„Teamă îmi este de o catastrofă economică”, prevede însă Sorin Ovidiu Vîntu, arătând că nici împrumutul de la FMI, nici Băsescu, nici Emil Boc şi nici parlamentul nu vor salva România de criză, ci oamenii de afaceri. „Noi suntem cei chemaţi să scoatem ţara asta din criză. Arătaţi-ne puţin mai mult respect”, ne cere Sorin Ovidiu Vîntu. El recunoaşte că în trecut a făcut afaceri cu Dinu Patriciu şi cu Dan Voiculescu, dar susţine că nu are relaţii apropiate cu aceştia: „Cred că ne dispreţuim reciproc”.

Patronul Realitatea-Caţavencu, amic cu Viorel Hrebenciuc, cu Adrian Năstase şi cu „extrem de inteligenta” Elena Udrea, pe vremea când aceasta era „o tânără doamnă avocat”, neagă faptul că ar avea vreo putere asupra politicii editoriale a trustului său. „Credeţi că domnul Hurezeanu spune: «Ordonaţi, domnu’ Vîntu»? Îl suspectaţi de aşa ceva? (...) Eu am acolo instituţii, nu persoane. Am crema presei române.”

Mircea Marian: Domnul Cristian Tudor Popescu spunea că mo gu lii îşi ating obiectivele de afaceri cu ajutorul presei.
Sorin Ovidiu Vîntu: Are perfectă dreptate. Domnul Po pes cu se referea, în subtext, la mo gulii de presă care fac afaceri cu statul. Dar eu nu am făcut în viaţa mea a faceri cu statul român. Mă duc eu să-l şantajez pe Dinu Patriciu?

Ioana Lupea: Se referea la un mecanism prin care mogulii îşi ating obiectivele de afaceri influenţând politica prin presă.
Evident, influenţând politica. Dar de ce să-l influenţez eu pe de putatul Vasile sau pe ministrul Ion să-mi dea o facilitate?

I.L.: Pentru o exploatare de calcar la Budureasa.
Sunt o victimă, sunt victima legendelor urbane. Nu am nicio legătură cu Budureasa. Singura afacere reală pe care o am în România este grupul Realitatea-Caţavencu. În 2000-2001, când aţi tăbărât toţi pe mine, am făcut ce face orice animăluţ: îşi ascunde alimentele. Mi-am scos toţi banii peste hotare. Singurii pe care i-am readus sunt banii de pe Realitatea-Caţavencu.

I.L.: Faptul că sunteţi prieten şi partener cu domnul Liviu Luca înseamnă ceva pentru acesta?
Ne-am ajutat reciproc. La ora actuală, domnul Liviu Luca mai are, prin intermediul Petrom - service, 20% din grupul de presă Realitatea-Caţavencu.

I.L.: Înseamnă un avantaj pentru Liviu Luca pentru a lua exploatarea de la Budureasa?
Nu cred că domnul Liviu Luca şi-a luat exploatarea de la Budureasa cu 20% din Realitatea-Caţavencu. Mai ales că exploatarea Budureasa era luată de o doamnă, şi domnul Liviu Luca a cumpărat licenţa de la acea doam nă. Hai să clarificăm şi chestia cu datul ordinelor. Ştiţi cine lucrează la Realitatea?

M.M.: Emil Hurezeanu.
O instituţie în sine. Credeţi că domnul Hurezeanu spune: „Ordonaţi domnu’ Vîntu”? Îl suspectaţi de aşa ceva? Sau pe domnul Sorin Enache, fost director general la Pro TV, la Antena 1? Sau pe domnul Mihnea Vasiliu, ma sterand la London Business School? Credeţi că aceşti oameni stau sluj în faţa cuiva? În momentul în care la Realitatea TV vine cineva şi le critică pe Elena Bă sescu sau pe Elena Udrea, dom nul Băsescu iese pe televizor şi-l înjură pe mogulul cel cinic.

I.L.: Aveţi întâlniri cu conducerea trustului. Şi acolo vă expuneţi viziunea despre lume.
Evident, şi ce, nu avem voie?

