|
Alege luna si anul
 |
Noiembrie |
 |
|
2009 |
|
|
|
Vladimir Tismăneanu: „A încetat din viaţă Irving
Kristol, gânditor social original, fondator al curentului
neoconservator, fost editor al revistelor «Encounter» şi «Public Interest», figură de vârf a ceea ce s-a numit cercul intelectualilor din New York”.
Kristol a acţionat ca un intelectual public, s-a implicat în marile controverse, uneori le-a declanşat. Era un idealist sceptic, un gânditor fără iluzii, dar cu idealuri. Nu a fost autorul unor tratate de istoria ideilor, a preferat stilul comentariului politico-sociologic bine informat şi al editorialelor remarcabile prin coerenţă şi francheţe.
Neoconservatorismul a fost şi rămâne, din perspectiva întemeietorului său, o nouă sinteză, un efort de regândire a structurilor instituţionale în consonanţă cu o tradiţie pe care, spre deosebire de mulţi dintre amicii săi formaţi la City College din New York în anii '30 şi 40, el a învăţat să o admire şi să o cultive.
Kristol a fost un partizan al moderaţiei. În 1964, referindu-se la o afirmaţie a candidatului prezidenţial republican Barry Goldawater, Kristol scria: “Extremismul în apărarea libertăţii este întotdeauna un viciu deoarece extremismul este un alt nume pentru fanatism”.
Kristol a fost primul din acel cerc („the Family”) care s-a despărţit de iluziile stângii liberale, mai ales cele legate de ingineria socială implicată în strategiile acţiunii afirmative şi ale întregii ideologii numită “Great Society”. Eseul său, “Reflections of a Neoconservative”, a devenit o referinţă clasică. Îi repugna exhibiţionismul de orice fel: estetic, ideologic ori politic. Rostea adevărul calm şi lucid.
Acolo unde Norman Mailer ori Gore Vidal se distrau de-a revoluţia, Kristol vedea pericolul degenerării anarhiste. El a susţinut importanţa revistelor relativ mici, considerând că dezbaterile dintre intelectuali pot duce la schimbări de paradigme politice: “Cu o circulaţie de câteva sute de exemplare, poţi schimba lumea”. A fost un constructor şi un înaintemergător.
L-au urmat Norman Podhoretz, Midge Decter şi gruparea din jurul revistei “Commentary”. A fost prieten cu Nathan Glazer, Daniel Bell şi Daniel Patrick Moynihan, dar a îndrăznit să devină republican în pofida ataşamentelor de tinereţe. A fost cel dintâi celebru intelectual din New York care a decis să părăsească metropola avangardei, mutându- se la Washington. Nu a nutrit vreo iluzie privind credibilitatea declaraţiilor paşnice ale sovieticilor.
A scris continuu împotriva amăgirilor născute din cinismul de tip Realpolitik. Cu despoţii totalitari, a spus-o clar, nu se poate ajunge la un compromis. Dimpotrivă, a susţinut cu consecvenţă ceea ce s-a numit liberalismul anticomunist într- o perioadă în care această poziţie era departe de a fi populară (este ea oare acum?). Ideile lui Jeane Kirkpatrick din celebrul articol “Dictatorship and Double Standards”, fundamentul doctrinei Reagan în politica internaţională, au fost prefigurate în scrierile lui Kristol.
În contrast cu mulţi dintre amicii săi de odinioară, Kristol a îmbrăţişat deschis valorile democraţiei de piaţă, a sfidat contracultura nihilistă şi a spus că este mândru că este american. Spirit secular, a recunoscut rolul valorilor religioase în viaţa socială. A respins ceea ce s-a numit “the adversary culture”.
A detestat stilul oracular, verbozitatea pompoasă, poncifele găunoase. A cultivat ironia fină, sarcasmul bine dozat şi argumentaţia raţională. A îndrăznit să spună lucruri şocante pentru liberalii mereu auto-culpabilizanţi chiar atunci când acest lucru putea conduce la izolare, la denigrare şi la anatemizare.
A demascat ipocrizia stângiştilor chic şi a diverşilor “tovarăşi de drum”. A fost un “Cold Warrior”, a luptat în cadrul Congresului pentru Libertatea Culturii. Soţia sa, Gertrude Himmelfarb, a scris cărţi de istorie a epocii victoriene menite să revigoreze direcţia liberalismului clasic. Fiul lor, William Kristol, este editorul revistei “Weekly Standard”, importantă publicaţie neoconservatoare.
Într-un moment în care se poartă atacurile virulente împotriva acestei viziuni, când neoconservatorismul este demonizat de activiştii variilor şcoli radical-dogmatice, este drept să nu uităm că în anii '60, '70 şi '80, neoconservatorismul a simbolizat un proiect de reconstrucţie şi de rezistenţă morală şi politică.
Roger Kimball, editorul revistei „The New Criterion”, aminteşte de o memorabilă afirmaţie a celui pe care el îl consideră “părintele neoconservatorismului”: Kristol a definit un neoconservator drept “un liberal asaltat de realitate.”
