|
Alege luna si anul
 |
Februarie |
 |
|
2010 |
|
|
|
În enigma care a fost şi continuă să rămână Revoluţia, ziariştii străini veniţi în România lui decembrie 1989 au fost primii soli ai democraţiei, întâmpinaţi cu rafale de mitralieră. EVZ desenează astăzi, în premieră absolută, figurile neştiute ale evenimentelor de atunci: cele ale jurnaliştilor străini răniţi în zilele acelui decembrie, “vinovaţi” pentru că îşi făceau meseria într-o ţară care se trata, după patruzeci de ani de comunism, cu sânge, durere şi lacrimi. Ei, cei care ne cunosc drama pentru că au fost martorii şi victimele ei, vorbesc astăzi, în premieră, publicului românesc.
Au încercat, la mijlocul unei imense minciuni, să arunce puţină lumină asupra unor evenimente cruciale în istoria şi evoluţia estului Europei. România de atunci, văzută prin ochii lor, este una cu care nu ne vom mai întâlni niciodată. Este România ieşită din tunelul dictaturii şi orbită cu totul de lumina libertăţii.
La Timişoara şi la Bucureşti a curs şi sângele lor, marca autentică a ceea ce avea să intre în manuale ca “prima revoluţie transmisă în direct”. În anul în care celebrăm două decenii de la căderea dictaturii, demersul EVZ este ca o invitaţie la o poză de familie mereu amânată, alături de feţele neştiute ale lui decembrie 1989. Nu sunt eroii lui, ci doar nişte supravieţuitori neştiuţi.
Victime în regatul absurdului
1989 este cel mai mediatizat, dezbătut şi investigat an din istoria recentă a României. Anul revoluţiei şi al căderii comunismului, anul jertfelor umane pe a căror dramă s-au ridicat “salvatorii” eşaloanelor secunde ale dictaturii, anul primelor speranţe după decenii de socialism ştiinţific. Cuvintele n-au fost niciodată suficiente pentru a trasa traiectoria istorică a acelui decembrie de acum douăzeci de ani.
Victime, supravieţuitori, beneficiari, pierzători, români contra români, vina fără vinovaţi şi o revoluţie transformată în lovitură de stat, iar peste toate o imensă nebuloasă într-o ţară în care trecutul a părut întotdeauna mai greu de anticipat decât viitorul – despre toate s-a vorbit în anii ce au urmat lui 1989.
Ei au rămas însă doar nişte eroi uitaţi. EVZ i-a căutat: jurnalişti străini care, pentru a relata “la prima mână” despre prăbuşirea ultimului bastion al comunismului est-european, au fost pe punctul de a-şi suspenda destinele. Poveştile lor par scrise după un scenariu de Pedro Almodovar, prinse prin fire invizibile, intersectându-se într-un amalgam de bine şi rău, legându-se ca într-un şir infinit de alte şi alte istorii ale jurnaliştilor veniţi pe “frontul” românesc din 1989.
Reconstituim astăzi nu doar două poveşti, ci o întreagă lume filtrată prin ochii celor pentru care “comunism” sau “libertate” aveau înţelesuri definibile. John Tagliabue şi John Daniszewski sunt doar două nume din rândul celor care au predat primele lecţii de democraţie în România lui decembrie 1989.
ÎN “TRIUNGHIUL DE FIER”
O Revoluţie care nu se poate rata
John Tagliabue era în 1989 corespondentul ”New York Times” la Varşovia. Într-o Europă de Est în care regimurile comuniste se prăbuşeau paşnic unele după altele, România era ultimul bastion al rezistenţei încrâncenate şi violente. O ţară cât o enigmă imensă, condusă de ultimul dictator stalinist al continentului şi peste toate zvonul neconfirmat al unei revolte de proporţii soldate cu zeci de mii de morţi. După toate datele, John avea la doar o mie de kilometri distanţă cel mai fierbinte subiect de presă al sfârşitului de an.
“La vremea respectivă, eram conectat la evenimentele din Polonia, Cehoslovacia, Germania de Est şi Ungaria. România îmi stătea doar în colţul ochiului, aşa că nu ştiam cu certitudine peste ce voi da aici. Un lucru era sigur – Ceauşescu avea o reputaţie teribilă, jurnaliştii chiar vobeau atunci de “triunghiul de fier” format din Berlinul de Est, Praga şi Bucureşti, capitalele ţărilor unde schimbării i se opunea cea mai feroce rezistenţă”, îşi aminteşte ziaristul.
Astăzi, retras de câţiva ani la Paris, John Tagliabue mai scrie ocazional pentru prestigiosul cotidian american şi, după cum ne spune, se bucură de viaţă. Nimic ieşit din comun: după şapte operaţii în urma glonţului care i-a pătruns în spate la Timişoara în noaptea lui 23 decembrie 1989, Parisul poate să fie pansamentul necesar. De fapt, John Tagliabue nu e obişnuit să se plângă. Recunoaşte fără nicio ezitare că nu ar fi ratat Revoluţia română pentru nimic în lume, deşi, prin cea mai crudă ironie a destinului, nu a apucat să scrie atunci nici măcar un rând despre evenimente.
Plus sunetul rafalelor de armă
“Terorişti libieni”. Acestea sunt primele cuvinte pe care John Tagliabue le-a auzit pe 23 decembrie 1989, la trecerea graniţei spre destinaţia finală din imaginaţia sa, Timişoara. Tocmai intrase într-o ţară despre care nu ştia mai nimic. România era, cu adevărat, o fortăreaţă prăbuşită cu sute de culoare întortocheate şi reci. Peste tot, întuneric şi teamă. Plus sunetul ocazional al rafalelor de armă, venind de niciunde, ducându-se spre nicăieri.