M.M.: Eu ştiu cum făcea un alt mogul. Îi invita la masă şi le spunea: „Nu mă bag în ziarul vostru, dar părerea mea este asta”. Şi a doua zi îi vedeai părerea în ziar.
Ferească Dumnezeu! Eu mă întâlnesc cu boardul grupului, o dată la două luni evaluăm poziţionarea pe piaţă, în nici un caz cum să abordeze un subiect. Pe mine mă înjură Băsescu, şi Realitatea îi ia interviu. Nu sunt ipocrit, nu sunt genul de individ care să nu-şi asume ceva. Eu am acolo instituţii, nu persoane. Am crema presei române.

I.L.: Este doar o coincidenţă că postul dv. de televiziune a declanşat scandalul „Sterling”, legat de concesionările din Marea Neagră, şi că, în urma scandalului, a fost numit şef al Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale Gelu Mărăcineanu, un angajat al partenerului dv. Liviu Luca?
Emisiunea în care am acceptat să intervin trebuia să clarifice un lucru. Are dreptul un om care lucrează în sistemul privat să mai lucreze la stat? Mi se pare o chestiune pe care trebuie să o clarificăm. Am fost plăcut impresionat că cei de la mine, de la Realitatea, s-au gândit să facă o dezbatere de acest tip. Când am spus „întăriţi-vă statul” m-am referit la următoarea situaţie. Un om care a fost la privat şi acum este în sistemul de stat lucrează în continuare cu res pectivul „derbedeu” din privat. Este datoria instituţiilor statului, miliţie, Parchet, să vadă acest lucru. Într-adevăr, unii îşi pun oamenii în funcţii şi plătesc sume grele ca să aibă acces la tot felul de matrapazlâcuri. Sunt cazuri în care îmi iau femeia de serviciu şi o pun şefă la SGG. În loc să-l urmăreşti pe Vîntu de di mineaţa până seara, du-te dom nule şi supraveghează apa ratul bugetar!

I.L.: Să revenim la „Sterling”.
Da, informaţia a apărut în „Business Standard”.

I.L.: Finalul a fost numirea lui Gelu Mărăcineanu.
Atunci când vine o nouă garnitură la putere, vine cu oamenii ei. Domnul Mărăcineanu făcea parte din rezerva de cadre a PSD. ANRM revenea PSD. Scandalul „Sterling” nu l-am declanşat eu. Nu eu dau teme la grupul ăsta de presă. Nu a luat petrolul de la gura copilului meu. Singura mea legătură cu statul este că încerc să-mi optimizez fiscal afacerile. E normal, statul încearcă să ia cât mai mult, omul de afaceri să dea cât mai puţin.

I.L.: Vă uitaţi la OTV?
Uneori da. E un spectacol desăvârşit. Când eram mic, citeam tot felul de romane. „Curtea Miracolelor” m-a fas cinat. La maturitate am posibilitatea să văd cum arată. Este o fas cinaţie, mă uit cam cinci minute la două luni.

I.L.: Aţi cumpărat OTV-ul?
Legende urbane. Sincer să fiu mi-ar plăcea să cumpăr OTV-ul. Nu cred că este mai dezagreabil decât alte posturi de televiziune din România. Drumul către abjecţie deschis de OTV a fost urmat cu consistenţă de Pro TV, Antena 1, Kanal D.

M.M.: Dar la Realitatea TV?
La Realitatea TV? Ferească Dumnezeu!

I.L.: „Evenimentul zilei” aţi vrut să-l cumpăraţi?
Da.

M.M.: Când? Şi de ce nu l-aţi luat?
Nu-mi aduc aminte. Preţul prea mare. Dar noi avem oarecare afinităţi. În 2004, dacă-mi a mintesc, singurele instituţii me dia care i-au dat microfon dom nului Băsescu au fost trustul FNI-st al domnului Vîntu şi „Evenimentul zilei”.