Acesta este, în opinia lui Kimball, “cel mai important dar pe care l-a oferit Irving generaţiei noastre: ne-a reamintit fără echivoc că ideile contează datorită realităţilor cărora le dau naştere sau pe care le infirmă. A văzut cu o onestă şi necruţătoare claritate răul intrinsec odelor seducătoare ale fantasemelor utopice care îşi devorează discipolii. Dispariţia sa reprezintă o pierdere grea nu numai pentru conservatori, dar şi pentru naţiune. În zilele noastre, asftel de mărturii elocvente par să fie, de la o zi la alta, din ce în ce mai puţine, dar ele, cu atât mai mult, ne sunt necesare.”
|
|
|
|
|
|
|
|
Articole din aceeasi categorie:
|
|
|
|
 |
Utile |
|
|
Bucuresti |
 |
Iasi |
|
Constanta |
|
Timisoara |
|
Cluj |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BET |
|
BET-C |
|
BET-FI |
|
RAQC |
|
RTL |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Omonimia "liberal"
Trebuia sa clarificati omonimia "liberal in din urmatorul pasaj pentru publicul roman :
"Kristol a definit un neoconservator drept “un liberal asaltat de realitate.” "
In SUA "liberal" este echivalentul european (sau poate mai degraba vest-european) pentru social democrat.
Adica...
socialist etatist militarist. Halal moderatie pentru un dusman al libertatii.
:)
Good point!
Bogdan
Nu e nimic de clarificat! Pt Tismaneanu totul e f clar: tot ce tine de evrei e bun, restul e rau! Clar? Garfield, motanu (semitu de pe acoperis)
pd-LEUL
Cred ca vorbeste de pcr-ul lor latent, din umbra pamintului eliberat de peivilegii si orice discriminare. Luna creste si descreste, si chiar de ne aflam in faze diferite, pana la urma LUNA PLINA tot ne va lumina in noapte.
Altceva n-am inteles... Ce e democratia de piata?
Dezamagit
A fost o vreme (lunga...) cind l-am admirat pe Garfield pentru ironie subtire, umor urban, argumente credibile, inteligenta mult peste media forumistilor. De la o vreme, dumnealui a alunecat pe o panta neonorabila. Nu mai gasesc elementele care l-au facut stimabil. Se intimpla ca o seama de personalitati - in filosofie, sociologie, politica (domenii susceptibile intotdeauna de interpretari critice)- sa fi fost evrei. Acesta e argumentul dlui Garfield? Si daca erau, sa spunem, costaricani - ii atacam pentru ca sint costaricani?!
Dezamagit sau nu, asta e realitatea!
Nu sunt antisemit, dimpotriva, desi nu m-ar fi deranjat prea mult. Gasesc ca e un lucru nesemnificativ. Si chiar de-ar fi costarican si mi-ar baga pe gat saptamanal originile lui, tot m-as simti deranjat, se simte presiunea in textele lui si nu e intamplator. Da, aroganta lui de pe pozitii semite iese in evidenta, iar ca roman ma simt deranjat. Faptul ca nu ma mai apreciezi ma lasa rece. Nu putem toti avea aceleasi principii. Exista o armata de lingai prezidentiali care nu ma apreciaza si mi-ar vrea pielea pe bat. De fiecare data cand i se atrage atentia unui evreu ca exagereaza, automat vine acuzatia de anti semitism. Asta e opinia mea si nu ezit s-o exprim, cu toate riscurile inerente! Garfield, motanu (antisemitul de pe acoperis)
@Vaxfield mitomanul
Ci vurbesti, moi mutani?! Asa un antisimit esti tu?!
Domnule Garfield
Nu am acuzat pe nimeni de antisemitism, ci de lipsa argumentelor si pierderea filonului inteligent si simpatic din postari. Nimic mai simplu, daca va supara aluzia la originea etnica a unor oameni merituosi, sa puneti visavis, in echilibru, personalitati romanesti. Ma indoiesc ca ar deranja pe cineva, inclusiv pe dl. Tismaneanu. Ca unul neimplicat in pasiunile electorale-prezidentiale, regret numai replicile suculente, de umor bun si spontan, cu care ma delectam (pot afirma)intelectual, sub semnatura dv. Si e pacat.
neocon
Sangele apa nu se face.
Termino cu antisemitismul
@Garfield, motanu
Termino ma cu comentariile astea antisemite. La capatul zilei, Tismaneanu e mai roman ca 90% dintre romani. Nu ma confunda cu obsesiile tale.
cat de spalat pe creier trebuei sa fii ?
cat de spalat pe creier trebuei sa fii ca sa crezi sincer asa ceva : "ca o circulatzie de cateva sute de exemplare potzi schimba lumea " ?
serios ?
aha o faci doar tu pentru caii ai gasca in spate sau pot si restul, totzi cei cu circulatzii de sute de exemplare ?
haaaa ?
Sau oricum stim ca tirajul nu conteaza deorece democrtazia si deci opinia populara e doar o sinistra farsa pe care specherii le-o trag prostilor .