Patru jurnalişti străini aleargă într-un Peugeot cu două uşi pe drumuri părăsite spre o lume apocaliptică. “Îmi amintesc că am întâlnit în drumul spre Timişoara o mulţime de baricade, păzite de soldaţi, dar mai ales de civili înarmaţi cu puşti de vânătoare. Când auzeau că suntem din Vest, ne întâmpinau cu căldură şi adesea ne implorau să coborâm din maşină pentru a face fotografii cu ei”.
România era o ţară cu oameni disperaţi şi caricaturali, care simţeau pentru prima dată aerul libertăţii. O realitate butaforică îi lua loc alteia, într-o lume în care violenţa era exaltată la fiecare colţ de drum. Pentru John Tagliabue, România a fost la câţiva milimetri de a-i fi fatală.
ATENŢIE, SE TRAGE! Revoluţia română din decembrie 1989 a fost scena unui teatru haotic, în care împuşcăturile au căzut la întâmplare, moartea şi viaţa devenind o "simplă" loterie
LA TERAPIE INTENSIVĂ
Semi-conştient într-o lume fără antibiotice
Seara lui 23 decembrie 1989. Trei maşini se îndreaptă spre Timişoara, venind dinspre Arad. În două dintre ele se află jurnalişti. România e o baricadă informaţională, cu veşti puţine şi contradictorii perforând graniţa regatului căzut al lui Ceauşescu. În a treia maşină, un etnic german se întoarce după ani de zile acasă. Familia îl aşteaptă cu veşti bune: dictatorul a fugit cu un elicopter. Nimic nu este însă sigur.
“Teroriştii” sunt peste tot, iar neîncrederea generală e la cote maxime. Timpul trece pe repede înainte pentru toată lumea. John Tagliabue trebuie neapărat să ajungă la Timişoara, “leagănul” unei revoluţii despre care nimeni nu poate spune unde se îndreaptă. Din senin, fatalitatea loveşte: “La marginea Timişoarei, cineva a deschis focul asupra noastră cu un pistol-mitralieră. Un glonţ a trecut prin uşa maşinii, intrându-mi direct în spate. Doar eu am fost rănit, iar maşina grav avariată”, îşi aminteşte Tagliabue.
John are noroc. În apropiere se află o baricadă a armatei, iar soldaţii îl duc la spital. Este operat de şeful secţiei de chirurgie, doctorul Petru Rădulescu, cel pe mâna căruia avea să mai intre de câteva ori în săptămâna petrecută în spitalul timişorean. Semi-conştient, la Terapie Intensivă, Tagliabue e suspendat parcă la marginea lumii: priveşte ore în şir pe geamul din capătul camerei de spital, la blocurile părăsite şi sfârtecate de gloanţe, cu sentimentul unei terori permanente – că în orice moment, bărbaţii înarmaţi de afară vor pătrunde în spital şi vor ucide.
“Am făcut rapid septicemie, pentru că spitalul nu avea antibiotice să mă trateze”, ne aminteşte Tagliabue de ceva trimis în subsolul uitării – penuria teribilă din spitalele comunismului muribund. Alternativă nu există: fie e scos rapid din România şi tratat corespunzător, fie moare. Petru Rădulescu face toate demersurile necesare, iar John este dus la München chiar în “buza” lui 1990. Urmează alte operaţii, o lungă convalescenţă şi întoarcerea în Statele Unite, cam în aceeaşi perioadă în care minerii descind la Bucureşti pentru un curs intensiv de democraţie originală.
”CU COMPLIMENTE. CRĂCIUNUL 1989”
Chirurgul Rădulescu, îngerul în halat murdar
În 1997, John Tagliabue s-a întors în România. Emil Constaninescu abia fusese ales preşedinte, iar vântul schimbării promitea un alt viitor pentru ţara de care jurnalistul american admite că e legat “într-o uniune de sânge şi durere”. De ce a revenit? “Aveam oameni cărora trebuia să le mulţumesc şi demoni pe care trebuia să îi înving”.
John şi-a impus atunci o regulă simplă: nu va face absolut nimic după căderea serii. “În 1989, am fost împuşcat noaptea, iar contactul cu pământul românesc îmi activa frica teribilă de întuneric”. Când trenul a intrat în Timişoara, soarele strălucea puternic. Era iunie, revoluţia departe, iar panourile publicitare anunţau deschiderea în oraş a primului restaurant McDonald’s.
Timpul se aşezase peste toate amintiri, deşi John Tagliabue păstra, încă, în buzunar o carte de vizită pătată de cafea – “Cu complimente. Crăciunul 1989”. Era a doctorului Rădulescu, îngerul în halat murdar de la Spitalul Municipal, a cărui imagine încă rezistă în mintea jurnalistului: un om firav cu trăsături proeminente şi cu o veşnică ţigară aprinsă în colţul gurii. John Tagliabue şi-a vizitat atunci salvatorul, au băut coniac Napoleon şi au depănat amintiri. La plecare, doctorul Rădulescu i-a cerut pacientului să-i arate rana.
John şi-a desfăcut cureaua, iar medicul a trecut cu degetele peste cicatricea de 50 de centimetri care brăzdează în zig-zag talia americanului. “Atingerea lui a fost exact aşa cum îmi imaginez degetele unui orb alunecând peste literele Braille”.
DUPĂ 20 DE ANI. John Tagliabue, la două decenii de la Revoluţie
“Cred că jurnaliştii lucrează pentru tot felul de motive, unii pentru idealuri, alţii pentru adrenalină. Eu am fost foarte norocos, dacă glonţul mi-ar fi trecut un milimetru mai aproape de coloana vertebrală aş fi fost mort. Îmi amintesc nesiguranţa acelor zile de parcă totul s-ar fi petrecut ieri. Principalul meu gând era: oare voi supravieţui?”