VÎNTU ŞI POLITICA

„Pe Băsescu nu-l poate învinge nimeni”

I.L.: „Păi, cum, domnule mogul Vîntu, să se apere statul de tine când tu ai 150 de oameni în structurile statului”. Am două întrebări, dacă vă deranjează apelativul „mogul” şi dacă, în principiu, preşedintele are dreptate?
Apelativul domnului Băsescu este corect. Mi se pare normal să mi se adreseze cu „domnule”. În privinţa celei de-a doua întrebări: domnul Băsescu este un om informat şi ştie că, în 20 de ani de capitalism, nu am avut nicio operaţiune cu statul.

M.M.: Vă deranjează termenul de mogul?
Atâta timp cât mi se adresează cu apelativul respectuos de „dom nule”, poate să spună: „dom nule mogul”, „domnule deştept”, „domnule idiot”.

I.L.: Tot preşedintele a spus că doriţi să arătaţi că sunteţi „Dumnezeul patriei”. Cât de puternic sunteţi?
Probabil că monitorizându-mi zilnic discuţiile la telefon o fi tras de acolo nişte concluzii.

I.L.: Dumneavoastră cum vă autoevaluaţi?
Priviţi de jur-împrejur, am două camere.

M.M.: Şi alte câteva sute de proprietăţi.
Acelea sunt fostele sedii Gelsor, le-am dat în chirie.

I.L.: I-aţi răspuns preşedintelui: „Ca să vă spun sincer, îmi place vocea lui, e profundă, bărbătească”. A fost o ironie sau o insinuare?
Mă uit adânc în ochii dumneavoastră şi vă întreb: dumneavoastră ce credeţi?

I.L.: Dumneavoastră ce credeţi?
Ce răspuns aş fi putut da la tot puhoiul acela de imprecaţii?

M.M.: De ce vă atacă preşedintele?
Când ataci un proprietar de presă, în an electoral, se încearcă ori să fie cumpărat, ori timorat.

M.M.: Sunteţi prea apropiat de Mircea Geoană, asta să fie problema?
Singurul partid pe care l-am susţinut din convingere şi cu plăcere a fost UFD-ul. După că derea UFD-ului, nu m-a mai interesat.

I.L.: Preşedintele ar putea fi deranjat de faptul că Guşă este asociat cu dv. într-o firmă şi este şi consilierul lui Geoană.
Dl Cozmin Guşă este un bărbat independent, liber, şi în afara firmei pe care o avem împreună, are şi alte afaceri.

I.L.: E un interpus?
Este prietenul meu. Chiar îl preţuiesc.

I.L.: Dacă vine şi vă cere un sfat pentru Mircea Geoană, îl daţi?
În momentul acela s-ar discredita în faţa lui Mircea Geoană.

M.M.: Mergeţi la vot la alegerile prezidenţiale?
Nu, nu-mi place nici unul, nici Băsescu, nici Geoană.

M.M.: Pe Sorin Oprescu îl ştiaţi înainte de 1989?
Am fost în Bucureşti înainte de 1989 şi mi-am făcut o operaţie la Spitalul Brâncovenesc. Ca om mi-e simpatic, ca primar, vai mama lui! N-a făcut nimic. Când mă duc în Bucureşti, înjur tot timpul la volan.

I.L.: Nu credeţi că ar fi un preşedinte bun.
Poate ca preşedinte, într-o poziţie onorifică, ar fi foarte bun, fără să facă nimic.

I.L.: Geoană ar putea să-l învingă pe Băsescu?
M-am uitat la interviul cu Traian Băsescu de pe Realitatea. M-a distrat. Pe omul ăsta nu-l poate învinge nimeni astăzi în România. Punct. Indiferent câte exerciţii intelectualiste facem. Dar dacă România va fi lovită cumplit de criză, evident că îşi va pierde postul.

I.L.: Şi va fi?
Teamă îmi este de o catastrofă economică.

I.L.: Ce opinie aţi avut în chestiunea suspendării preşedintelui?
Dacă suspendarea preşedintelui avea drept consecinţă trecerea serviciilor de informaţii, a DNA şi a Parchetului General sub parlament, măsura ar fi fost bună. Neavând aceste consecinţe, a fost proastă.

