|
Răzvan Exarhu: "Frica şi numai frica ţine lucrurile
în mişcare, vinde ziarele, ţine televizorul deschis şi sonorul la maximum."
Ea înghesuie oamenii prin
autobuze, metrouri şi supermarketuri,
ea ne face să ne ascundem
când e nevoie de noi sau să atacăm
când simţim frica altora. Tot ea
construieşte educaţia unor mulţimi
care au implantat din copilărie
respectul pentru ceva care din
cauza ipocriziei pare să semene cu
înţelepciunea, simţul măsurii şi
păstrarea politicoasă a distanţei
faţă de sentimentul solidarităţii.
Nu din curaj înghit masele pe nemestecate
toată avalanşa de oribil
de la ştiri, nu din îndrăzneală se
privesc aşa pe stradă, nu puterea îi
face să îşi vorbească aşa.
Să citeşti lista fricilor de care suferă
lumea, e aproape echivalentul
lecturii unui poem. Lăsând la o
parte spaimele comune, care vând
atât de bine cosmeticele şi excursiile
în Thailanda, am selectat o
mică parte a lucrurilor care construiesc
lumea noastră şi care o
condamnă la o frică infinită.
Teama de acreală, de acru, de zgomot,
de pisici, de pui, de a fi zgâriat,
teama de vânt, de dureri în gât,
de englezi sau de lucruri englezeşti,
de flori, de oameni, de inundatii,
de infinit, teama de a atinge
sau de a fi atins, teama de slăbiciune,
de a fi lovit de fulger, teama de
stele, de dezordine, de imperfecţiune,
de ruină, de fluierături, de
aur, de lumina aurolei boreale, de a
fi de unul singur, de rachete, gravitaţie,
de plimbare, de broaşte, de
ace, de cărţi, de nămol, de plante,
de mirosul urât al corpului, de tunete
şi furtuni cu tunete, de noutate,
de carne, de a sta jos, de
oglinzi, de celţi, de păr, de zăpadă,
de bani sau bogăţie, de culori, de
veselie, de trecerea timpului, de
mâncare, de furt, teama de a cădea
pe scări, de a adormi, de corzi sau
de sfori, de a fi singur, de gheaţă şi
îngheţ, de sticlă, de valurile mării
sau oceanului, de câini, de copaci,
de piele, de şcoală, de justiţie, de
piscină, de a vedea dublu, de propria
casă, de blănuri sau piei de
animale, de a traversa strada, teama
de biserici, de termite, de electricitate,
de libertate, teama de a se
înroşi, de muncă, de veştile bune,
de găini, de francezi, Franţa şi lucrurile
franţuzeşti, de căsătorie, de
bărbi, de genunchi, de a traversa
poduri, de gusturi si arome, de a
vorbi în public, teama de a scrie de
obiecte sfinte sau sfinţi, de erori şi
păcate, teama de a fi atins, de cauciuc,
clovni, plăcere, lumina soarelui,
călătorii, de fum, ceaţă, predici,
lichide, lemn, responsabilităţi, de
somn, idei, eşecuri şi înfrângeri,
de ridicol, teama de a sta jos, de a
se aşeza, de obiectele situate în
partea stângă a corpului, de lacuri,
corzi sau sfori, cuvinte, motoare,
teama de a nu înnebuni, de muzică,
teama de a face afirmaţii false
sau de a minţi, de nori, noapte, nume,
de moarte prin arme nucleare,
teama de dinţi, în special
de dinţii animalelor, de vin, împrejurimile
casei, de mirosuri,
ploaie, ochi, vise, teama de a auzi
anumite cuvinte sau fraze, teama
de a deschide cineva ochii brusc,
de păpuşi sau de copii, teama de
orice, teama fara obiect, teama de
Papă, sărăcie, de a mânca şi a înghiţi,
de filosofie şi filosofi, de teamă
însăşi, de politicieni, de clovni,
de multe lucruri nedefinite, de
oboseală, de culoarea roşie, de râuri
şi ape curgătoare, de mâncarea
cu conţinut proteic mare, de minte
sau gândire, de temperaturi scăzute,
de pene, umbre, bliţuri, lună,
viespi, teama de a sta într-un loc,
de lucrurile mici, de telefon, plictiseală,
Dumnezeu, de căldură mare,
de război sau de gelozie.