John Tagliabue, jurnalist la ”New York Times”
CEI PE CARE I-AM UITAT
EVZ redescoperă fotografiile care nu mai încap în albumele anului 1989. Protagoniştii lor au încă în memorie România.
John Daniszewski lucra în 1989 pentru Associated Press. Izbucnirea revoltei de la Timişoara şi cocktailul ei jurnalistic exploziv – poporul împotriva dictatorului cel mai ciudat din estul Europei – l-au atras ca un magnet. A decis că trebuie să ajungă în România, împins şi de inconştienţa generică a oricărui reporter de război: “Sincer, mă aşteptam la demonstraţii de masă şi la o rezistenţă slabă din partea autorităţilor, în niciun caz la baia de sânge şi la confuzia acelor zile”.
Daniszewski avea să afle curând, imediat după trecerea graniţei, că aşteptările sale proiectaseră o ţară care, de fapt, nu exista. Descinderea în România era ca o coborâre în infern. Rafale interminabile de mitralieră şi o violenţă latentă pândeau prin întunericul nesfărşit al oraşelor. John îşi aminteşte pregnant astăzi că mulţi dintre cei pe care i-a întâlnit atunci se gândeau cu groază la un scenariu de apocalipsă: raiduri aeriene comandate de Ceauşescu. Ca o consecinţă, Daniszewski a rămas pe retină cu imaginea unei Românii în care totul se făcea “în orb”, pe întuneric. Inclusiv, condusul pe timp de noapte.
„American? Tu eşti cu noi!”
Daniszewski ştia sigur un lucru: că nu ştie nimic despre România. Când a aterizat la Belgrad, a închiriat o maşină şi a plecat ţintă spre graniţă, cu speranţe puţine că va reuşi să intre. Trecutul recent nu-l încuraja: anterior, în multiple ocazii, Bucureştiul îi refuzase viza. “La o benzinărie m-am întâlnit cu un jurnalist sârb, Ljuba Pajic, care cunoştea zona. L-am luat cu mine. La graniţă ne-au întâmpinat câţiva vameşi băuţi care purtau banderole pe braţ în culorile naţionale. Ne-au lăsat să intrăm după un control sumar. „American? Tu eşti cu noi!”, spunea unul dintre ei”.
Autoritatea regimului se prăbuşise cu totul chiar şi în ochii celor care, după calculele dictaturii, ar fi trebuit să protejeze patria de privirile curioşilor. Drumul până la Timişoara a fost, atunci, ca o paradă a speranţei. Grupuri de ţărani oprind constant maşina, fluturând steagurile “eliberate” de stema comunistă, strigă şi astăzi în amintirile lui Daniszewski: “Ceauşescu kaput! Ceauşescu finito”.
FRICĂ, DOAR FRICĂ
De veghe într-un lac de sânge
22 decembrie 1989. Timişoara. Sirenele sună intermitent, fără ca cineva să ştie cu exactitate ce anunţă. O tensiune ciudată pluteşte în aer, într-un oraş catapultat la mijlocul unui război civil. Maşinile circulă cu luminile închise, sub avertismentul strigat al străzii că un raid aerian devastator este iminent. În oraşul care apăsase butonul revoltei, peste tot miroase a frică, o frică teribilă. Şi siluetele ameninţătoare ale tancurilor, desenând umbrele terorii pe străzile Timişoarei.
În căutarea altor jurnalişti străini, Daniszewski şi Pajic opresc la Hotelul Timişoara. Atmosfera nu mai e deloc atât de prietenoasă. Într-un hol întunecat, ambii jurnalişti sunt percheziţionaţi de câţiva tineri nervoşi înarmaţi cu bâte şi cuţite. Aerul e greu, aproape irespirabil. Într-un colţ, Daniszewski vede un bărbat care se sprijină cu greu de braţul prietenului său. În picior are o gaură imensă. Sângele curge necontenit.
Rafalele armelor îi trimit pe toţi în indiferenţă. Nimeni nu e dispus să iasă pentru a veni cu o ambulanţă. Într-un final, o maşină trage în faţa hotelului, iar victima e urcată cu greu. Daniszewski şi ziaristul sârb îi urmează, cu luminile închise, pe străzile pustii. La spital, doctorii sunt obişnuiţi cu fluxul continuu de răniţi. Bărbatul împuşcat este trimis direct la operaţie. Din când în când, rafalele mai puternice de mitralieră îi obligă pe toţi să se arunce la podea.
John Daniszewski reuşeşte totuşi să aţipească în hol. Îl apasă însă un gând greu: ştie că victima adusă la spital este fotojurnalistul francez Jacques Langevin. Primul rănit al Revoluţiei văzut de ziaristul Associated Press era, ironic, tocmai un coleg de breaslă.
MOARTEA E BLÂNDĂ
La câţiva centimetri de inimă
Pe 23 decembrie 1989, destinul lui John Daniszewski avea să se întâlnească, în suferinţă, cu cel al lui John Tagliabue. Doi jurnalişti americani căzuţi în aceeaşi noapte pe “frontul” românesc, la Timişoara. Reporterul Associated Press îşi aminteşte: “Căutasem toată ziua un post telefonic internaţional, să transmit informaţiile. Spre seară, centrul oraşului se liniştise, totul părea calm. Am părăsit clădirea hotelului, dar dintr-o dată a început să se tragă. Ne-am retras în maşină şi am demarat în direcţia opusă. În altă maşină, doi jurnalişti italieni veneau după noi. Ceea ce a urmat a fost un coşmar”.
