|
Răzvan Exarhu: „Să nu ai un dosar de urmărire
penală azi, e aproape ca şi cum nu ai fi avut sifilis la 1500”.
Înţeleptul Erasmus din Rotterdam, în 1519, scria că orice nobil care nu făcuse încă rost de un sifilis era considerat ignobilis et rusticans (ţărănoi şi ignorant), după cum se arată într- o carte excelentă - Bolile şi Istoria (Cartwright&Biddiss, Ed. ALL).
De la o vreme încoace, pare că mai toată lumea care contează în diverse registre ale puterii şi influenţei trebuie să-şi justifice pedigree-ul prin această tehnică aparent neplăcută. Dacă eşti important, dacă eşti o persoană, cum se zice, trebuie să fii urmărit penal, măcar un pic.
Probabil că unii nici nu vorbesc cu tine dacă nu au auzit la ştiri că dai cu subsemnatul şi că ai, deci, un certificat de origine controlată. Pentru aromele discrete, limba franceză foloseşte cuvântul soupçon - bănuială. Pentru usturoi, de exemplu, în anumite reţete, este recomandabilă expresia un soupçon d’ail - o bănuială, o suspiciune de usturoi. O boare de dosar penal, aşa, o irizare, o briză diafană, un alizeu răcoros, dau unica savoare a acestui ospăţ la care toţi cetăţenii sunt invitaţi să saliveze.
Asta nu poate avea decât efecte benefice asupra opiniei publice, asupra moralului naţional. În sensul că respectul şi admiraţia pentru infractori, pentru minciună şi alte delicatese populare are toate motivele să creşte, cum ar spune nişte indivizi absolut respectabili. Ce poate fi mai natural decât să crezi că e normal să ajungi să fii urmărit penal?! Asta datorită unei monstruoase conspiraţii, fireşte, după ce vezi zi de zi că oamenii pe care cetăţenii de rând contează atunci când îşi formulează speranţele, se ocupă de întreţinerea unui dialog constant cu procurorii.
După revoluţie, toată lumea îşi dorea obsesiv intrarea în normalitate (de parcă ştia cineva ce e normalitatea) şi până la urmă tot am nimerit şi noi într- un teritoriu care sună asemănător, doar că se numeşte penalitate. În această normalitate, în care suntem intoxicaţi zilnic cu imagini sordide de pe holurile tribunalelor, procuraturii şi ale altor instanţe, mai toată lumea are roluri principale. Preşedintele, primulministru, fostul prim-ministru şi restul alaiului.
De aici, se degajă un subtil frison că nici legile, nici capitalismul, nici democraţia, nici libertatea de exprimare şi nici bunulsimţ nu au savoare, deci valoare, dacă nu le tragi nişte şuturi ca să se mai frăgezească. Curios e că deocamdată numai unii ajung să aibă dosare penale. Normal ar fi să li se acorde tuturor respectul cuvenit şi să fie bălăcăriţi cum se cuvine, că tot nu contează de ce îi iau şi de ce scapă.
Pe lângă întreţinerea unei atmosfere extraordinare la nivelul mentalităţilor pe cale de apariţie, această stare de fapt, şi mai puţin de drept, are avantajul că i-ar putea ajuta pe cetăţeni să înveţe lucruri noi şi folositoare. Justiţia nu mai pare ceva de care să te temi - cu încredere. E ceva de care să te fereşti. Mai ales când vrea să te convingă de importanţa acţiunilor sale.
Cred că ultimele frământări, dincolo de impresia că au datoria să convingă Europa că avem justiţie şi aici, în România, reuşesc să discrediteze profesionist clasa politică, credibilitatea actului de justiţie, capitalismul şi bunăvoinţa cu care ne încăpăţânăm să credem că trăim într-o lume cu speranţe rapide de însănătoşire. N-ar fi exclus să aflăm că marele Sisif ar fi scăpat bolovanul pentru că o voce îi şoptea: sus o să fii urmărit penal.
Cum se spune în publicitate, e aspiraţional să fii infractor. E un deziderat, e răspunsul la veşnica întrebare românească: ce proiecte de viitor aveţi? De aceea nici nu mai contează finalitatea acestui joc iresponsabil cu credinţele oamenilor. Rezultatul e oricum necredinţa, neîncrederea în bine şi ispita de a imita, fără a înţelege de ce, marile modele infracţionale ale lumii noastre.