M.M.: Merita să fie suspendat?
Fără discuţie. Nu poţi să conduci un stat cu SRI-ul, Parchetul şi poliţia. Proiectul tău naţional nu trebuie să fie „arestează-i şi fugăreşte-i pe toţi cei care-ţi sunt antipatici”. Proiectul tău naţional trebuie să fie unul economic şi social pentru România. Şi atunci, ai toată simpatia mea. În momentul în care foloseşti puterea doar pentru a te pupa singur în oglindă, îmi pare rău. Toate greşelile pe care le-a făcut Adrian Năstase le face şi Traian Băsescu, inclusiv cu presa.

M.M.: Vă contrazic. Eu am simţit pantofii lui Năstase mult mai dur pe gâtul meu, decât pe vremea lui Băsescu. Ce părere aveţi despre candidatura Elenei Băsescu?
Mi se pare o chestie absolut normală. Cetăţenii Americii ar fi trebuit să-l nenorocească pe Bush fiindcă l-a ajutat pe fiu-său să intre în politică.

M.M.: Dar cât este de competentă?
La fel de competentă ca George W. Bush.

M.M.: Nu-i o laudă.
Vreau să spun că nu contează. La ce competenţă vă referiţi? Jocurile se fac la Parlamentul European? Se fac la cancelaria engleză, franceză, germană. Cred că mai multă simpatie poate capta Elena Băsescu decât Alina Pippidi. Şi sunt sincer.

DESPRE GUVERN ŞI GUVERNARE

„Împrumutul de la FMI este o suveică, pe care au făcut-o cei de la UE”

M.M.: Ce părere aveţi despre acest guvern?
Boc este un tip funciar bun.

I.L.: Este suficient?
Poate fi un guvern condus de Einstein, cu încă 20 de Einstein mititei. Imposibil să rezolve ei criza, pentru că nu este generată de ţara noastră.

I.L.: Poate ţine lucrurile pe linia de plutire?
Asta Boc poate să facă, cu cabinetul pe care-l are. Şi dacă vreţi o sursă de finanţare pentru bugetul statului, închideţi robinetele pentru furt şi economisiţi trei-patru miliarde uşor. Acest ordin ar trebui să i-l dea Băsescu lui Boc.

M.M.: Guvernul l-ar asculta pe Băsescu?
De o savarină trebuie să-şi ia fiecare, dar nu de o vilă!

M.M.: Credeţi că, dacă se întâmplă aşa cum spunea Dinu Patriciu, adică vor scădea cota unică şi TVA-ul, statul va încasa mai mult?
Dacă-mi iei doar 3%, tu statul, voi încerca să nu îi dau. Ăsta-i raţionamentul meu de om de afaceri. Chestii de-astea disparate, care vin din diverse logici economice, nu fac doi bani. Ai nevoie de un model economic clar pe care să-l aplici de la A la Z. România este semicolonie. Toată fi nanţa românească este controlată din afară. Economic, industria românească e con trolată de pieţele din Uniunea Europeană. A căzut UE, ai căzut şi tu, ca ţară.

I.L.: Asta-i globalizarea. Autarhie e în Rusia şi tot e în colaps.
O doză de autarhie trebuie să fie în orice stat. Eu sunt un adept al naţiilor, Uniunea Europeană mă încurcă, nu mă ajută, pe mine ce tăţeanul român. De data asta mi-am pus pălăria de cetăţean român. Arătaţi-mi un avantaj. N-am de ce să mă duc la înalta poartă să cer aprobare să-mi fac un WC în fundul curţii. Mă duc mai degrabă la Băsescu. Între Băsescu şi UE, eu, Vîntu, îl prefer pe Băsescu.

M.M.: Acordul cu FMI este bun sau este rău?
Eu sunt om de afaceri. Ştiu că dacă mă duc să fac un credit, investesc banii aceia într-o afacere care îmi aduce suficient profit încât să plătesc şi creditul, şi dobânzile, şi să-mi rămână şi mie ceva. Dar, aşa cum spuneam, România este o ţară semi colonială. Îmi este foarte frică pentru banii care vin de la FMI că se vor duce la băncile străine. Este o suveică, pe care au făcut-o cei de la Uniunea Europeană, la presiunea băncilor din Austria, din Franţa... Uniunea Europeană dă 100 de miliarde la FMI, FMI-ul ne dă nouă vreo 20 de miliarde, iar banii se vor întoarce în UE. Mi-e teamă că nu se vor constitui într-o centură de siguranţă pentru România.