Într-un oraş aproape selenar, patru ziarişti străini încercau să fugă de inamicul invizibil. Şi la fiecare viraj, la fiecare colţ de stradă, alte rafale izbucneau într-o simfonie teribilă. Maşinile mergeau spre nicăieri. “Am intrat într-o intersecţie şi, din cauza întunericului, am realizat doar în ultimul moment că nişte oameni ridicaseră acolo o baricadă, un fel de punct neoficial de control.
Am reuşit să frânez în ultima clipă şi am văzut doar gurile de mitralieră cum se “aprind”. Totul s-a petrecut într-o secundă, înainte să am timpul de a recţiona. Uneori, îmi amintesc totul în slow motion: maşina oprindu-se, armele, siluetele oamenilor din spatele baricadei, geamurile maşinii împrăştiindu-se peste tot în jur. Eram terifiat, iar astăzi sunt încă surprins că am supravieţuit”.
John Daniszewski a “primit” primul glonţ în partea superioară a braţului stâng, la doar câţiva centimetri de inimă. Al doilea i-a perforat scalpul, fără însă a-i penetra cutia craniană. Un noroc fantastic, aveau să-i spună mai târziu doctorii. Până la ambulanţă mai era însă o veşnicie. Atacatorii, unii îmbrăcaţi în civil, alţii în uniforme militare, au ieşit din spatele baricadei improvizate şi au început să-şi lovească victimele.
Ljuba Pajic, jurnalistul sârb, a fost bătut până la inconştienţă – e drept, nu fusese lovit de gloanţe. În cealaltă maşină, italienii primeau acelaşi tratament – unul dintre ei scăpase neatins de focul armelor, dar primea corecţia necesară, celălalt era grav rănit, un glonţ atingându-l în piept. Numele lui: Pasquale Modica, fotojurnalist italian.
VARIANTA ALB-NEGRU. Ziaristul american John Daniszewski, în urmă cu douăzeci de ani: cu cărare, mustaţă si cravată subţire
“În cele două zile petrecute în spitalul din Timişoara, am auzit chiar focuri de armă în clădire. Mi-a fost frică gândindu-mă că Securitatea va câştiga şi ne va omorî pe toţi. Eram izolat de orice persoană cunoscută. Nu puteam lua legătura cu nimeni. În ziua de Crăciun, când un diplomat sârb a aranjat transferul meu la Belgrad, m-am simţit uşurat”
John Daniszewski, jurnalist Associated Press
VIAŢA SE PIERDE ÎN DOSAR
România i-a trecut în rândul morţilor
Dosarul 443/P/1991 deschis de Procuratura Militară din Timişoara conţine cinci nume şi câteva poveşti cu gloanţe şi sânge. Toate au un numitor comun: e vorba de jurnalişti străini împuşcaţi în nebunia generală care a urmat după 20 decembrie 1989 – Tagliabue, Daniszewski, Langevin, Modica şi Sajan. Niciunul n-a fost însă ucis, aşa cum eronat indică datele din dosar.
- Jacques Langevin a scăpat cu o cicatrice pe piciorul stâng, după ce făcuse imprudenţa de a se aventura, pentru câteva fotografii, în Piaţa Operei din Timişoara. John Daniszewski l-a găsit incapabil să se mişte şi având nevoie urgentă de spitalizare, într-un colţ întunecat al Hotelului Timişoara. Ani mai târziu, Langevin avea să fie acuzat în procesul intentat fotografilor implicaţi în accidentul care a provocat moartea Prinţesei Diana.
- Pasquale Modica a fost împuşcat în torace, în acelaşi atac armat în care a „căzut” şi John Daniszewski. Avea 39 de ani şi era unul dintre cei mai cunoscuţi fotoreporteri de război italieni. A scăpat ca prin minune cu viaţă şi s-a decis să renunţe la adrenalină. Astăzi, Pasquale face încă fotografii. Nu mai merge însă pe front, ci pe stadioane, la concerte.
- Zeljko Sajan este reporterul sârb alături de care a fost evacuat John Daniszewski spre Belgrad, pe 26 decembrie 1989. Sajan fusese împuşcat pe 23 decembrie, spre miezul nopţii, în faţa Hotelului Timişoara.
Mâine în ”Evenimentul zilei”:
Povestea ziariştilor străini veniţi la Revoluţie care nu s-au mai întors niciodată acasă.
|
|
|
|
|
|
|
Articole din aceeasi categorie:
|
|
|
|
 |
Utile |
|
|
Bucuresti |
 |
Iasi |
|
Constanta |
|
Timisoara |
|
Cluj |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BET |
|
BET-C |
|
BET-FI |
|
RAQC |
|
RTL |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
mda..
am trait clipa la 60km de Bucuresti.Penibil.S-a mizat pe prostie si s-a castigat.Scenariu, un pic deformat de Orizonturi Rosii, in mare scopul realizat.Dar, chiar nimanui nu ii e rusine de scenariul ala penibil de proces?Va ramane un exemplu de rezolvare juridica?Cred ca ala venea din est de data asta.
mda...mitice
ai dreptate, mitice... dar cind noi ne luptam la timisoara, voi il asculati pe ceasca... daca ai sti tu, mitice, citi oameni nevinovati au murit pina voi v-ati miscat sezutul de pe scaun... OARE... HAI, PA...mai bine mai tirziu...