E ca într- o scenă de pe o stradă veche din Brăila, unde nişte puradei se jucau, cel mai probabil, de-a actul sexual. Iar o fetiţă de 4 ani, cu lumânări sub nas şi chiloţi tetra largi, plini de praf, alerga împiedicat după gaşcă urlând stâlcit cuvântul pe care probabil nici unul dintre ei nu-l înţelegea suficient: futiţimă şi pe mine!
PS: reiau un text scris în 2006, care dovedeşte că Antichristul are cel mai uşor de ghicit cod pin.
|
Misto!...
...Dar care este exprimarea corecta, literara?...
"PS: reiau un text scris in 2006, care dovedeste ca Antichristul are cel mai usor de ghicit cod pin"
Dle Exarhu, v-am mai spous ca folositi texte invechite si depasite!... - intre timp, Antichrist, nu mai are cod pin!!!...
Nae, nu te lua de braileanul meu, os din osul Kirei Kiralinei si al Nerantzulei lui Panit Istrate!
textul merita sa fie studiat de toti manelistii, analfabetii, clonatii, si betivii tarii ca poate se mai decloneaza in zori spre ameaza si sa fie, deasemenea, lectura obligatorie pentru scolarii liceeni nu numai ai Brailei si Brailitzei lui Codin ci al tuturor BRAILITZELOR TARII, caci merita si ca fond si ca stil!(lykos monahos)
erata) PANAIT ISTRATI
Panaït Istrati, militant révolutionnaire roumain d'expression française, est un conteur né qui décrit dans son œuvre une vie difficile, riche, authentique, habitée de chaleur humaine. Il revient toujours au melting-pot violent et bariolé de son enfance, celui des Balkans - qui seront le théatre de ses récits et celui des Mille et une nuits, son modèle narratif. Ce Gorki balkanique a créé une œuvre forte, libre, humaine, spontanée. Son style vigoureux, sensible, rugueux, vivace, le caractère cursif et oral, la présence d'expressions populaires roumaines dans ses aventures originales et fascinantes tirées du monde des ports danubiens et du sous-prolétariat, en font des œuvres uniques qui contribuent à un renouvellement original du patrimoine littéraire français. Istrati est de ces hommes qu'on ne peut oublier. Chez cet aventurier de la misère, la littérature est espoir et force de vie.
erata)) Les figures francophones et les célébrités de la Roumanie : PANAÏT ISTRATI
ZICI Braila zici Panait Istrai Nae iti scot eu niste date despre el ca tu nu ai chef probabil:" Panaït Istrati, écrivain d'origine roumain, est né le 10 août 1884 d'une mère blanchisseuse roumaine et d'un père épicier contrebandier grec. Il a seulement neuf mois quand son père les abandonne avant de périr dans une opération de contrebande. Il part avec sa mère vivre chez un de ses frères qui s'occupe de l'exploitation familiale. L'enfant y fera l'apprentissage de la misère et de ses conséquences. C'est à l'age de sept ans qu'il regagne Braïla où sa mère reprend le métier de blanchisseuseIl va à l'école de sept à quatorze ans. Bon élève, il se découvre une passion pour la lecture. De 13 à 19 ans, il gagne sa vie comme garçon de magasin, apprenti aux ateliers des docks, peintre en batiment pour subvenir aux besoins de sa mère. Dès l'enfance, il sent l'attrait du grand large, des contrées lointaines. Il rencontre Mikhaïl Mikhaïlovici Kazanki, « l'ami unique destiné à tout être humain ».
Sincer, te cred ...!
Iti dai seama cum se vede chestia asta in lumea civilizata unde, doar daca ai tentat sa fentezi legea, imediat ai iesit din toate drepturile tale, desi aparent e neconstitutional. Ai mintit, te-ai fript pe toata viata. Chiar daca lumea iti mai deschide cate o usa cu totii stiu ca ea e ca un ranjet fals. Pe dos ca-n Romania. Ce e de facut?
Pai in primul rand la varf, tu mai esti prieten, Razvane, da sincer, cu cei care fac ca media sa legifereze zoaiele nationale la rang de virtute? Ca de altii sunt sigur ca da, grrr
Eu cred ca nu, dar pacatul major este lipsa de implicare..., ceea ce nu se poate spunde despre randurile de fata. E oare destul?
