Acesta este pronosticul, dar şi speranţa lui Ion Diaconescu, fost deţinut politic şi lider ţărănist, retras din viaţa publică. El e dezgustat de evenimentele zilei, dar totuşi optimist privind viitorul ţării. Într-un interviu acordat evz.ro, Diaconescu, slăbit de trecerea anilor, asistă detaşat la spectacolul oferit de politicieni, fiind convins că aceştia joacă doar nişte roluri.

În timp ce reprezentaţiile oamenilor politici din această perioadă, premergătoare alegerilor prezidenţiale, i-ar îndreptăţi pe cei mai tineri dintre români să-şi piardă nădejdea, Diaconescu, la cei 92 de ani pe care îi împlineşte astăzi, ţine o adevărată lecţie despre speranţă.

Am stat de vorbă cu Ion Diaconescu, în apartamentul său amenajat modest, de pe bulevardul Cantemir.

Îmbrăcat într-o pereche de pantaloni la dungă şi un tricou uzat, ne-a invitat politicos în sufrageria mobilată cu piese vechi. Pe masa aşezată în centrul încăperii, stătea aruncată o pereche de ochelari, semn că l-am întrerupt din cititul celor două ziare împăturite cu atenţie. Stăm faţă în faţă. În spatele său, pe jumătate de perete, atrage atenţia un tablou, care îl înfăţişează, cel mai probabil, din perioada în care era preşedintele Camerei Deputaţilor. Diferenţa dintre personajul pe care îl avem în faţă şi cel din tablou este vizibilă. A trecut timpul.

evz.ro: Aveţi în spate o bogată experienţă. Ca om politic, care a stat în închisorile comunismului vreme de 16 ani, în numele unor valori, şi ca observator detaşat, în prezent, încotro se îndreaptă România, la 20 de ani de la prăbuşirea dictaturii? Am devenit membrii UE şi NATO, totuşi, pare că nu a fost de  ajuns. Credeţi că libertatea câştigată în 1989 a fost prost gestionată?
Ion Diaconescu: Nu este suficient că am intrat în NATO şi UE. De fapt, prin Revoluţia aceea din decembrie, opinia publică a vrut să schimbe total regimul, să elimine comunismul total din ţară. Însă, cei care au preluat puterea erau de fapt oameni din fostul partid comunist, care erau de acord să-i debarce pe cei doi Ceauşescu, dar nu voiau în nici un caz să piardă ei înşişi puterea din mână. Aşa că acea Revoluţia s-a soldat cu înlăturarea lui Ceauşescu, dar restul schimbărilor reprezintă o iluzie. Au apărut oameni din rândul al doilea, dar şeful lor era Ion Iliescu. El era comunist, dar nu-i convenea că tot comunismul era în mâna lui Ceauşescu. Dacă se putea să treacă şi în mâna lui o parte, era ok (zâmbeşte). Iliescu nu era prea convins pe ce drum merge, pentru că pe de o parte îl trăgea inima spre comunism, datorită părinţilor lui, şi îl înţeleg, dar în acelaşi timp pe plan mondial se produceau nişte transformări: în toate ţările căzuse comunismul. Făcuse Revoluţie ca să-l îndepărteze pe Ceauşescu, dar nu schimbase nimic. Aşa că, eu cred că începutul a fost prost. Cred că Partidul Ţărănist, prin doctrina sa, programul său, reprezenta drumul corect pentru ţară şi putea să guverneze cu succes.

Pe vremea când dumneavoastră făceaţi opoziţie într-o Românie abia dezmeticită din negurile comunsimului, metodele de luptă politică erau mineriadele. Astăzi, s-a ajuns la utilizarea abuzivă a instituţiilor statului de drept şi a procedurilor pentru reglarea conturilor politice. Am avut si avem războaie peste războaie între puterile statului, între preşedinte şi premier, între preşedinte şi Parlament, între justiţie şi Guvern, între Parlament şi miniştri. Credeţi că această formă de luptă politică este mai periculoasă pentru democraţie decât formele mai rudimentare din anii 90? Nu are cumva efectul pervers de a discredita complet instituţiile democratice? 
Instituţiile democratice, sigur, sunt decredibilizate din cauza acestor lupte politice. Însă, nu există o luptă între Parlament şi Guvern, între Preşedinţie şi Parlament sau miniştri. Există o singură luptă: între partide politice, care au sau nu o majoritate. De fapt, totul e o minciună. Scena  politică este total încurcată. PSD e în încurcătură, PDL la fel. Iliescu nu dă doi bani pe Geoană. I-a şi spus "prostănac". Construcţia partidului este deja făcută, iar Iliescu nu mai are forţa necesară să producă altceva decât Geoană. Băsescu a încurcat-o şi el cu afacerile fratelui şi cu ancheta Udrea. Cu frate-său, chiar dacă nu a făcut nimic, nu e corect moral. Nu mai poţi să faci nici pronosticuri despre rezultatele viitoarelor alegeri. La ţară, de exemplu, are importanţă cine e primar. Primarii vor impune pe cine să se voteze.