O MARE EROARE
Si ce s-a rezolvat daca acum este mai rau ca inainte si asta pentru 99% dintre romani. Oare asta au vrut romanii in 1989? Au vrut ei sa li se fure resursele, sa li se vanda fabricile la fier vechi, sa le ramana campurile parloaga pentru ca produse de slaba calitate au invadat piata romaneasca, sa le plece copii ca slugi si hutupani pe santierele lumii? E o mare eroare sa considerati voi timisorenii ca ati facut revolutie. Ati fost parte dintr-un scenariu mondial minutios pregatit de cei ce vroiau o Romanie ingenunchiata si pustiita. Iata ca ati reusit si acum e si vai de capul vostru. Asa ca ciocu mic ca macane. Va place mafia care infloreste de 20 de ani in Romania? Daca da inseamna ca sunteti mafioti sau simplii profitori ai loviturii de stat di 1989.
aricleea,nota 10 la invatamint politic
Presupun ca notiunile de "ideal","vom muri si vom fi liberi","azi in Timisoara,maine-n toata tara",etc.tu doar le-ai auzit din hrubele in care erai ascunsa de teama represaliilor.
pentru Aricleea
Asa este, Aricleea, era mai bine inainte. Romanii nu voiau sa li se vanda fabricile, sigur, voiau sa locuiasca in locuinte friguroase, sa nu aiba apa calda si gaze la aragaz, voiau sa stea la coada ore intregi pentru painea cartelata in timp ce la televizor (ala care functiona doua ore pe zi) li se spunea de cote enorme de recolta la hectar.
Sigur, ei nu voiau sa li se ia resursele, erau insa foarte multumiti sa predea pasaportul cand se intorceau din strainatate, sa raporteze orice conversatie avuta cu un strain, erau multumiti cu interdictia de citi ziare straine si, in general, romanii erau multumiti cu statul sub obroc si cu informatia cenzurata. Dar sigur, din punctul tau de vedere, ce insemnatate poate avea asta, caci, nu-i asa, romanii aveau fabrici si uzine, aveau resurse si se foloseau de ele din plin.
Serios acum, postul tau dinainte a fost ironic? Daca da, imi pare nespus de rau ca nu mi-am dat seama. Daca nu, atunci ai invatat arta simpla de a scrie fara a te gandi.
@vlad
Si cei care strigau "Timisoara" cu cateva secunde inainte sa fie omorati, tot mitici erau, stimabile?
pentru aricleea
Intre rasturnarea regimului comunist si devalizarea tarii nu exista relatie de cauza-efect. Devalizarea Romaniei nu s-a facut pentru ca a disparut Ceausescu, ci pentru ca au fost hoti cei care l-au urmat la putere. Au fost hoti cei care au primit peste 90% din sufragii la primele alegeri (cat-de-cat) democratice. Este foarte usor sa dai vina pe "scenarii mondiale" si sa pozezi in victima - si este mult mai greu sa-ti asumi raspunderea pentru propriile decizii gresite, in urma carora au ajuns la putere oameni care au ridicat hotia la nivel de politica de stat.
Terminati cu prostiile
"Jurnalistii" respectivi faceau parte din servicii sectrete occidentale, ei erau instruiti pt. asemenea situatii si nu e prima data cind unii dintre ei mor. In documentare tv. occidentale, "dizidentii" nostrii, alde D. Cornea, L. Tokes, S. Tanase, etc. recunosc ca erau in contact cu ambasade si sevicii secrete straine. Cel mai important este ca sefii CIA din EU si EU-est, ca si pm. Ungariei de atunci, recunosc ca au exitat tabere in Austria, RFG si Ungaria, unde trupe speciale se antrenau in zaboi urban, pt. a actiona a in RO. Ceausescu avea si el in tara palestinieni, libieni, iranieni, care si astia se antrenau. S-a urmarit ceva, dar a iesit altceva, din cauza ca poporul a iesit in strada.
pentru Roko
Roko tata, sa stii ca disidentii nostrii erau in legatura si "agenturi" martiene, care pregateau trupe de interventie pe niste baze militare clandestine de pe Luna - sau de pe Marte? Acest mic detaliu nu mi-l mai amintesc exact.
pt aricleea
ai dreptate,si noi timisorenii am fost indusi in eroare de cei care au facut lovitura de stat,scenariul a fost profesionist,inclusiv daca vrei ,ca am fost acolo,s-a strigat numele lui iliescu ca viitor presedinte,dar...dar,dupa ce am vazut cum el a dat ordin sa inabuse Piata Universitatii(vezi, noi eram cu voi.cei din Bucuresti) noi am schimbat macazul,am facut o proclamatie,am incercat ceva,dar din partea tarii am primit doar impotriviri,cica vrem sa vindem tara,s-a ajuns ca daca mergeai prin tara,nu aveai curajuj sa ai numere la masina cu TM,i-ti spargeau parbrizul,caz concret,am fost pe vremea aia sef de autobaza veneau camioanele noastre cu geamurile sparte.alt ex,daca faceai comenzi telefonice in Bucuresti,i-ti inchideau tel pe motiv ca esti din TM.In rest ...sa auzim de bine
Au trecut 20 de ani si inca nu stim adevarul
Aud din nou aici despre teroristii care au tras si care inca nu se cunosc,stim ca dupa 20 de ani insfirsit am gasit doi tapi ispasitori care sint lasati in libertate dupa ce au stat si ei citeva luni la pension,in rest nimic mai mult.
Oare cine or fi fost cei care au dat dispozitii sa se traga ,cine au tras ,cine au fost acei teroristi de care sa tot vorbit ,cam citi ani va trebuii sa mai treaca de acum inainte ca sa stim adevarul si macar sa vedem o pedeapsa pt. cei vinovati care au impuscat sute de oameni.
Ai dreptate HARICKLEEA DARCLE
Cata dreptate ai tuh...ce e de facut ????
