe de zahăr şi a plecat imediat. "Sunt calmi, liniştiţi", spune un domn de la Jandarmerie, venit să ţină lucrurile sub control.

Cele două corturi negre, încălzite cu reşouri, în care se înghesuie noaptea vreo 40 de chinezi, au fost aduse de o firmă producătoare de corturi."Le-am adus ca să stea la adăpost de ploaie. Când am văzut cum stau sub plasticurile alea acolo, ni s-a făcut milă de ei. Am vrut să punem unul mai mare, dar nu am primit aprobare de la sectorul 1. Sunt şi reşouri înăuntru, dar nu fac foarte cald. E destul de rece", spune Gică Mocanu, un angajat al firmei. Alte două corturi, portocalii, în care încap 30-40 de persoane, au fost aduse de Pompieri.

Pizza şi pastile de la români

Din când în când , se mai zăreşte câte un om care merge aplecat pe sub foliile albe, agăţate de gard. Prin deschizătură se vede aceeaşi mizerie ca şi afară: un trai improvizat, murdar, printre sticle, plase şi saltele.

Doctorul Maria Dunca, de la Clinica Vitan, a venit din proprie iniţiativă ca să-i ajute pe chinezi dacă sunt bolnavi: "Dacă cineva e cu febră, cu tuse, dureri abdominale, dacă se ştiu hipertensivi, cu toată plăcerea le oferim ajutorul". Vrea să îi invite să vină la cabinetul ei, dar e gata să îi trateze şi acolo cu ce are la ea: antibiotice, tensiometru, stetoscop, bilete de trimitere.

Când o maşină de la o pizzerie se opreşte în mijlocul lor, oamenii se îngrămădesc să primească ajutorul ivit pe neaşteptate. Feliile de pizza se răspândesc apoi din mână în mână.

"Am adus în total 100 – ieri şi azi. Dacă tot i-am văzut la televizor în frigul ăsta, ne-am gândit că un produs cald le-ar prinde bine. Sper să se rezolve cât mai repede. Facem un apel la toate firmele care îi pot ajuta în vreun fel, să contribuie cât de puţin. Noi ne facem datoria ca oameni în primul rând", spune George Drăgoi, băiatul care a făcut livrarea.

La un moment dat, zeci de oameni se strâng în jurul unui domn care ţine în mână nişte paşapoarte. "Şeful", îmi dă un pont unul dintre ei. Domnul este de la Ambasada Chinei. Îmi spune că vorbeşte "Romanian, English, Chinese", dar atât, după care fuge rapid înapoi în Ambasadă, aruncând în viteză un "Se rezolvă, trebuie timp".

CITIŢI ŞI:

Maria Băsescu le-a dat pâine chinezilor

Chinezii: „Acum, nu fericiţi în România”