Nu asa ?
"cat de spalat pe creier"
Laur 22:
"If you think that two or three individuals cannot change the world you're wrong. As a matter of fact this is the only way the world has changed."
Margaret Mead
Probabil ca ar merita purtata o discutie despre ce ineseamna societate civila. Carta 77 in Cehoslovacia a avut la inceput doar cate sute de semnatari. Comitetul de Aparare a Muncitorilor din Polonia (KOR), infiintat in 1976, a avut cateva zeci de membri. Numarul nu inseamna automat putere. In plus, exista si "puterea celor fara de putere" (Havel).
Neoconservatorismul a fost la inceput o miscare de idei grupata in jurul a doua reviste: "Commentary" si "Public Interest". Abia apoi au aparut "New Criterion", "National Interest" etc As mentiona, la intersectia dintre vechiul si noul conservatorism, "American Spectator". Evident, ca tribuna a unui conservatorism deschis si ne-echivoc, "National Review".
neocons
Tismaneanu a avut prilejul sa spuna cate ceva despre curentul neocons, care in mare parte a girat ideatic evolutia Partidului republican din ultimii 20 de ani. N-a facut acest lucru fie ca nu stie despre ce este vorba, fie ca se simpte strain de aceasta deschidere de idei profun originala, profund diferita de grupul de sovietologi care a derutat gandirea sociala a ultimilor 40 de ani. Pacat.
Neocons
Kiril: In 5000 de semne este greu sa analizezi exhaustiv un curent de gandire. Am scris pe larg despre neoconservatorism de-a lungul anilor. Puteti citi eseul meu"Neoconservatorismul: un proiect de reconstructie intelectuala", difuzat in 1985 la Europa Libera, in volumul "Scopul si mijloacele: Eseuri despre ideologie, titanie si mit" (Curtea Veche, 2004). Am fost contributing editor la ORBIS pe vremea cand editor era Daniel Pipes, cunoscut instoric de orientare neoconservatoare. Chiar in EvZ am scris despre Jeane Kirkpatrick (cred ca unicul necrolog al acestei imporante ganditoare si membra a Ad-tiei Reagan din presa romaneasca).
De asemenea, in articolul despre IK postat pe blogul meu am mentionat rolul lunor Irving Kristol, Norman Podohoretz, Midge Decter, J. Kirkpatrick in constitutirea spatiului de reflectie si actiune neoconservator.
Multumesc, Vladimir Tismaneanu I
Vladimir Tismaneanu ramane unul dintre intelectualii publici cei mai verticali si constanti pe care i-a avut Romania.
Stie, intre toti, sa puna intrebarile esentiale;
stie sa ramana constant in dramuirea argumentelor, ascultand intotdeauna ambele parti si dorind sa inteleaga pana la capat adevarul fiecareia, iara nu sa impuna canoane absurde;
stie sa lupte cu eleganta pentru libertate si sa mentina polemicile pe terenul unui discurs moderat;
stie sa ramana uman, acolo unde radicalismul impinge societatea la blocaje - stie sa exprime nedezmintitul respect pentru adevar - stie ca fiecare viata are o valoare inestimabila si, tocmai de aceea, nu trebuie irosita in repetarea unor derapaje ce au suprimat, recent, milioane de vieti in cursul genocidurilor europene din ale caror traume nu putem inca iesi.
Multumesc, Vladimir Tismaneanu II
Multumesc, Vladimir Tismaneanu, pentru ca existati si pentru ca sunteti un mare roman, un important ganditor si filosof politic, precum si un bun cetatean al planetei.
Exista, undeva, in planul mental, o republica civilizata a intelectualilor, a gulerelor albe, in care Vladimir Tismaneanu este cel mai bun presedinte posibil al elitelor autentice.
...
doamna sau domnule Anamesis,
pentru Dumnezeu, lasati-o mai moale, e dezgustator! Acesta e un mod foarte umed de a lauda un om. As intra in pamant de rusine daca as fi VT.
Multumesc, Vladimir Tismaneanu III
Gasesc ca este o sansa istorica faptul ca Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu, il are alaturi in implinirea grelelor misiuni prin care Romania isi consolideaza statutul de democratie tanara, fragila, dar subminata de neobolsevism. Alegerile care vin vor consolida cu certitudine proiectul de modernizare a Romaniei, prin realegerea Presedintelui Traian Basescu (nu am niciun dubiu): astfel proiectul de modernizare a societatii romanesti se va accelera, dupa ce s-a implinit, iata, pasul decisiv, acela de condamnare a comunismului, prin realizarea Raportului Final, document de exceptionala valoare.
Optimismul si curajul de a schimba lumea il au numai marii luptatori si vizionari. Romania in care exista un intelept seren numit Vladimir Tismaneanu este o lume a sperantei.
Felicitari pt articol!!!!!!!!!!!!
un mare om, Irving Kristol, s-a dus si toti trebuie sa-i fim recunoscatori in masura posibilului
excelenta articol!