Observatie despre mentalitate
Pe timpuri regretate de unii ,din ce in ce mai multi,daca nu veneai acasa macar cu o surubelnita din fabrica erai fraer.Daca nu iti reparai casa cu sculele combinatului ,nu te invirteai de doua trei cartele de piine in plus erai moliu si nu stiai sa te descurci.Ne-am obisnuit atit de mult sa dam vina doar la virf sau pe comunisti uitind sa ne mai privim in oglinda.Admiratia care o aveam atunci pentru cei care isi puneau tabla pe casa cu materialul luat din fabrica s-a transferat acum la cei care au plecat cu toata fabrica.Aratam cu degetul la politicieni ca singurii vinovati uitind ca pleznim de invidie si admiratie daca vecinul si-a facut rost de loc de parcare pe spatiul verde din fata blocului,asa numai al lui.Multi ,enorm de multi considera ca e o mare diferenta sa iei o surubelnita sau un ciocan de la locul de munca sau sa iei toata fabrica,cind in esenta gestul e acelasi.Si atunci cind admiram pe vecin sau prieten practic admiram si politicienii pe care ii injuram.
si totusi e o diferenta intre a te lacomi sa iei toata fabrica si iei daor atat cat sa le ramana si la altii sa nu crape de foame!!
nu prea sunt si sunt oarecum de acoord cu tine dar un judecator nu merge pe principii ci cantareste greutatea FAPTEI, iar surubelnita cantareste infim fata de o fabrica care rupe balanta justitiei! De aceea cred ca intre un Popescu fotbalistul si Basescu securistul, Basescu rupe , ba face praf si pulbere balanta justitiarului ce s-ar incumeta sa ii cantareasca faradelegile!
Surubelnita, fabrica e acelasi lucru
De obicei surubelnita au luat-o muncitorii, sau cei care erau mai jos in ierarhie, iar fabrica au luat-o cei din conducere. Pana la urma si ala care a luat surubelnita tot la fabrica visa. Este o stare de spirit, unde nu prea exista nuante de gri. Esti cinsit or ba. La judecata se pune altfel problema. Dar fata de societate fiecare profitor, indiferent de valoarea sculei de a luat-o din fabrica, este vinovat in egala masura
Adevarat ...
... doar ca, pina la urma fabrica, nu a luat-o nimeni, e a ajuns o ruina, dupa ce s-a furat tot din ea. Multe dintre ela au fost in final demolate, iar pe locul lor s-a construit ceva comercial, exp. o sala de fitness, pe locul uzinei Semanatoarea din Buc.
:)
Inca un articol excelent! Ma intreb cum mai rezisti intre atati mediocri si sub-mediocri...
Si vai ce bine pt articol ca "politically correctness" e inca la inceputuri la Romanica!
Pinul si penalul
Oricat de usor de ghicit este codul pin, acesta are dezavantajul ca nu te asigura si de un dosar penal. Mai sigura este o intalnire pe Centura pentru un sifilis.
O cupa de sampanie!
Tare frumos articol. Cand de la Erasmus si sifilis ati ajuns la soupçon d’ail mi-am amintit brusc de Frédéric Dard. Cu el in background am savurat logica sinuasa care si-a scos palaria in dreptul legii si a incheiat traseul cu o reverenta oarecum erotica. Hazlie si intepatura "hrebesciana" din final. Va doresc un weekend placut!
little mistake
ca respectul si admiratia [...] are toate motivele sa creste
...
Mare adevar ati grait.
Inconstienti care nu stiu ce inseamna cuvantul "infractor" si ii dau valente nationalist-revendicative gen
- si romanii au furat aurul dacilor (deci Occidentul are o datorie ISTORICA fata de NOI RROMA^NII pe care ne-o luam inapoi cum putem, prin hotii, prostitutie, tzepe, etc) fara sa se gandeasca la faptul ca "ce naste din pisica soareci mananca".
Generalizarea infractionalitatii a inceput pe vremea comunismului si continua azi "without frontiers".
Se gandeste cineva oare ca aceasta merge mana in mana cu distrugerea valorilor, ca un infractor nu va sti niciodata sa construiasca o fabrica ci cum sa fure din ea? Nici el si nici copiii lui.