|
Alege luna si anul
 |
Martie |
 |
|
2010 |
|
|
|
Prima iubită a lui Ludwig van Beethoven şi-a încheiat viaţa în Timişoara,
departe de cel care a adorat-o zeci de ani şi pe care l-a inspirat pentru unele compoziţii.
În prima perioadă a creaţiei sale, pe când era îndrăgostit de o femeie cu care s-a văzut doar o săptămână şi care urma să nu fie a lui niciodată, Ludwig van Beethoven a dăruit lumii câteva compoziţii celebre, de la Cvartetul în La major op.18, la un Adaggio din Cvartetul în Do major, Sonata pentru violoncel şi o parte din Simfonia I în Do major.
Muzicologii par a fi de acord că în toate acestea se regăseşte, de fapt, parfumul unei femei, prima iubire a compozitorului, născută în Köln şi care şi-a găsit sfârşitul la Timişoara.
Un Beethoven îndrăgostit, in spirat de o jună blondă care, în cele din urmă, avea să prefere haina militară geniului muzical, Johanna d’Honrath devenită, după căsătorie, Johanna von Greth. Profesoara Luciana Ianculescu, din Timişoara, a dedicat trei ani studierii acestei poveşti, cercetările sale urmând să fie incluse într-un volum care va fi lansat anul acesta.
Dragoste la prima vedere
Între Beethoven şi Jeanette a fost dragoste la prima vedere, spun cei care au cercetat istoria lor. S-au născut în acelaşi an, 1770. La 16 ani, ieşită din şcoala-mănăstire a ursulinelor, Jeanette a început să cânte în corul celebrei catedrale din Köln şi al teatrului orăşenesc.
După cum e portretizată de cronici, în zilele noastre ar fi ajuns star de cinema sau fotomodel: blondă natural, cu o frumuseţe ieşită din comun. O fiinţă care deborda, permanent, de fericire. Peste toate acestea, avea un glas nemaipomenit, care o făcea să se remarce.
În acest context, s-a împrietenit cu Eleonora von Breuning, fiica consilierului Bonn-ului, iar în 1787 a fost invitată în casa acesteia, două săptămâni. „Ca profesor de pian al copiilor Von Breuning, Beethoven era un permanent al casei. Într-o seară, în timp ce cânta la pian, în încăpere a intrat Jeanette, plină de şarm. A fost coup de foudre”, povesteşte profesoara.
Nimeni nu ştie cât a durat povestea de dragoste despre care amintesc şi generaţiile următoare ale familiei. Cert e că a fost vorba despre un amor platonic, puternic, zdruncinat brusc, în aceeaşi încăpere, într-o seară în care Johanna a pus ochii pe chipeşul locotenent în plină ascensiune Karl von Greth, 32 de ani, matur în comparaţie cu muzicianul de 17 ani încă neafirmat.
Înainte să devină doamna Von Greth, Jeanette i-a cântat lui Beethoven „Să mă despart de tine în astă zi - Fără să pot a mă împotrivi - pentru inima mea pare - Imposibil a fi”. Sedus şi abandonat, Beethoven a plecat la Viena, unde urma să ia lecţii de muzică de la Mozart şi Haydn.
GRAVURĂ. Beethoven şi Johanna, în anii idilei de la Bonn
Johanna şi-a urmat soţul la Timişoara
Johanna von Greth a ajuns în oraşul liber crăiesc Timişoara la începutul anului 1823, urmându-şi soţul, generalul Karl von Greth, detaşat comandant al cetăţii. Avea 53 de ani şi era bolnavă de ciroză. S-a stins pe 25 noiembrie 1823 şi a fost îngropată la Timişoara. Patru ani mai târziu, în 1827, şi-au găsit sfârşitul şi generalul, şi Beethoven.
"Să mă despart de tine în astă zi Fără să pot a mă împotrivi - pentru inima mea pare Imposibil a fi."
- Jeanette d’Honrath, prima iubire a compozitorului german
AMINTIRE. Plăcuţa memorială dezvelită ieri la Timişoara
POVESTE DE DRAGOSTE
Compozitorul a vizitat Timişoara
Soţii Von Greth au trăit împreună 36 de ani, fără a avea, însă, urmaşi. Luciana Ianculescu spune că Beethoven ar fi trecut şi el, cel puţin o dată, prin Timişoara. Când a aflat că prima lui iubire a murit, Ludwig a lăsat deoparte resentimentele, a cerut adresa comandantului garnizoanei Timişoarei şi i-a transmis condoleanţe.
