Aşa îşi face apariţia fotograful Cristian Movilă într-o cafenea din centrul Bucureştiului, pe care o numeşte în glumă biroul său pentru că petrece mult timp aici, când se află în România.

La 26 de ani, Movilă lucrează cu reviste prestigioase ca New York Times, Newsweek, Vanity Fair şi Paris Match şi îşi propune cu fiecare reportaj la care lucrează să se autodepăşească. Trăieşte şi fotografiază în România, Gaza, Iran, Rusia, Statele Unite şi în alte multe locuri unde există poveşti nespuse.

„Uneori spun că jobul meu este cel mai frumos din lume pentru că trăiesc atât de multe lucruri şi prin experienţă capăt răspunsuri”, spune cu convingere Movilă, adăugând că „ eşti foarte responsabil şi cu picioarele pe pământ şi, în acelaşi timp, pluteşti”. 

Cum a început totul

Pasiunea pentru fotografie a apărut în şcoala generală, când un unchi venit în vizită din Franţa şi-a uitat aparatul de fotografiat, povesteşte tânărul, explicând că totul a fost un proces şi lucrurile au venit natural.

De la primele poze a fost cucerit de puterea aparatului de a reda emoţiile umane. „În mare a fost pur şi simplu felul meu de a mă exprima”, spune el.

Odată cu anii facultăţii a venit şi primul job ca fotograf, la agenţia de presă Mediafax, unde, la prima ieşire pe teren, a fost trimis să facă poze la nişte afişe electorale. Au urmat apoi conferinţe de presă şi multe alte tipuri de evenimente publice, până când Movilă a realizat că nu asta îşi doreşte.

„Am zis că vreau mai mult, să fac documentare, să ştiu ce înseamnă o poveste, să cunosc omul şi să simt locul”, spune acesta, completând că munca într-o agenţie de presă a fost un pas dintr-un proces. Care apoi a continuat cu întâlnirea unor oameni ce au remarcat felul special în care tânărul se apropie de oameni. După un workshop în Israel, a plecat în Fâşia Gaza unde a primit primul proiect de la New York Times. După un an de colaborări a semnat un contract cu aceştia.„Trebuie să recunosc că fără ajutorul regretatei Alexandra Boulat îmi era mult mai greu”.

Apropierea de oameni

„Îmi place să cred că ştiu să simt oamenii, să mă apropii de ei simplu. Nu e un lucru pe care să îl pot explica; pentru mine, e un mod de viaţă, aşa sunt eu, trec de orice barieră, nu contează că stau de vorbă cu un preşedinte, pentru mine toată lumea este egală”, spune Cristian Movilă, adăugând că „jobul său este o simplă antropologie”.

Pasiunea pentru oameni l-a purtat în locuri îndepărtate. „Prima dată când am ajuns în Gaza am fost şocat”. Deşi nu a ţinut partea nici uneia dintre cele două tabere, ci a locuit în zonă pentru a cunoaşte oameni, el spune că a fost foarte greu. „Încercam să nu port tot timpul vesta antiglonţ, deşi era foarte periculos, încercam să fiu cât mai normal”, povesteşte acesta, adăugând că, pentru a câştiga încrederea oamenilor este nevoie ca mai întâi să le arăţi încredere. „Părerea generală că sunt foarte mulţi terorişti în Gaza este falsă. Aici locuiesc şi oameni extraordinari, artişti, scriitori, sunt fete frumoase” precizează el.

Tânărul recunoaşte, însă, că astfel de experienţe lasă urme. „De fiecare dată când revin de la aceste reportaje, câteva zile nu mă văd cu nimeni”, spune Movilă. „Fiecare lucru şi om cunoscut mă marchează, devin un punct în viaţa mea. Încerc să învăţ cât mai mult şi să ţin legătura cu toţi cei pe care îi cunosc. Eu nu trec pe acolo doar ca să fac poze. Eu încerc să îi cunosc, să învăţ de la ei”.

Întâlnirea cu copiii bolnavi de cancer

Una dintre cele mai dureroase experienţe s-a petrecut în Bucureşti, când fotograful a ajuns din întâmplare în holul secţiei de Oncologie a Spitalului pentru copii Marie Curie. „Vizual, era cumplit. Să vezi copii fără păr şi atâta suferinţă, nu a fost deloc uşor”. După câteva luni în care a revenit zilnic aici şi i-a cunoscut pe copii, Movilă s-a decis să facă poze pentru o campanie de strângere de fonduri care să fie folosite la modernizarea secţiei. Până acum s-au adunat 3 milioane de euro.

„Când am văzut primul om care a plâns în expoziţia mea am zis that’s my job, mission completed”.