Ştefania Mărăcineanu este fiziciana şi chimista celebră care a descoperit radioactivitatea artificială şi procedeul de declanşare artificială a ploii.

Deşi este o somitate a ştiinţei mondiale, în ţara natală, Ştefania Mărăcineanu a dispărut din conştiinţa publicului larg. Fiziciana română care a lucrat în laboratorul soţilor Curie s-a născut la Bucureşti, pe 18 iunie 1882. După ce a terminat liceul „Elena Doamna”, a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Fizico- Chimice, pe care o absolvit-o în 1910.

Apoi a devenit profesoară de fizică şi chimie la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti, iar în 1919 a primit o bursă de specializare de doi ani la Paris, unde a asistat la cursurile de radioactivitate ţinute de celebra Marie Curie, la Institutul de Radiu.

A ratat un Premiu Nobel în faţa faimosului cuplu de chimişti francezi, în 1935, premiaţi pentru decoperirea radioactivităţii artificiale, chiar dacă, în urma doctoratului din 1924, Ştefania demonstrase fenomenul în faţa unei săli arhipline.

Experimente reuşite

Românca a prezentat în lucrare nişte descoperiri senzaţionale, printre care observaţia că substanţele radioactive prezentau fluctuaţii ale intensităţii radiaţiilor, deşi intensitatea lor ar fi trebuit, conform nivelului cunoştinţelor ştiinţifice din acea vreme, să fie constantă.

Ştefania, prin experimentele făcute, punea acest fenomen pe seama radiaţiilor solare, după ce observase că suportul de plumb al unor sub stanţe radioactive devine la rândul său radioactiv, chiar şi după eliminarea acestor substanţe, iar expunerea la soare a acestui suport măreşte de zeci de ori intensitatea radiaţiilor, fenomen pe care l-a denumit radioactivitate artificială.

Teza a entuziasmat asistenţa, Marie Curie i-a oferit un post de cercetătoare la laboratorul ei, iar profesorul Deslandres i-a făcut cadou câteva plăci de plumb de pe acoperişul Observatorului astronomic parizian, plăci vechi de 300 de ani.

Cu ajutorul acestora a reuşit încă odată să confirme radioactivitatea artificială: părţile plăcilor care au fost expuse la soare perioade îndelungate de timp erau radioactive.
 
Omagiile Mariei Curie

Fiziciana nu a protestat când Nobelul i-a fost suflat, deşi Irène Joliot-Curie declarase într-un interviu acordat ziarului „Neues Wiener Journal”, publicat pe 5 iunie 1934, că „ne amintim că savanta română, domnişoara Mărăcineanu, a anunţat în 1924 descoperirea radioactivităţii artificiale”.

În 1925, s-a întors pentru puţin timp în ţară, unde fusese numită asistenta profesorului Cristache Musceleanu, la Universitatea din Bucureşti, dar a continuat apoi să lucreze pentru Laboratorul Mariei Curie şi pentru Observatoarele din Meudon şi Paris, până în 1930.

În România a reuşit, cu mijloace proprii, să creeze primul Laborator de Radioactivitate din ţară.

Prima ploaie artificială a fost în Bărăgan

Încercând să înţeleagă mecanismul de declanşare a ploiilor, Ştefania a ajuns la concluzia că radiaţiile ar putea fi importante în acest fenomen.
 
Astfel, a făcut un experiment, încercând să creeze o concentraţie artificială de radioactivitate în nori prin injectarea norilor joşi cu săruri radioactive. Experimentul a avut loc în vara secetoasă a anului 1931, în Bărăgan.

Pentru realizarea lui a primit sprijinul profesorilor Dimitrie Bungeţianu şi N. Vasilescu-Karpen, iar cel care a pilotat avionul din care s-au lansat sărurile radioactive a fost pilotul-prinţ Constantin „Bâzu” Cantacuzino, devenit mai târziu o legendă a aviaţiei române în cel de-al Doilea Război Mondial.

Experienţa a fost un succes, Mărăcineanu fiind apoi însărcinată de guvernul francez să experimenteze „ploaia artificială” şi în Algeria, colonia franceză Africa.

După 1945, cercetările în acest domeniu au continuat mai ales în SUA, dar şi în alte ţări, substanţele folosite pentru injectarea norilor fiind numeroase, printre ele numărându-se iodura de argint sau zăpada carbonică.

SACRIFICII

Pe altarul ştiinţei

Amărăciunea Ştefaniei Mărăcineanu faţă de necooptarea la Premiul Nobel pentru Chimie a fost agravată şi de situaţia de la Bucureşti, unde i s-a refuzat acordarea unui grad superior la Universitate.

Supărată, i-a scris Regelui Carol al II-lea: “Numirea mea s-ar putea face pe aceeaşi cale excepţională, ca o recompensă a descoperirii radioactiviţăţii artificiale, care este a mea şi de al cărei fruct s-a bucurat Marie Joliot-Curie”.

Ştefania a avut rezultate importante şi în alte domenii. A fost primul om de ştiinţă care a remarcat că, în ajunul producerii cutremurelor de pământ, se constată o creştere a radioactivităţii în zona epicentrului, prin degajarea de gaz radon radioactiv, incolor, monoatomic, din grupa gazelor nobile, fapt care ar putea avea o mare însemnătate în viitor, pentru predicţia cutremurelor.

Ca urmare a numeroaselor experienţe cu elemente radioactive făcute în decursul vieţii, Ştefania Mărăcineanu s-a îmbolnăvit de cancer şi a murit la 62 de ani, în 1944.