Io mash baga la o renatzionalizare,ce zici ???O facem ???
nostalgici
@aricleea - existi? esti vie? mishti? esti sigura ca nu esti in formol si nu te cheama Ana Pauker sau Alexandrina Gainuse? Sau esti una dintre gospodinele care au aplaudat minerii? "Fabrici pustiite"??????!!!!!!!! Hai, ia-ti medicamentele si treci inapoi in pat! Mai tarziu, daca esti cuminte iesi la o plimbare in gradina cu Scufita Rosie
PENTRU COSTELLO
Incerci sa fii sarcastic dar nu reusesti .
Faceti din nou o RENATIONALIZARE GENERALA, arestati toti fostii comunisti si hotii ajunsi milionari peste noapte dupa '89 din Romania,inlaturati toate odraslele fostilor comunisti din conducerea Romaniei si instalati un rege strain la conducerea tarii , care la randul lui si-ar aduce oameni cinstiti din Occident cu care ar face un guvern nou si ar scoate Romania din debandada sociala si economica existenta in prezent .
In Romania ,toti romanii sunt hoti si n-aveti nici pe cine alege presedinte si nici romani cinstiti cu care sa alcatuiti un guvern .
Pentru cei care cunosc un pic de istorie le amintesc ca in trecut tot un rege strain a scos Romania din rahat si a adus-o in randul tarilor civilizate .
Cu romanii pe care ii aveti in prezent in tara,nu veti iesi din colapsul economic si moral nici peste 50 ani .
Regele cu siguranta nu va prada Romania asa cum au facut comunistii dupa '89.
airemax
D-le Airmax fost sef de autobaza in Cimisoara, iti doresc numai bine si o vara faina> un timisorean-acum in Canada> ps am plrcat din cauza lu Ilici baga-l-as in masa!
cine a tras
Ar fi interesant sa se afle si identitatea celor care au tras in ei, daca mai e posibil asa ceva.
Articol preluat din TL?
Daca cititi arhiva Tineretului Liber din '94 gasiti mai multe detalii despre acelasi subiect, tratat identic.
Bag seama ca sunteti inca studenti, ca altfel ati stiut si de subiectele din anii cand se face presa cu adevarat. Oricum este o idee buna, pacat ca romanii nu isi aduc aminte de lovitura de stat decat in dec, nu vara.
hai sa fim seriosi.
Bag de seama ca traiti din amintiri, ceea ce va tradeaza varsta, asa ca o sa incercam sa fim respectuosi, desi nu asa se raspunde unor acuzatii penibile, grave si nefondate. Atat domnul Tagliabue, cat si domnul Daniszewski n-au mai fost cautati de niciun jurnalist roman in ultimii douazeci de ani. In rest, va dorim sanatate. Nu, nu citim "Tineretul liber", avem totusi pretentii de la lecturile noastre.
Cu drag,
Stoicescu
felicitari !!!
hehhehe, deci comentariile sunt citite de cine trebuie#:).. daca stiam ce va urma nu incepeam nici o revolutie. din pacata ce a urmat e mai trist decat orice scenariu kafkian.. /:( /AM INVINS, dar?ca in scanners, personajul principal a fost inlocuit. ./apoi centralismul a omorat orice reminescenta de decenta. felicitari !!!
nu e chiar prima data
Radio Romania Actualitati a difuzat in decembrie un documentar pe aceeasi tema. Reporterii le-au luat interviuri acestor jurnalisti straini. Oricum, felicitari!
???
...d-le Stoicescu lasati-o draku' ca macane mai rau ca o rata... nu citeste unu, nu citesc doi, da toti nu citeste???
AM APARAT DE UNUL SINGUR....
DOAR cu un cutit in buzunar, crearea primului guvern local al Maramuresului, in Baia Mare. Si in patritotismul meu descatusat m-am inscris, impreuna cu fratele meu, ca membru fondator al FSN... Si? Who cares!!!
Profitorii si oportunistii ...si-au tras CERTIFICAT DE REVOLUTIONAR.....hahhaha...ce gluma sinistra!
Eroii adevarati...nu se bat cu caramida in piept.....
multumim
multumim lor si multumim Timisoara
ziaristii cu epoleti
Hai mai nene, chiar credem ca aia erau apostolii nevinovati ai principiilor pure...erau agenti pregatiti pentru asa ceva. ca si-au pierdut viata, face parte din riscurile meseriei
Unde e facuta poza a doua din galeria foto??
.. nicicum nu-mi dau seama ...
poza a doua
Parcarea din spatele magazinului Bega...cred
Ioane...
...te intreb inca o data, la fel cum am facut-o de nenumarate ori: CUM POTI SA DORMI NOATEA? Nu te bantuie sufletele copiilor aia morti? Nu te intreaba constiinta ta cum poti suporta marturiile mincinoase a zeci de ofiteri care au ucis? Esti chiar in halul asta de nesimtit?
tare
bre, la cum tine psl-ul ala in kaki.. sunt sigur ca nu a omorat pe nimeni hehehe, puasca pe dreapta si se uita cu ochiu' stang, bravo slodat
Imbecilul..
Pai iti inchipui cati nevinovati a impuscat imbecilul ala care tine PSL-ul aiurea?
Criminali sunt cei care au dat arme unor imbecili care au facut ravagii cu ele.
Ziaristii aia au fost impuscati de astfel de imbecili "revolutionari" dupa 22.12, nici unul nu a fost impuscat inainte. De ce s-a dat voie imbecililor sa se joace de-a baricada etc cand pericolul unei contralovituri a fanilor lui Ceasca nu a existat nici un moment?
Idioti....
Vespasiane..
Daca te uiti mai bine are psl-ul pe stinga si ochiul drept inchis...
Un sfat: vezi un optometrist, ai nevoie de ochelari.
PENTRU LARS
He he he musiu Lars .
Ce stii tu ?
Ala cu luneta e securist .