„S-au găsit aceste informaţii în caietul său de notiţe din 1823, ceea ce ne certifică faptul că Beethoven încă se interesa de Johanna”, explică Ianculescu. Johanna a fost înmormântată în Biserica Piaristă de pe strada E. Ungureanu, iar când aceasta a fost demolată, în 1911, osemintele i-au ajuns într-un mormânt comun în cimitirul Eroilor.
Ianculescu a început cercetările în 2006, descoperind dovada unei escapade amoroase a compozitorului, la Săvârşin, cu Josefina von Brunswik, la 1812, după un concert susţinut la Budapesta. De aici a urmat munca de detectiv prin arhive pentru a găsi prima dragoste a compozitorului. Cel mai greu a fost de identificat clădirea în care a locuit aceasta.
După luni bune de măsurători şi cercetări cu busola, s-au găsit mai multe surse care indicau locuinţa comandantului garnizoanei ca fiind în Palatul Soro, actualul Cerc Militar.
|
|
|
|
|
|
|
Articole din aceeasi categorie:
|
|
|
|
 |
Utile |
|
|
Bucuresti |
 |
Iasi |
|
Constanta |
|
Timisoara |
|
Cluj |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BET |
|
BET-C |
|
BET-FI |
|
RAQC |
|
RTL |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Frumos articol!
Chiar mi-a placut, astept sa citesc si articolul despre ginerele fratelui celei de-a doua sotii a celui mai bun prieten al croitorului lui Mozart, o persoana foarte importanta, daca s-a intamplat cumva sa puna piciorul prin Romania. Asta se intampla daca nu avem valori la noi in tara, cautam valori straine care din intamplare au avut de-a face intr-un fel sau altul cu tara noastra, iar daca nu gasim, un prieten sau o ruda mai indepartata e la fel de bun.
Tara si noi
"La noi in tara" e relativ. Avind in vedere epoca la care se refera articolul, evenimentele s-au petrecut intr-un oras al coroanei imperiale austriece, nicidecum in Romania. Din pacate, lucrurile s-au schimbat mult de atunci, cel putin in sensul destinului european al regiunii.
Lucrari celebre
Festivismul romanesc loveste din nou. ”Celebrele” lucrari mentionate in articol, fie ca au fost sau nu inspirate de juna blonda, nu sunt decat niste productii de tinerete ale lui Beethoven, fara mare insemnatate in contextul creatiei acestuia. Daca e sa spunem „celebre”, eu unul m-as gandi la simfoniile a 5-a sau a 9-a, la ”Imperial”, la cvartetele Razumovski, la sonata op 111... Dar ma rog, astea au defectul ca nu au nicio legatura cu Timisoara...
fara mare insemnatate in contextul creatiei
Poate ca ai dreptate in legatura cu "festivismul" dar afirmatia ta privind insemnatatea lucrarilor "celebre" este absolut nelalocul ei. E ca si cum ai spune ca ovulul din care ai aparut nu a avut insemnatate in contextul evolutiei tale ...
star de cinema
"blonda natural" :))
Un pic exagerat
Daca consideram numarul de femei de care a fost indragostit Beethoven, e foarte posibil sa o fi uitat-o pe aceasta imediat. Oricum, felicitari profesoarei. Nu e usor sa publici in cercurile academice
geniul si femeile
dar "festivismul" nu e singura exagerare din articol, bineinteles ca in stil romantico-liricoid trebuia sa se exagereze dimensiunile acestei povesti si sa aflam ca geniul a fost sedus si abandonat in buna traditie a mitologiei artistului neinteles de muritoare, dar iubit de muze.
Ca si fraza cu "a preferat costumul militar" sau cum spunea...Astea erau vremurile, normal ca nu era sa se marite la varsta ei cu un muzician de o seama cu ea, pesemne ca nici nu si-a hotarat ea insasi destinul...aerul de mistificare e posibil sa dauneze seriozitatii cercetarii, dar pana nu citesc tot, nu imi dau cu parerea. Oricum,articolul asta are ceva lipsuri...