|
Alege luna si anul
 |
Martie |
 |
|
2010 |
|
|
|
Axioma tehnică: o maşină va învinge, fără recurs, o bicicletă, în cadrul oricărui turnir imaginabil. Axioma bunului simţ: bicicleta nici măcar nu-şi propune să câştige o asemenea cursă.Trasăm o linie subţire, cât o concluzie fragilă, şi scriem un cuvânt aproape uitat - speranţă. E sentimentul care a testat, în bătăi ritmice, inimile a peste 1000 de oameni strânşi ieri într-o margine a Parcului Herăstrău pentru a-şi aminti că există viaţă şi dincolo de habitaclu, şi dincolo de cai putere.
Peste baricada imaginară a Arcului de Triumf, fiarele împroaşcă sunete guturale. Oraşul e aspru şi viu în această seară de septembrie. Pe o porţiune laterală Parcului Herăstrău, pavată cu piatra cubică, pneurile prăfuite au ondulat parcă spaţiul şi timpul. Roţile scrâşnesc scurt, la intervale neregulate. Şarpele curge încet, încolăcind intersecţiile, multiplicându-se cu fiecare secundă, respirând cu nervozitate atmosfera crepusculară.
Calendarele sunt departe, poate la un capăt de civilizaţie pe care n-am învăţat încă s-o interiorizăm. E 22 septembrie 2009, iar viaţa pare, mereu, în altă parte. “Ziua europeană fără maşini” este, în inima Bucureştiului, doar o altă zi. “Fără sentinţe”, îmi şopteşte cordial un gând echidistant. Senzaţia trece cu rapiditatea iubirilor din adolescenţă. Ochii se lovesc brusc de o privelişte neobişnuită: sute de biciclete lenevesc pe betonul unei intrări din Parcul Herăstrău.
O maşină de poliţie priveşte cu suspiciune. O alta de jandarmerie e deja serios ameninţată, înconjurată din toate părţile, somată să se predea. Câţiva ciclişti, după toate datele profesionişti, freamătă de nerăbdare. “Când se pleacă?”, e întrebarea care curge din toate direcţiile. “Cică vine Oprescu”, parează un domn mai informat.
Şoferii excitaţi şi umorile domnului primar
Detalii. În aproape douăzeci de minute se strâng peste o mie de biciclete şi oamenii lor. E o linişte ciudată în colţul acesta de lume. Doar câteva aparate de fotografiat mai tulbură echilibrul fragil. Sunt aici toate culorile umane: tineri teribilişti, copii urmăriţi discret de părinţi, bărbaţi cu aluri sportive, bătrâni care încă n-au uitat. Mulţimea e neaşteptată şi superbă, ca orice speranţă care nu vine, niciodată, prea târziu. E aproape de ora 19 şi un manifest subtil strigă, prin portavocea invizibilă a străzii.
Peste Arcul de Triumf, majoritatea încă nu se simte ameninţată. Minutele se scurg leneş. “A venit Oprescu”, se aude dintr-un colţ, iar televiziunile prezente se năpustesc lacome să smulgă declaraţiile primarului. “Să le spună cineva că ocupă exact pista de biciclete”, remarcă ironic un domn gata de start. Nu le spune nimeni. Sorin Oprescu îşi bifează momentul electoral cu o serie de cuvinte seci, îi cataloghează pe şoferi ca fiind “excitaţi” şi încheie apoteotic cercul prezenţei sale cu următoarea declaraţie: “pasiunea mea este să ajut oamenii”.
“Haide, dom’le, plecăm?”, întreabă mai mult pentru sine un bărbat. “Să dea startul domnu’ primar”, îşi răspunde singur, în secunda următoare. Domnul primar mai zăboveşte pentru o poză: “Toată adolescenta mi-am dorit o bicicletă şi m-am rugat de părinţii mei să-mi ia una. Bunică-mea le tot spunea însă ‘o să-l calce maşina’, până i-a convins”.
Foto: Mediafax
VELORUŢIA FRAGILĂ
O mie de oameni pledează pentru optimism
În spatele cuvintelor edilului Capitalei, bicicletele celor pe care nu i-a călcat maşina s-au strâns deja nerăbdătoare. Gata, se pleacă! Maşina de poliţie încearcă să ordoneze zumzetul. Nu e nevoie. Neliniştea e, de fapt, în altă parte, oprită în diagonalele rondului de la Arcul de Triumf. Agenţii de circulaţie au oprit traficul pentru a permite bicicletelor să intre nestingherite pe Kiseleff. Mă uit cu uimire la veloruţie: sute de biciclete se scurg alene spre Calea Victoriei, cu destinaţia Parcul Izvor. Se zâmbeşte mult şi se râde zgomotos.
Peste baricadă, şarpele se zbate convulsiv, lungit spre orizontul înghiţit de betoane. Nu trec decât câteva minute şi claxoanele sparg cu forţă balonul de săpun al amurgului. Îmi imaginez pentru o secundă nervozitatea şoferilor, clipele care par nesfârşite în spatele unui volan imobil, sentimentul de neputinţă şi nelinişte. “Fără sentinţe”, îmi revine gândul echidistant. Mai privesc odată spre şirul indian al bicicletelor lăbărţate pe Kiseleff.
