|
Alege luna si anul
 |
Noiembrie |
 |
|
2009 |
|
|
|
Răzvan Exarhu: „Iubesc România, de aceea mă gândesc să emigrez!” Ieri am fost la sediul SPP din Cotroceni pentru a-mi fi returnat un obiect «periculos» pe care agenţii Serviciului de Pază şi Protecţie mi-l reţinuseră cu o săptămână în urmă. În general, atunci când preşedintele participă la un eveniment într-un spaţiu închis, măsurile de securitate impun reţinerea obiectelor considerate periculoase.
În cazul meu a fost un briceag Victorinox care mi-a fost pus „la păstrare” primind în schimb un bon cu un număr dat şi obiectului. Cu el îmi puteam primi înapoi „arma letală”. Acest lucru se putea face imediat după terminarea evenimentului sau la sediul lor din Cotroceni. Nu am reuşit să-l recuperez imediat, fapt ce însemna că mă voi duce personal după el. Am ajuns acolo după fix 7 zile. Răspunsul lor a fost următorul: „Ne cerem scuze, nu-l găsim!”. M-am gândit să-mi păstrez calmul şi să nu exagerez.
Unul din agenţi a început să sune, să caute, să încerce să dea de urma lui. Bineînţeles, fără nici un rezultat. „Nu ni s-a mai întâmplat niciodată!” era scuza lor. O agentă blondă, care pufăia dintr-o ţigară foarte energic, mă întreabă cu un zâmbet „suspect” pe buze: „Era de firmă, cumva un Victorinox sau…?”. Îi răspund că da. Într-un final mi-au luat numărul de telefon ca în cel mai scurt timp să mă anunţe dacă îl găsesc. PS: Agentul SPP m-a liniştit că în cazul în care nu-mi vor găsi briceagul vor fi puşi în situaţia de a-mi cumpăra altul! „Drăguţ” din partea lor, doar că acel briceag era un cadou, aşa că avea o valoare sentimentală!
E mărturia unui blogger pe care îl găsiţi la http://blogoflender.wordpress. com. Odată cu acordul de preluare a textului, am primit de la autorul lamentaţiei on-line şi un update despre situaţia kestiei: a fost chemat azi, vineri, 22 mai, să i se dea la schimb briceagul unui lucrător SPP, aşa că deocamdată negocierea continuă.
Deja e de râs. În afară de o legitimă revoltă, singurul lucru care mi se pare că nu stă în picioare este fraza de deschidere, cea cu emigrarea. Şi în majoritatea discuţiilor publice despre ce ni se întâmplă zi de zi, pe care le citim în ziare sau pe net, le auzim la radio sau TV, concluziile sunt la fel de abrup te şi la fel de puţin cântărite, să zicem. Disproporţia e întotdeauna vizibilă la rece, dar niciodată atunci când vrei ca odată cu problema ta să rezolvi şi restul kestiilor presante. Ficare mică luptă se confundă cu o cauză generală. Aşa a ajuns o bună parte din populaţie, fie că e vorba de comunicatori profesionişti sau nu, să propovăduiască binele, cauzele drepte, solidaritatea şi alte nobile principii cu multe spume la gură.
A devenit o profesiune de credinţă să te dedici carierei de antimanelist sau anti-orice. E deja chiar o combinaţie de blazon nobiliar cu diplomă MBA pe kestii de joasă speţă. Dacă înfierezi nişte cretini şi simţi că tu eşti legea, te poţi aştepta să fii adulat. Lumea se vede cel mai bine din activitatea bine remunerată, se pare, de opozant. Cine nu are probleme cu maneliştii poate avea ceva de reproşat clanului capitaliştilor. Sau poate preferă să fie antipesedişti, antipenelişti, antirepublicani sau antiglobalişti. Alternativa nu se întrevede decât în soluţii radicale şi din păcate infantile. Soluţia nu este o altă opţiune, nici o boare de negociere, ci părăsirea totală, dublată de arderea holdelor, otrăvirea fântânilor şi blestemarea pământului.
Am pomenit săptămâna trecută de doi agenţi de asigurări Omniasig, care şi-au ratat cariera de ajutor de şomer. Nu sunt supărat pe ei, nu vreau să plec din ţară pentru că m-au făcut să pierd timp şi să dau telefoane. O să schimb compania de asigurări. Orice doză de absurd este tratată într-o cheie nostradamică, iar tot ce poate veni din omenie este ceva exclus din principiu. Plângerea, petiţia şi reclamaţia sunt subiecte naţionale. Umorul şi înţelegerea relativităţii nu mai sunt de mult printre noi. Iar ardoarea asta cu care cerem de la alţii ceea ce puţini dintre noi oferă la schimb e o boală de care nicio gripă nu ne poate scăpa.
