|
Horia Ghibuţiu: "Un sondaj văratic, glisând viguros pe panta generalizării, ne-a adus la sfârşitul săptămânii trecute o ştire reconfortantă: cei mai răi turişti, adică ireverenţioşii, cei strânşi la pungă şi cei incapabili să comunice într-un grai de circulaţie internaţională altfel decât prin agitarea membrelor superioare, nu suntem noi."
Sunt francezii, arată studiul făcut în 27 de ţări pe baza opiniilor formulate de aproximativ 40.000 de hotelieri.
Vă imaginaţi ce torente - ca să fim în ton cu actualitatea meteorologică - de indignare ar fi generat prezenţa noastră în această ierarhie, a turiştilor de ocară! Cum s-ar fi simţit zgândărit sentimentul de patriotism, care nu ia vacanţă niciodată!
Dar de ce să fim socotiţi printre cei mai răi, la o adică? Afară nu părem nici zgârciţi, nici nepoliticoşi, iar în engleză o rupem binişor. Dacă luăm în considerare criteriile studiului despre care vorbim, aş zice că, recent, i-am întâlnit pe cei mai apreciaţi turişti din lume. S-a întâmplat în Turcia, dar veţi fi de acord că următorul episod se putea desfăşura oriunde.
Într-o staţiune estivală de la Marea Egee, e acostat un catamaran. După cum se laudă gazdele, e adresa celor mai în vogă petreceri de pe toată coasta. Ca să ajungi pe vasul transformat în club trebuie să stai la o coadă cum vezi în filmele americane, să plăteşti douăzeci de euro intrarea, să le placă gealaţilor de la intrare fizionomia ta şi, nu în ultimul rând, să te pregăteşti sufleteşte să revii la ţărm după cinci dimineaţa.
Pe catamaranul respectiv sunt două mese mai acătării. Aţi intuit corect, în noaptea cu pricina ambele erau ocupate de români (însoţiţi de tinerele lor partenere, toate în rochii scurte şi scumpe) afişând o bunăstare cam stridentă în raport cu vremurile pe care le trăim. Generozitate? S-a cheltuit în neştire, au curs valuri din cea mai scumpă băutură, iar ghidul local care îi îndrumase acolo trebuie că a încasat cel mai generos comision al sezonului. Politeţe? N-a avut nimeni nimic de obiectat, în condiţiile fraternizării cu barmanii, cu artiştii fotografi (zece euro pentru două bucăţi la minut) sau chiar cu animatorii transsexuali. Iar când personalul e răsfăţat cu bacşişuri, acestea ţin loc de orice limbă străină.
La mulţi dintre românii aflaţi în străinătate poţi remarca disponibilitatea de a cheltui cu largheţe, pentru că, vorba aia, o dată e vacanţă. Iar când va dispărea şi obiceiul de a se umple mai multe farfurii decât e necesar (dacă tot intră în preţ...), reflex izvorând din deceniile de comunism, chiar că ne vom putea număra printre turiştii aşteptaţi cu interes.
Nu ştiu cum se face, dar dacă în străinătate românul aduce cu turistul ideal, acasă nu prea pare! Când e pe teren propriu, românul uită de politeţe şi chiar de bun-simţ. Nu se simte turist, ci jupân pe tarlaua tuturor şi a nimănui, un teritoriu marcat de gunoaie. Prin urmare, se simte dator să strice, să polueze, să deranjeze. Poate că e o formă de autoapărare în faţa agresiunii serviciilor scumpe şi proaste. Cert e însă că aceste metehne nu ar dispărea nici dacă am avea un minister al educaţiei turistice. Ca în multe alte situaţii, schimbarea nu trebuie să vină de la autorităţi, ci de la fiecare dintre noi.
|
Land of off
Nenea Ghibutiu, studiul s-a ocupat de turisti, daca se ocupa de natii si cum sunt ele percepute la interactiunea cu celelalte, aveai placerea sa constati ca, la ce te asteptai, s-a intamplat. Exemple? Italia, Franta, Spania si, mai nou, Irlanda.
Complex de inferioritata
Apreciem articoulul care reitereaza acest complex la romani. Nimeni normal nu e fericit ca nu e socotit printre cei rai.
Limitare si conditionare
"Spune o minciuna suficient de tare si suficient de mult si lumea o va crede."(?!)
Doar prin informatie de calitate(pura) si iubire, putem avea acces la libertate( autoritate interioara, incredere in sine)?!
Din pacate...
nu suntem inclusi in studiu. Am cautat clasamentul complet, si noi nu aparem acolo. Deci concluziile sunt pripite.
...
Un link ceva , sa vedem si noi studiul ala?
Din pacate,
Valuta este risipita peste granite nu de cei care o fac,capsunari,zidari,bone,etc.ci de alde Gigi Becali si fataitoare la bara.Poate sunt si exceptii,dar putine.Si valuta aceasta va trebui inapoiata.De cine si din ce,ca "industria" noastra este la pamant.Ca domnul Becali nu din exportul de branza s-a imbogatit.
Turisti romania
Ba eu cred ca autorul articolului are dreptate. Locuiesc dinainte de revolutie in strainatate si ma asteptam , ca romanii sa fie printre cei mai prost vazuti turisti.Dar nu e asa .Eram ghida in Amsterdam prin 1995 sau cam asa si pentru prima oara mi s-a dat un grup de romani . Ghidul care ii avusese inaintea mea , a regretat f. mult cind m-au trimis in locul lui , dar eu stiam romaneste .
Erau in general avocati, magistrati si cam asa . Erau plini de bani . Tin minte ca in program intra si vizitarea unei diamanterii . Acolo cind ajungi , la intrare ghidul trebuie sa spuna de unde este grupul (ca sa stie ei , in ce limba sa faca prezentarea)cind le-am spus ca sint romani , au strimbar tare din nas. Cind am plecat i-au insotit pina la usa si le faceam plecaciuni , caci cumparasera diamante f. scumpe.
Turisti romani -2
Si in Ro , am lucrat pe litoral tot in turism pina am plecar si aici tot asa o perioada de timp. Ce pot spune este ca modul dupa care este judecat un turist , in hoteluri , excursii , restaurante etc,, este dupa citi bani cheltuieste si cit lasa bacsis . Asta este .Dupa ce au inceput si romanii sa calatoreasca , mi-am dat seama spre surprinderea me , ca romanii erau f. bine vazuti , ca si turisti.
Cred ca principalul argument este , ca cheltuiesc mult , cumpara produse locale si dau bacsis .
Pe vremuri prin anii 70 , cei mai asteptati turisti pe litoralul romanesc erau italienii din aceleasi motive.
Si intr-adevar francezii sint ingrozitori ca si turisti.La firma unde lucram ghida , am avut si turisti francezi , erau cumpliti . In permanenta criticau totul si erau f. f. exigenti Dar erau f. politicosi . Am vorbit cu seful meu (din quebec ) si apoi mi-a dat numai grupuri de italieni . Era simplu cu ei , erau cam ca si romanii.