Ca nu tinea pusca cum trebuie e alta treaba .
Poate este omul stangaci .
La lovilutie securistii foloseau pustile cu luneta .
Eu sa fiu in locul vostru as cauta sa-l identific dupa poza si sa-l intalnesc .
O fi ministru acum ...
Sau l-o fi trimis a'l de Iliescu sa reprezinte romanii in Parlamentul European .
Ori o fi vreun om de afaceri miliardar ...
poate vorbim si despre
excelente articole despre istorie........ chiar daca contemporana....... dar cand o sa aveti AMPLE ARTICOLE despre ............. - Contribuabilii romani sustin plata unor salarii exagerate pentru angajatii din administratia publica si armata. Ei castiga aproape dublu decat media pe economie, in timp ce in Occident, raportul este de aproape 1:1. In UE, sunt state dezvoltate in care nici bancile nu isi permit sa plateasca diferente atat de mari fata de media pe economie
REVOLUTIONARII LU'PESTE
Legea initiata de Petre Roman, prin care se platesc si in prezent, niste pensii colosale, plus indemnizatii de revolutionari, unor persoane fara macar o vanataie de la Revolutie, niste excroci cu patalamale false, trebuie desfiintata. Adevaratii revolutionari zac la 2 m sub pamant, sa fie recompensate exclusiv copii sau parintii acestora. Nicaieri in lume nu exista o lege care sa-i plateasca pe ILEGALISTI, dupa modelul Neulander-Roman.
...da, da , da ,....
...acest copil de cominist primitiv, Petre Roman, a mai avut o initiativa postrevolutionara si adica, "INDUSTRIA ROMANEASCA ESTE O GRAMADA DE FIARE VECHI", prin aceasta afirmatie dand liber la FURAT, si de 20 de ani nu se mai opresc !!!...nu mai vorbim de flota, fabrici si uzine, spatii comerciale, pamanturi si toate cele care au dus la aparitia TOP 300 !!!
AI DREPTATE PLATITOARE DE IMPOZIT
Am avut un coleg si cand se critica regimul, ceausescu, pleca din birou...ca el are copii de crescut. La "revolutie" la fel, a stat acasa... Acum e mare revolutionar. Multi care chiar au luptat si ideologic, si fizic nu beneficiaza de aceste avantaje de "revolutionar" si nici nu le trebuie.
Spioni acoperiti
Nu mai puteau "ziaristii" americani de suferintele romanilor... Niste spioni si niste diversionisti...
ce ar mai fi de zis...
In zilele "revolutiei" au fost arestate numeroase persoane care trageau in populatie... Si la Bucuresti, si la Brasov, si la Timisoara. Erau fosti securisti, anume racolati de cei ce au pus la cale lovitura de stat. Primisera arme si ordin sa traga in populatie de la anumite structuri superioare ale securitatii. Si, in ciuda propriilor declaratii (unele din ele auto-denuntatoare), in ciuda sutelor de martori (atat civili, cat si militari), aceste persoane au disparut complet... As vrea ca presa sa faca ample anchete pe aceast subiect...
Felicitari autorilor pentru articol!
bati campii
au tras - la inceput - formatiunile speciale de diversiune ale MApN si DSS, in care erau incadrati fosti soldati din batalioanele de certetare-diversiune, apoi s-a tras la gramada; securisti au fost infim de putini in numarul celor care au masacrat oameni, istetule! baietii de la Secu deja pregateau preluarea averii publice si "privatizarea" ei, nu se jucau cu pustile, ca fraierii!
la ce a fost buna revolutia?
=> manele, mici, bere, miliardari, coruptie, furt, saracie, mcdonalds, quasi libertate , elodia, chiu7, suv, vile, we prahova, metro..... pt asta au murit toti???????????????????????????????????????
Revolutia a fost ce am facut noi din ea
ce a facut fiecare individ si ce am facut ca natiune.
Si nu am facut prea bine ca natiune!
Libertate ni s-a dat, dar ce am ales sa facem cu ea e alta poveste.
Nu va place ce avem?
Ganditiva ce ati facut ca sa avem mai bine.
Fiecare dintre noi e raspunzator de ce avem.
Libertatea a fost adusa inaintea noastra dar noi ne-am speriat si am ales alceva!
Dumnezeu ne-a dat dar nu ne-a bagat si'n traista!
Brucan stia cu cine are de-a face!
Meseria e bratara de aur!
"...cele ale jurnalistilor straini raniti in zilele acelui decembrie, “vinovati” pentru ca isi faceau meseria intr-o tara..." . " Jurnalisti vinovati ca isi faceau meseria" a ajuns o formula standard care justifica orice si la auzul careia cititorii trebuie sa cada pe spate in fata maretiei acestei profesii. Daca meseria justifica orice ma bate gandul ca si cei care i-au impuscat isi faceau meseria!
felicitari!
Iata dovada ca Brucan a stiut pe cine manipula!
QED!
Meseria e bratara de aur!
"...cele ale jurnalistilor straini raniti in zilele acelui decembrie, “vinovati” pentru ca isi faceau meseria intr-o tara..." . " Jurnalisti vinovati ca isi faceau meseria" a ajuns o formula standard care justifica orice si la auzul careia cititorii trebuie sa cada pe spate in fata maretiei acestei profesii. Daca meseria justifica orice ma bate gandul ca si cei care i-au impuscat isi faceau meseria!
doar cand...
Doar cand vom afla adevarul despre evenimentele din Decembrie '89 si cand criminalii vor fi judecati macar de constiinta noastra nationala - doar atunci vom putea deveni un popor vertical si ne vom putea recastiga pofta de viata si mandria fata de istorie... Pana atunci, vom fi doar niste umiliti batuti de vant.