Oamenii par incapabili să se mai înţeleagă şi nu mai văd miza pentru care îşi pierd timpul şi viaţa. Un manelist poate fi antiglobalist. La fel ca omul, niciun briceag nu e de neînlocuit. Ar fi bine ca noua noastră lume să nu se închine la: intolerează-l pe aproapele tău.
www.exarhu.ro
|
|
|
|
|
|
|
|
Articole din aceeasi categorie:
|
|
|
|
 |
Utile |
|
|
Bucuresti |
 |
Iasi |
|
Constanta |
|
Timisoara |
|
Cluj |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BET |
|
BET-C |
|
BET-FI |
|
RAQC |
|
RTL |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Asta-i nimic
Ce a patit autorul este nimica toata fata de ceeace am patit eu la Londra, exact cu un Victorinox Forrester: il purtam pretutindeni in excursie si am vizitat inclusiv nenumarate puncte "strategice" ale NY-lui dupa 9/11, lasindu-l intotdeauna la agentii de paza si recuperindu-l la iesire, asa ca nici nu mi-am putut inchipui ca la vizitarea parlamentului britanic, unul dintre cele mai vechi sedii ale democratiei, voi avea o aventura stalinista: in momentul cind l-au vazut in punga de obiecte personale unde-l lasasem, "dragutii" de "bobbies" m-au invitat intr-o incapere separata ca pe un adevarat terorist "to be", m-au legitimat si mi-au dat alternativa sa renunt la briceag ("in order to be destroyed") sau sa merg cu ei la politie si sa fiu acuzat de detinere de arme ilegale (!). Evident ca nu mi-am stricat concediul si le-am facut cadou briceagul, cumparindu-mi apoi altul...
interesanta intamplare
Doar ca pe al tau l-au retinut pentru a fi distrus. Pe al meu ori l-au pierdut, ori l-au "retinut pe termen nelimitat"!
Dar in acest caz vorbim de Marea Britanie. Tara in care din cauza miscarilor sociale, corporatiile au dat o circulara prin care toti angajatii firmelor de top erau informati sa renunte la costumele si pantofii scumpi pentru a nu jigni "populatia de rand"!
E tragic ... nu comic, cum ar parea!
"iar tot ce poate veni din omenie este ceva exclus din principiu" la asta s-a ajuns cu greu, chiar si "agenturili straini" nu ne-ar fi adus aici daca nu am fi imbarcat si noi cu ale noastre " moarte intelectualilor", "noi muncim nu gandim" si nu ne vindem tara si salamu cu soia.
Tributari nonvalorilor nationale si dusmani al celor universale am ramas incremeniti in meandrele concretului romanesc!
Inca nu ti-a trecut...
... cu Omniasig-ul, si te inteleg perfect!
Dar crezi ca e momentul si locul sa dam nume si cazuri? Daca da, hai sa vorbim de ingrijitorul de la Zoo Braila, cel care a omorat un cal in bataie numai ca sa fie dat de mancare la lei iar onor dna. Draghincescu (directoarea respectivei institutii, a carei singura calitate este aceea de a fi sotie de medic la "Judetean") care a gasit de cuviinta sa il "pedepseasca" cu 600 de lei retinere din salariu pe ingrijitor... cam atat se pare ca valoreaza viata unui animal nobil, cum e calul... asta ca sa vorbim de "Kestii" particulare...
In rest, raman acelasi cititor infocat al "produselor" marca Exarhu!
Brailean
Lasa, lasa ca stim noi...
Ati vrut sa juganiti pe careva acolo si agenti v-au mirosit.
Sau poate asa cum spuneati, un gentelman adevarat are intodeauna cu el un tirbuson de calitate?
Romania de azi
Trebuie sa plecam de la premiza - recunoscuta oficial de cca 5 ani - ca omenirea este intr-o etapa de scadere rapida si continua a IQ. Dupa publicarea acestei informatii, s-a confirmat ca si in Romania procesul se manifesta, poate mai violent decat in alta parti. Un irlandez destul de imprastiat, ne-a cotat pe locul 3 la prostie in Europa sau pe antepenultimul loc la inteligenta. Cred ca nu ne cunoaste bine si ne vede in culori optimiste. Nu uitati, romanii sunt in curs de indobitocire rapida si continua, din ce in ce mai accentuata. Exemplele sunt mai mult decat vizibile.