M.M.: Dinu Patriciu spune că nu este nevoie de acordul cu FMI, banii pot fi găsiţi în ţară.
Poate găsi bani în ţară?

M.M.: Dacă dv. aţi fi în locul guvernanţilor, aţi face acest acord?
Aş face un împrumut de vreo 50 de miliarde, dacă aş putea, de afară, strict pentru investiţii.

M.M.: Cu dobândă mică?
Nu dobânda este importantă în situaţia în care suntem. Asta este praf în ochii oamenilor.

M.M.: Ministrul de finanţe spune că de la FMI luăm un împrumut cu 3%, iar de pe piaţa liberă cu 11%.
Foarte bine. Pentru mine, spaima asta cu deficitul bugetar, cu datoriile pe care le las copilului e o prostie. Să plătească. Eu am plătit de pe urma alor mei.

M.M.: E bine sau e rău să încheiem acordul cu FMI?
Nici bine, nici rău, e inutil. Dacă s-ar lua bani pentru a investi în afaceri, ar fi mană pentru economie.

EXPERIMENTUL FNI

„Am fost lacom şi am vândut”

M.M.: Justiţia v-a scos din culpă în cazul „FNI”. Există însă ceva ce credeţi că aţi fi putut face altfel?
Am fost lacom, am luat câţiva bani şi am vândut. Trebuia să închid. Dacă ştiam ce urma să păţesc...

I.L.: Vă simţiţi cel puţin moral responsabil?
Nu mă simt responsabil de absolut nimic. Scumpa mea, uită-te în jur, City Bank, UBS, Merryl Lynch...

M.M.: Adică au fost un fel de FNI-uri?
Toate, este o reţetă clasică. În momentul în care deponenţii panicaţi încep să scoată mai multe lichidităţi decât cea a instituţiei financiare, aia se prăbuşeşte. Uitaţi-vă în jur. Cauzele sunt aceleaşi: lipsa de încredere. Ar trebui să vă reconsideraţi puţin poziţia. În privinţa sistemului financiar şi inclusiv în privinţa fenomenului FNI. Nu mai gândiţi după şabloane.

MOGULII ÎNTRE EI

„Cred că ne dispreţuim reciproc”

I.L.: Susţineţi că nu mai câştigaţi bani din afaceri în România.
Nici cinci bani. Investesc în con tinuare în trustul Realitatea-Caţavencu.

I.L.: Oficial. Dar prin off sho re-uri?
Domnişoară, n-aţi înţeles ce spun?

M.M.: Vă întâlniţi cu Voi cu lescu şi Patriciu?
Nu. Cu onestitate: cred că ne dispreţuim reciproc.

I.L.: Dar l-aţi ajutat pe Dinu Patriciu să ia pachetul ma joritar de acţiuni la Rompetrol?
La vremea aceea, PAS-ul îşi vindea acţiunile. Am început să cumpăr. În acelaşi timp, pe piaţă cumpărau şi alţii. La un moment dat, am aflat şi cine era deţinătorul celuilat pachet important. Am avut o întâlnire şi am spus: ori îmi vinzi tu partea ta, ori îţi vând eu partea mea.

I.L.: Îl cunoşteaţi deja?
Cum să nu, de pe vremea certificatelor de proprietate. Domnul Patriciu este un bun om de afaceri, dar doi rechini în aceeaşi cratiţă se mănâncă unul pe altul.

I.L.: Dumneavoastră, cu Dan Voiculescu şi cu Gelu Tofan, aţi făcut un consorţiu pentru cumpărarea Petrom.
Da. Şi cu PAS-ul de la Petrom, re prezentat de Liviu Luca. Fiecare cu partea lui, cu ce se pricepea: Voiculescu cu negustoria, eu cu partea financiară.

M.M.: Acum pare că sunteţi într-un conflict cu Voiculescu.
Nu eu cu el, el cu mine.

M.M.: De ce?
Habar nu am.

I.L.: Trustul lui de presă vă atacă în mod constant.
Are şi el o bucurie, săracu’.