Lovilutia si teroristii
Poate ca a fost doar un scenariu halucinant cu telepati din servicii secrete (GRU, DIA - cei din SUA, AVO, Mossad), care dirijau aproape tot ce se intampla dubios in timpul asazisei revolutii. Plus agentii in carne si oase din Uniunea Sovietica si Ungaria ascunsi printre manifestanti si mai ales printre cei care au preluat puterea dupa 21 decembrie 1989.
Degeaba
Mor oameni, copii raniti, afectati psihic pe viata de revolutii, razboaie, conflicte... Toate pentru ce?!
Pentru niste prosti care se lafaie in bani si lux iar soldatii si "fraierii" mor pentru ei! Revolutia noastra ce a insemnat? pana la urma mai nimic ca cei care au luat "puterea" sunt tot cei care erau si pe timpul comunismului. Au murit degeaba oameni capabili, pentru ca nesimtitii astia sa doarma in front!
de ce nu spune nimeni
ca asa-zisii "jurnalist straini" prezenti in decembrie '89 in Romania erau agenti ai diverselor servicii de spionaj. Meseria de jurnalist international in majoriatea cazurilor este acoperire pt. agenti... mobilitate, acces la informatii, acoperire convenabila. Au fost mult prea multi jurnalisti straini in acel moment in Romania pt. a explica simplul interes jurnalistic in ce??? In discursul lui nea Nicu de revelion??? Sa fim seriosi. Paradoxul e ca am ajuns sa plangem de mila agentiilor de spionaj straine... asta e morala articolului din EVZ.
Nu-i asa Gogule ca era mai bine daca eram impuscati?
Nu-i asa Gogule ca era mai bine daca toti care am iesit sa protestam impotriva mult iubitului conducator N.C. eram impuscati cu toti?
Te-am deranjam din lectura ziarului Scinteia?
Cumva erai aplaudac si activist UTC/PCR la vremea respectiva?
Fanteziile lu Gogu
Prostia inbinata cu o teribila lipsa de cultura duce
inca la reactii precum a lui Gogu.....
Toata vina,responsabilitatea cellor intimplate in 89
si mai ales dupa sint a altora...aia care au vrut sa ne fure fabricile si toate bogatiile naturale....Aia,din
afara binenteles,care au adus tara la sapa de lemn
..aia sint vinovati ! Noi Romanii cum e Gogu am fost si sintem un exemplu de moralitate,daruire, munca...bla ..bla..bla ..si uite cum am ajuns...
Incultura si prostia in cea mai primitava forma au printre rezultate si o asemenea reactie asupra muncii si riscului unor jurnalisti care au incercat,
riscindu-si viata sa faca lumii intregi cunoscuta
situatia din Romania.Numai figuri lipsite de orice caracter,constiinta si inteligeta pot reactiona ca unul
ca Gogu....Bravo Gogule....sper sa nu te intilnesc pe drumurile mele....Esti un adevarat Roman....
PACAT
Desi am prins ultimii 10 ani de comunism, pot afirma ca noua ne statea bine sub comunism.
Vedeti ce face libertatea cuvantului acum.
Infectii de emisiuni, invitati, etc.
Regret amarnic perioada aia.
Sila si dezgustul ma cuprinde acum.
LOVITURA DE STAT
A fost LOVITURA DE STAT!Revolutie zic ca au facut golanii, asa ca...un om normal nu era pe strada atunci!Ne Nelu nu ne spune si el ceva?
@ black mind
prietene , priveste la tanchist cum se tine o pusca corect. Asa ca , mai bine mergi tu si fa putin taras pe coate
Felicitari!
Un articol excelent, o presa care nu se mai face demult in Romania si pe care, ce ironic, o invataseram de la straini, pe "vremuri". Va mai citesc, mai scrieti.
Aia au fost pusi de ziaristi sa pozeze asa...
In fundal se vad oameni care nu alearga sau se ascund de cei care cica ar fi deschis focul.
Am vazut aici in Canada decurind un reportaj...
in care s-a spus clar ca CEAUSESCU trebuia sa cada caci se opunea la ... unirea celor doua Germanii . Tot in acest reportaj au aratat ca au existat "tabere" ale CIA pt. pregatire a asa-zisilor "revolutionari " in Ungaria si Austria . Acestia au actionat la Timisoara si apoi Bucuresti. Asa ca acesti "ziaristi" americani au fost in MOD SIGUR "instructorii" revolutionarilor din 1989. Nici eu si nici reportajul mentionat nu pun in dubiu EROISMUL romanilor care s-au jerfit in acele zile CREZIND INTR-O ADEVARATA REVOLUTIE ! Dar ca in mai toate revolutiile de-a lungul istorie si REVOLUTIA din ROMANIA anului 1989 isi are sursa , finantarea si declansarea in AFARA teritoriului unde se desfasoara !
o...daaaa
eram copil la revolutie ...faceam pe mine de frica cand se tragea langa brasov la rasnov de pe fabrica de scule.NU era nimeni decat ,un om cu o catea ...rafala dupa rafala ,alarma dupa alarma se distra de minune.Nu pot uita ce traume a lasat.nu pot uita cand ma taram printre lume la 6-7 ani sa prind si eu paine neagra,nici cand stateam cu mama la coada ore in sir sa prindem lapte sau unt,sau cand dadea la schimb burghie pt cascaval.Pentru cei care il plang pe ceausescu ...sa nu uitam ca nu am invatat nimic decat sa facem troc si sa furam din propriu buzunar.Nu avem vointa de a ne impune intr-o tara de 2 lei.Defapt este mult prea multa prostie sa mai fie luata sub forma de calitate cand traim la periferia societati umane.