Vîntu îl căutase pentru o colaborare în presă, pe care o înţelegea ca pe o lume a marionetelor care execută ordinele primite la telefon.

Cornel Nistorescu a preluat cu scandal ”Cotidianul”, unde a renunţat la câteva semnături şi a scos de pe ediţia on-line un articol despre un turnător la Securitate, motivând că este incomplet. Patronul Sorin Ovidiu Vîntu susţine că redacţiile au libertate totală. Între cei doi a avut loc, în urmă cu mai bine de un deceniu, o întâlnire la care mogulul de azi îşi anunţa planurile pentru o presă mai puţin liberă. Nistorescu a povestit-o într-un editorial care, citit astăzi, dă frisoane şi explică o lume.

Vineri, 13 iunie 1997, EVZ avea încă bulină roşie, costa 1.000 de lei, iar cuvintele potrivite pe prima pagină, în chenarul din dreapta jos, te transformau, instantaneu, în cel mai citit om din România. În ziua aceea, Nistorescu şi-a intitulat editorialul ”Culoarea banilor”.

Personajul radiografiat era misteriosul Sorin Ovidiu Vîntu, care nu apucase încă să devină celebru odată cu prăbuşirea Fondului Naţional pentru Investiţii. Portretul e exact, redă fidel cinismul şi ”modul de lucru” al celui care îi este acum şef suprem lui Cornel Nistorescu. În tabletă, gazetarul mărturisea că omul de afaceri i-a recunoscut că dă bani ”cu geamantanul”, ”fără să lase urmă”, şi politicienilor de la Putere, şi celor din Opoziţie, că are ”o armată de foşti ofiţeri de securitate, de contrainformaţii şi din fiecare oraş mare sau centru de judeţ detaşez câte doi sau trei” şi că vrea să facă bani din presă, unde are nevoie de oameni fără principii: ”Angajăm un redactor-şef şi acesta execută ordinele prin telefon. Eventual punem şi o cameră video ca să aveţi sentimentul că vorbiţi cu cineva. Să-l vedeţi cum transpiră când daţi ordine”.

Un mustăcios cu aer de cămătar modern

Întâlnirea, care păstrează atmosfera din ”Ultima oră” a lui Mihail Sebastian, l-a intrigat pe Nistorescu. Cine era oare omul cu aer ciudat, ”de cămătar modern”, care îl căuta cu atâta insistenţă? ”O vreme m-a căutat cu insistenţă pentru o întâlnire. Am acceptat-o şi am descoperit un om foarte ciudat. Folosea cârja pentru a compensa o deficienţă de mers din naştere. Sau o poliomielită. Dar în câteva minute am reuşit să fac abstracţie de aerul său ciudat, de cămătar modern. Mi s-a părut mai interesantă viteza de gândire. Doi ochii vii tăioşi ca două lame plimbate deasupra unei mustăţi ironice şi un cinism pe care nu poţi să-l ignori. Eu am fost puşcăriaş. Domnul Sorin Vîntu, proprietarul din umbră al firmei Gelsor, amestecat şi în Fondul Naţional de Investiţii, mi s-a părut un om cu un simţ aproape paranormal”, scria gazetarul.

Nistorescu recunoaşte că se uita ciudat la fostul puşcăriaş Vîntu, ”la acest om de afaceri adus de valurile tulburi de după 1990 dintr-un modest oraş din Moldova la gurile de metrou din Bucureşti”. Nu-l înţelegea. Au trecut doisprezece ani. Îl înţelege?

PORTRET

Vîntu, asemenea celui care apasă pe trăgaci şi pleacă în voiaj de nuntă

În 1997, viziunea despre presă a lui Sorin Ovidiu Vîntu îl contraria pe Cornel Nistorescu, care scria strălucitor, se simţea liber şi se uita la viitorul mogul ”ca la un extraterstru cu cârjă”. Dialogul redat de ziarist este halucinant: ”Voia un plan inteligent de cumpărare a ”Rodipetului”, a fabricii de hârtie Letea, apoi procente în principalele ziare. (...) Încercam să înţeleg. Presa înseamnă credibilitate! Aveţi un capăt de aţă sau de curea de care să fiţi agăţat? A început să râdă. Eu nu las nicio urmă, a spus el. Aţi jucat cu vreuna din tabere în campania electorală, l-am întrebat eu? Cu amândouă şi fără nicio urmă. Totul la geamantan! Domnul Vîntu voia două ziare. Unul serios, care să bată la vârful societăţii şi unul de scandal. Şi nimeni să nu ştie niciodată cine se află în spatele lor.

Domnule, i-am spus, în România totul se află! La proşti, a zis el cu acelaşi cinism. Angajăm un redactor-şef şi acesta execută ordinele prin telefon. Eventual punem şi o cameră video ca să aveţi sentimentul că vorbiţi cu cineva. Să-l vedeţi cum transpiră când daţi ordine. Şi rupem piaţa! E greu de rupt o piaţă cu profesionişti număraţi, am încercat să-i explic. Domnule, eu am o armată de foşti ofiţeri de securitate, de contrainformaţii. Şi din fiecare oraş mare sau centru de judeţ detaşez câte doi sau trei. Fără o echipă profesionistă de informatori în reţea nu se mai poate face nimic. Nici documente, nici scandal, nimic! Şi facem două redacţii, bazate pe o reţea solidă de profesionişti, controlăm difuzarea şi producţia de hârtie, cumpărăm procente în câteva ziare şi pe urmă vindem totul unui trust”.

CITIŢI ŞI:

"Cotidianul" contra Nistorescu

Nistorescu, start cu scandal la "Cotidianul"

EDITORIALUL EVZ: Vîntu-l vrea pe Băse preşedinte!