I.L.: Aţi spus: „Aş putea să cum păr oameni, dacă m-aş ocu pa cu aşa ceva”. Sunteţi un adept al aforismului „fiecare om are preţul lui”?
Nu. Asta-i o prostie, nu-i cinism.

M.M.: N-a fost cinică acea afirmaţie, „întăriţi-vă statul”? Sunteţi cetăţean...
Nu sunt cetăţean. Sunt mult mai mult decât atât, sunt parte a instituţiei omului de afaceri. Şi m-am plictisit ca fiecare nătâng de politician, cum îi vine bine, să lovească clasa de business. Dacă e cineva care vă poate scoate din criză astăzi nu este instituţia domnului Băsescu, nici instituţia domnului Boc sau a parlamentului, ci instituţia omului de afaceri. Noi suntem cei chemaţi să scoatem ţara asta din criză. Arătaţi-ne puţin mai mult respect!

I.L.: Aţi apărut în public mai des în ultima vreme, la fel şi Dinu Patriciu. Doriţi să câştigaţi credibilitate din criză?
Nu cred că pe omul de afaceri îl interesează iubirea aproapelui.

I.L.: Dv. aţi spus că poporul român trebuie să fie mândru că este contemporan cu dv.
Şi nu v-a plăcut? Ha, ha, ha. Am spus altceva: că poporul român trebuie să înveţe să convieţuiască cu mine. Când am fost întrebat de ce nu plec din ţară, am spus, cu cinismul care mă caracterizează, că veţi fi obligaţi să învăţaţi să convieţuiţi cu mine.

I.L.: Sunteţi foarte mândru de cinismul dv.
Nu sunt mândru. Mă amuz.

TESTUL DE SINCERITATE

„Cu Elena Udrea am avut o relaţie plăcută, o amiciţie”

M.M.: Aţi vorbit, v-aţi întâlnit vreodată cu Traian Băsescu?
Niciodată.

I.L.: Prin interpuşi?
Niciodată.

I.L.: Cu Viorel Hrebenciuc?
O veche amiciţie.

I.L.: Cu Adrian Năstase?
O strânsă amiciţie.

I.L. Cu Elena Udrea?
Am avut o relaţie de amiciţie pe vremea când era o tânără doamnă avocat. Aflată într-o ascensiune fulminantă, m-a uitat.

I.L.: Elena Udrea a ieşit cu declaraţii împotriva domnului Pa triciu, împotriva lui Dan Voiculescu, niciodată împotriva dv.
Am avut o relaţie plăcută, o amiciţie. Sunt unul dintre puţinii oameni care ştiu că doamna Udrea, în pofida ironiilor din presă, este extrem de inteligentă şi ambiţioasă.

I.L.: Aţi avut o relaţie bună cu şefii de servicii secrete, şi cu Radu Timofte, şi cu Gheorghe Fulga.
Şi cu domnii Măgureanu şi Costin Georgescu.

I.L.: Cu actualii? Mihai-Răzvan Ungureanu...
Un vechi, vechi, vechi om dintre cunoştinţele mele pe care am continuat să-l respect. E din Iaşi, suntem din aceeaşi zonă.

I.L.: Câţi oameni proveniţi din SRI lucrează pentru dv.?
Dacă mă întrebaţi de ofiţerii acoperiţi pe care-i are domnul Coldea acum la mine, habar nu am. Aşa se întâmplă: îi scoate din sistem, le pune bască şi îi aruncă prin presă.

M.M.: Credeţi că vă monitorizează telefoanele?
E normal, firesc.

M.M.: De ce să fie normal? E nevoie de mandat de la judecător.
Nu am afirmat că sunt monitorizat ilegal. Cei de la Securitate, de la SRI inventează tot felul de motive care să justifice obţinerea unui mandat de la judecător, iar ei trebuie să se descarce. Cum se descarcă? Prin dezvăluiri în presă sau prin plângeri penale. Pentru a preîntâmpina o ticăloşie, am preferat să fac publică informaţia că ştiu că sunt monitorizat. Pe mine nu mă deranjează.

CE SPUNE DESPRE…