Despre EBA: „O măriţi, îi dai zestre, dar nu o pui în Parlament”

Îl cunoaşteţi bine pe Traian Băsescu, aţi lucrat cu el pe vremea CDR. Cum vedeţi evoluţia lui politică şi, după aproape cinci ani de mandat, care ar fi meritele sale şi care ar fi cele mai grave greşeli pe care le-a comis?
Băsescu s-a afişat cu toate femeile astea - Udrea, Ridzi - şi asta îi aduce pierderi. Femeile şi familia sunt punctele lui slabe. Nu l-am urmărit prea mult în ultimii ani, dar a făcut şi bine. De exemplu anchetarea lui Năstase. Nu a putut duce la capăt iniţiativa asta, pentru că are şi el  vulnerabilităţile lui. El a reuşit, tot pe cadrele vechi, să prezinte o altă variantă la alegerile de acum cinci ani. Din păcate, nu a realizat nimic, dacă e să facem bilanţul.

Încercând să facem abstracţie de persoane, ca situaţie, cum vedeţi faptul că fiica preşedintelui în exerciţiu câştigă un loc în Parlamentul European, fără a avea pregătirea poltică necesară?
Aici e păcatul lui Băsescu. Dacă ar fi fost fata mea, aş fi rugat-o să stea în umbră, că să nu creadă lumea că noi am avut o cârdăşie. El o apără, deşi a avut atâtea probe de prostie. Dacă o aperi, că e fiica ta, mai bine o măriţi, îi dai zestre, dar nu o pui în Parlament. Mă aşteptam de la el să aibă mai mult simţ politic.

În ultimii ani, lustraţia a fost blocată, în schimb s-a vorbit foarte mult despre întinerirea clasei politice ca despre o soluţie miraculoasă de  primenire a acesteia. Avem azi cazul EBA, cazul Ridzi sau al Elenei Udrea. Nici alţi tineri politicieni nu au demonstrat că aduc în viaţa publică o altfel de conduită faţă de maeştrii lor. Se poate vorbi despre un eşec şi, dacă da, care ar mai fi soluţia pentru reformarea clasei politice?
Dacă descurajăm aşa, înseamnă că ţara trece în rândul coloniilor ruşilor sau americanilor, care vor să ne exploateze. Nu trebuie să ne pierdem speranţa, iar pentru voi, tânăra generaţie, nu trebuie să moară speranţa. Pledez pentru o democraţie desăvârşită, dar în acelaşi timp eu sunt  conştient că nivelul moral al societăţii este foarte scăzut. Chiar într-o democraţie absolută, vor fi promovaţi la conducerea ţării Vanghelie sau Becali, democratic aleşi. Eroii lui Caragiale erau tot la nivelul acesta. Sub raport politic, maturitatea politică aparţine generaţiei dvs., cei care aveţi acum 20-30 de ani. Când veţi ajunge dvs., tinerii de azi, la 40-50 de ani, atunci lucrurile vor fi schimbate. Generaţia dvs. va beneficia de adevărata democraţie.

Drama votului ce va să vie

În finala electorală din 2004, Traian Basescu îi spunea contracandidatului său: "Adriane, ştii care este marea dramă a poporului român? Că după atâţia ani, are de ales între doi comunişti". Privind evoluţia României în aceşti 20 de ani şi gândindu-ne şi la alegerile ce bat la uşă, dvs care credeţi că este marea dramă a poporului român?
Că nu are pe cine alege...Asta e drama. Pe cine să votezi? Nu e nici o soluţie. Nu avem încă un om cu valori morale, care să ne reprezinte la un aşa nivel. Dar va veni. Eu sunt optimist, că generaţia dvs. va da un astfel de om.

Printre candidaţi figurează şi Principele Radu Duda. Cum aţi cataloga faptul că un reprezentant al Casei Regale ajunge să candideze pentru funcţia de preşedinte? Credeţi că are şanse?
Radu Duda... Mi se pare caraghios. El este prinţ consort, reprezintă Casa Regală şi candidează pentru preşedinţie de Republică. Eu cred în continuare că e o glumă.

În ultimii ani, alegerile au arătat că tot mai puţini români vor să îşi exercite dreptul constituţional de a vota. Dacă ar fi să vă adresaţi acestei mase tăcute a românilor dezamagiţi de clasa politică, ce mesaj le-aţi da? Dvs. veţi vota?
Nu voi merge la vot. Mi-e şi greu să merg la vot, dar nici nu am cu cine vota. Faptul că îi dau votul, asta mă face părtaş la greşelile lui. Dar oamenii trebuie să meargă la vot. Să nu-şi piardă speranţa în vremuri mai bune. Este necesar să vii la vot ca să menţii legătura şi controlul organelor de stat. E greu. E greşit să facem propagandă pentru a nu merge la vot.

„Ţara trebuie să se acomodeze”

Cum credeţi că va arăta România peste alţi 20 de ani de democraţie?
Peste 20 de ani România va arăta mai bine. Când se va termina şi cu generaţia asta care are încă sechelele comunismului şi va apărea o generaţie nouă, crescută în spiritul acesta european, atunci va fi mai bine. Nu trebuie să ne descurajăm. Intrând în structurile europene, vrând-nevrând, ţara trebuie să se acomodeaze. Ne aliniem spre occident, o să vedeţi. Nu suntem pierduţi. Suntem la coada clasamentului, dar suntem în clasament.

Dacă ar fi să scrieţi o carte despre învăţămintele dvs către tânăra generaţie, care ar fi mesajul central?
Să nu-şi piardă speranţa.

Care e cea mai mare dezamăgire a dvs.? Dar cea mai mare bucurie? Aveţi regrete?
Nu m-am gândit niciodată la viaţa mea în termenii aceştia: cea mai mare dezamăgire şi cea mai mare bucurie. Bucurii nu prea am avut, iar dezamăgiri foarte multe. Dar sunt împăcat cu mine. Pentru vremurile în care am trăit, am făcut tot ce se putea.