Am pus
pe Twitter aceeaşi întrebare şi răspunsurile
au sunat aşa: de dispariţia
celor dragi, de mediocritate, de
Google, de Judecata de Apoi - că n-am
făcut cât puteam din cât aveam
de facut, de colegul cel nou care,
angajat de o săptămână, are salariul
cât al meu (după 20 de ani) şi
experienţă câtă aveam eu acum 20
de ani, de proşti, bătrâneţe, foc şi
ape adânci.
Probabil că o listă întocmită pe
dos, cea a bucuriilor ar fi foarte
scurtă, pentru că suntem prea
prinşi cu fricile noastre. Am lăsat-o
la urmă pe cea care mi s-a părut
cea mai cumplită şi ridicolă din
toată lista.
Deipnofobia sau teama de conversaţia
din timpul cinei.
|
Frica
cineva spunea foarte frumos cum ca violenta s-ar naste din frica, sau din alienare.
Mi-e frica de tine insumi
In ordine
Trebuiau luate in ordine, pe litere. De exemplu, numai la "p" si gaseai destule; prosti, politicieni, porci (si gripa lor), partide, paparude, parapante, profesori, pulime, petrol, PSD, Panghelie, pici, parmale, pere, Pruxelles.
cea mai din cea mai mare...
ai omis-o.,,frica care pazeste bostanul"bostanul cu inteles de cultura cu pepeni.aceasta este frica celor care au facut avere pe cai necinstite.
PS
si ,,hotului de hot ii e frica.''
asa e!
e adevarat .frica pazeste pepenii....tie nu iti e frica de nimic?
daca il iubesti cu adevatat..
pe Dumnezeu,nu mai sunt motive de frica.iubirea inlatura frica.
frica pazeste bostanaria
recunosc. mie unul imi este frica de femeile care nu stiu ce vor.
frica de frica
Pe mine m-ai pierdut pe la frica de flori. Ai scris si de fobofobi ?
Pe vremuri
era frica de copii din flori; a disparut de mult, acum sunt doar copii din garsoniere.
Razvane,
frica e un blestem ramas de la protoparintele Adam. Voit sau nu, de la primele fraze ai spus cuvintele cheie: frica ne face sa ne ascundem - a fost prima reactie a cuplului primordial dupa ce a incalcat porunca Divinitatii. Ne bantuie frica in fiecare clipa a vietii in miriade de forme si nu vom scapa de ea decat atunci cand vom fi gasit scara ce ne va urca in paradisul pierdut si vom scapa de blestem.
exista tratament?
Cum ne tratam de frica? Cum ne linistim si invatatm sa nu ne mai temem? Cum facem ca lista cu bucurii sa fie mai lunga decat asta cu fricile? Totusi, am putea sa gasim bucurie in lucruri foarte marunte, ca un zambet, un ciripit de vrabie, un copil mic care se joaca, o cafea buna, un rasarit de soare, o cladire frumoasa, un tablou frumos, o idee frumoasa, un chip frumos, o pisicuta care se joaca, un catelus care da din coada, un sarut, o imbratisare, un nor alb si pufos...si lista ar putea continua...Daca am gasi bucurie in lucruri marunte ca astea, poate ne-ar mai trece frica asta ingrozitoare, nu ? DAR...mi-e frica de ce-o sa ziceti: ca suna jalnic...
As completa articolul dvs
Cu urmatoarele propozitii: Frica e un sentiment omenesc. Dar poate fi biruita.Si putem fie singuri, fie unii pe altii sa ne invatam s-o biruim.Si e o mare biruinta cind reusim s-o facem.
incheiere optimista
intr-adevar, daca reusim sa corijam ce declanseaza frici intemeiate in ceilalti, e bine.