Apoi, într-o secundă, agenţii trasează în aer un semn scurt şi monstrul porneşte năvalnic, ca într-un vis înghiţit de realitate. Nu e loc de pesimism însă. Demonstraţia a avut loc în laboratorul infernal al Bucureştiului: există viaţă dincolo de habitaclu. Aveţi grijă de ea, pe ambalaj scrie, cu litere mari, de tipar, “FRAGIL”.
Europa sărbătoreşte anual, în perioada 16-22 septembrie, “Săptămâna mobilităţii europene”, care culminează, la finalul perioadei indicate, cu “Ziua europeană fără maşini”. În spatele sintagmelor stă o sărbătoare promovată de Uniunea Europeană, care are ca scop creşterea gradului de responsabilitate în ceea ce priveşte protecţia mediului înconjurător, prin susţinerea mijloacelor de transport nepoluante.
|
|
|
|
|
|
|
Articole din aceeasi categorie:
|
|
|
|
 |
Utile |
|
|
Bucuresti |
 |
Iasi |
|
Constanta |
|
Timisoara |
|
Cluj |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BET |
|
BET-C |
|
BET-FI |
|
RAQC |
|
RTL |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
in tineretea mea
acu vreo 10 ani faceam 45 minute din macaralei pana la politehnica cu bicicleta. nu era nici traficul de acum si nici metroul care sa meaga direct insa, pe jos adica cu mijloacele de transport in comun, metrou tramvai mers pe jos, faceam o ora si 15 minute. eram clar in castig ca timp dar, la un moment dat, cand era mai cald, de la atatea gaze de esapament te ardeau plamanii. singurul loc unde se poate merge civilizat cu bicicleta in bucuresti e portiunea de drum dintre piata charles de gaulle si casa scanteii in rest daca mergi iti grabesti drumul spre doctor, faci sigur ceva pe la plamani asta daca nu da peste tine vreun sofer de autobuz.
merita incercat
Frumos articolul, mai ales prin faptul ca e aproape singurul pe aceasta tema, desi manifestarea de ieri a fost impresionanta.
Exista multe locuri in Bucuresti unde se poate merge pe bicicleta si, tot insistand, sunt convinsa ca la un moment dat va sosi si ziua in care voi ajunge acasa fara sa ma mai felicit ca sunt intreaga.
Aveti dreptate, *roata*, RATB-ul este cel mai periculos pentru biciclisti.
zi fara auto
aceasta zi de 22 sept a devenit o zi internationala(nu doar europeana) fara masina adica o zi dedicata pietonilor, biciclistilor si transportului in comun! se manifesta si in canada, japonia si multe tari din america latina. in aceasta zi, in fiecare an, in montreal se interzis accesul automobilelor personale intr-o portiune din centrul orasului.
nu neaparat
cred ca nu soferii RATB sunt cei mai periculosi, totusi ei sunt alesi destul de riguros, trebuie sa fie niste oameni responsabili. mai degraba as crede ca soferii "glumeti," care se gandesc ca este tare amuzant sa se "faca" inspre noi, biciclistii, sunt periculosi. fereasca sfantu' intr-o zi sa se faca de tot.
eu din zona Piata Alba Iulia pana in Romana ajung in zilele cand e foarte liber cam in acelasi timp cu RATB-ul. abia astept sa inceapa facultatea, sa ajung cu 20 de minute inaintea troleului :)
foarte inteligent primar
Obiectiv national numarul 1: bicicleta. Da-o naibii de masina, mergi cu bicicleta sau chiar pe jos. Cu ocazia asta nici nu-ti mai trebuia autostrada. Primarele dom doctor a facut piste pentru biciclisti. Ce conteaza ca in acte sunt mai scumpe decat autostrazile.... ei, oameni invidiosi pe succesele altora..... Ce autostrazi, ce asfaltari, astea-s prostii. Mici, bere, carnati enormi, circ pentru muncitorime, votati cu cine trebuie....
E doar un oportunist
Oprescu a venit doar pentru imagine. In rest il doare undeva de biciclisti. Pistele facute pana acum pe trotuare (inclusiv cea din Herastrau) nu fac decat sa adanceasca conflictele dintre biciclisti si soferi sau pietoni.
Atitudinea de biciclist
Ei, faina atmosfera la defilarea din 22 sept ! Desi nu ne cunoasteam intre noi, aveam aceeasi pasiune. Bicla e pentru toti simbolul pt starea pe care ti-o da: libertate si mobilitate. In afara de meritele activitatii fizice in sine, bicla e un mijloc de tranport ECOLOGIC, deci poate fi solutia pt multe din deplasarile de placere sau in zone inaccesibile in orele de trafic maxim. In plus iti ofera si personalizare si o constientizare a conditiei de Om=Cetatean mai civilizat
hai mai...
am fost acolo si "peste 1000 de biciclisti" erau probabil 500, tops. Cred ca putem sa invingem mentalitatile si fara sa umflam cifrele, nu?
in rest, tot respectul pentru dragii mei colegi pe doua roti, si ca sa il citez pe un astfel de coleg, "haideti sa ne salutam cand ne vedem!"